De ce demisia lui Plahotniuc e un semn rău

Nu știu cine va fi următorul lider al PD. Că îl va chema pe el Filip, Candu, Cebotari sau Babuc, lucrurile nu se vor schimba cu absolut nimic. Pentru că Plahotniuc e doar un nume, vârful aisbergului. Sub el a fost construit un sistem mafiot veritabil, iar istoria mafiilor a dovedit-o, în secolul trecut, că odată cu căderea capului urma doar o scurtă perioadă de instabilitate, iar dacă autoritățile nu interveneau puternic, atunci „caracatița” își revenea, uneori chiar devenind mai puternică.

Iar dacă cineva din cei care se află astăzi la guvernare ia în calcul ca peste 6 luni sau un an să „reseteze” majoritatea parlamentară cu o alianță cu „Partidul Democrat reformat”, atunci lucrurile chiar vor deveni grave de tot. Sistemul construit de Plahotniuc va supraviețui și se va dezvolta, iar arhitectul său, chiar dacă nu va mai reveni niciodată în Moldova, își va trăi liniștit restul zilelor, la adăpostul miliardelor pe care le-a agonisit în cei 10 ani în care a condus acest stat.

Sistemul trebuie distrus de acolo de unde s-a pus prima piatră

Mai gravă însă decât maratonul lui Diacov prin studio-uri mi s-a părut apariția lui Harunjen la un post de televiziune. Întâmplător sau nu, chiar după Diacov. A stat acolo mai bine de 90 de minute, a vorbit foarte sigur pe el, a pozat în cel mai curat și profesionist om din sistem și, cel mai important, nu a dat niciun semn că s-ar gândi să plece.

A fost încă un semnal că sistemul se ține tare pe picioare. Și țin să amintesc aici că Plahotniuc a reușit, în 2009, să preia controlul statului după ce și-a adjudecat Procuratura Generală, prin acea tranzacție cu Urechean. Iar de atunci Procuratura a funcționat după o schemă foarte simplă: Îndepliniți cu devotament toate ordinele care vin de la sistem, iar în rest faceți tot ce vreți.

Procuratura, sistemul de justiție per ansamblu, a devenit un stat în stat, un fel de „no man’s land”, unde regulile și legile nu s-au au mai aplicat. Dacă vom urmări cum au sporit averile procurorilor în ultimii 10 ani, și nu doar la cei din conducerea instituției, vom rămâne șocați doar de ce am vedea la suprafață, adică locuințele în valoare de milioane de lei sau mașinile de lux. Puțini știind însă ce se află prin conturile bancare din străinătate sau ce bunuri dețin acești „justițiari” sub paravanul unor companii înregistrate prin paradisurile fiscale.

E posibil să existe tentații prin cercurile noii puteri de a încerca să destructureze sistemul tocmai cu oamenii sistemului. Adică procurorul general Harunjen să fie cel care să lupte cu mafia din care chiar el face parte. Sau, în cel mai bun caz, a făcut parte până mai ieri. Cât de prostește sună, nu?

La fel cum, cel puțin ciudat mi se pare să încerci să cureți Serviciul de Informații și Securitate punându-l șef acolo pe adjunctul lui Botnari. Om adus în acea funcție chiar în timp ce SIS-ul era condus de unul dintre cei mai loiali oameni ai lui Plahotniuc.

Distrugerea sistemului trebuie să înceapă de acolo de unde i s-a pus prima piatră, în 2009, de la procurorul general. Și să continue tot acolo. Pentru că acel stat în stat nu poate fi destructurat doar cu căderea capului săi, ci și a multor alte zeci de piese din peisaj. Odată devenită justiția funcțională nimic nu va mai putea opri valul schimbării.

E imposibil? Nu cred. Saakașvili a demonstrat-o în Georgia. Iar că să nu fie repetate greșelile de acolo să începem cu un procuror european în fruntea instituției.

Altfel totul va părea ca și „reformarea și curățarea Partidului Democrat”. Ca și Paul Castellano după Carlos Gambino. Sau, de ce nu?, ca și Vladimir Plahotniuc după Vladimir Voronin.

PS: Faptul că „Borsetka” lui Plahotniuc, Constantin Botnari, a prins la curaj și vine la ședințele Parlamentului este încă un indiciu clar că mafia dă semne de revenire și reorganizare după lovitura primită la 8 iunie.

Alex Cozer, Cotidianul.md