În 2009, când am cutreierat întreaga Moldovă, alături de mulți alți tineri ce promovau mult-așteptata ”schimbare”, în discuțiile cu electoratul comunist mă ciocneam adesea de un argument pe care-mi venea destul de greu să-l combat. Foarte mulți spuneau că una din cele mai importante realizări ale lui Voronin a fost stârpirea crimei organizate, fugărirea ”hoților în lege”. Știm cu toții cum la sfârșitiul anilor ‘90, polițiștii ori erau copiii de mingi ai criminalilor, ori ei înșiși făceau parte din rețelele criminale ale acelor vremuri. Îmi amintesc cum, pe atunci, era un adevărat pericol să fii, să zicem, un pic mai bogat decât restul. Iar acest lucru era valabil, în special, în sate. De mai multe ori s-a întâmplat ca unii consăteni de-ai mei, întorși de la munci peste hotare cu vreun automobil și ceva bani în pungă, se trezeau în case cu tot felul de indivizi care le administrau câte o bătaie soră cu moartea și-i deposedau și de bunuri. De multe ori, astfel de incursiuni erau coordonate chiar cu polițiștii, iar de dreptate celor jefuiți nici nu mai putea fi vorba. Nu știu prin ce metode sau cât de ortodoxe au fost acestea, dar după doi ani de guvernare comunistă, tot ”raketul” moldovenesc ori a nimerit prin pușcării, ori a trecut granița spre est. Sigur, ”rakeții” mai cu trecere pe la tătuca Voronin au reușit să se repoziționeze, devenind un fel de oameni de afaceri de succes, protejați de regimul comunist. Plahotniuc: ”Îmi era frică de Voronin” Nu știu dacă această reprofilare a lumii criminale a fost, în esență, bună sau nu. Cert e că oamenii simpli au început să se simtă mult mai în siguranță, iar criminalii care băgau în sperieți satele Moldovei, încet-încet au dispărut cu totul. În ultimul an, practic nu e săptămână în care să nu asistăm la vreo reglare de conturi între tot felul de indivizi rași pe cap și cu geci de piele, care circulă în bolizi de multe zeci de mii de euro. Cam de fiecare dată, aceste dispute devin posibile prin largul concurs al poliției moldave, iar ”gurile rele” spun că ne apropiem tot mai mult de perioada anilor ‘90, când pentru unii legea reprezenta un adevărat tabu. Îmi amintesc cum la offline-ul lui Plahotniuc, de joia trecută, acesta a încercat să-și scuze mai multe acțiuni pe care le-a făcut în perioada comunistă prin faptul că Voronin îl obliga să le facă. La un moment dat, Plahotniuc chiar a dat de înțeles că trăia o frică grozavă față de liderul comunist și că ar fi contribuit și el la schimbarea fostului regim. Probabil ca să nu-i mai fie frică de nimic și de nimeni, mi-am spus eu… Pentru că, acuma Plahotniuc îl are la degetul mic pe Procurorul General, controlează CCCEC-ul și o bună parte din sistemul justiției, iar de MAI nici că-i pasă, ceea ce pe vremea comuniștilor i-ar fi fost imposibil. Atunci totul se putea face doar cu autorizația stăpânului… Între 2001 și 2009, în Moldova, nu exista o frică atât de lege pe cât de regim, iar regimul însemna Vladimir Voronin. În schimb, astăzi vedem cum tot felul de membri de partid sau funcționărași de mâna a 3-a își bat joc de polițiști în ultimul hal, comportându-se cu aceștia precum cu niște copii. Hai să ne amintim cum Primarul de Sîngera, membru PLDM și afacerist de vază în același timp, îi spunea în zeflemea unui polițist că el are ”teancuri” de procese verbale sau dosare și că îi este în cot de ele. La sigur vă amintiți și de comportamentul ministrului Focșa, tot el nepot de Procuror de Chișinău, cu un colaborator al PR sau de miștourile la care-i supunea pe polițiști un agent SIS, prins beat la volan. Să știți că aceste cazuri nu sunt deloc întâmplătoare, ele fiind întâlnite foarte des, doar că nu de fiecare dată avem norocul de a le și vedea filmate. Tot felul de indivizi care încalcă legea se laudă că ei îl cunosc pe Roibu, Zubco, Chetraru sau chiar Filat și Plahotniuc. Pentru ei lege nu există, atâta timp cât sunt protejați de cei menționați mai sus. Sigur, felul în care i-a băgat în sperieți Voronin pe criminali și i-a ținut în frâu atât pe aceștia cât și pe polițiști, controlându-i așa cum își dorea, nu a fost tocmai cea mai reușită reformă a poliției, dar măcar atunci cetățenii simpli se simțeau oarecum mai în siguranță. Pe când astăzi, cu mult-trâmbițata reforma a MAI, cu care Filat tare-i mai place să se laude, avem aproape zilnic reglări de conturi între criminali, crime groaznice și tot mai mulți polițiști corecți luați la mișto ori de criminali, ori de colegii lor corupți. Astăzi, un amic mai în vârstă decât mine, care prinsese și înțelesese mai bine perioada anilor ‘90 mi-a zis cu tristețe ”Alex, văzându-i cum se-mpușcă și se omoară, cum sunt tratați polițiștii, parcă m-am întors în timp”. Și mi-e greu să nu-i dau dreptate. Dar, în același timp, au dreptate și Filat și Plahotniuc când spun că reforma poliției e în toi. Articol scris de Alex Cozer