Chiar şi după decenii de observaţii şi o vizită a sondei NASA Voyager 2, Uranus a păstrat un secret foarte important - compoziţia norilor săi”, a precizat NASA într-un comunicat citat de Agerpres.

Cercetătorii au reuşit acum să confirme că una dintre componentele cheie ale norilor de pe Uranus este hidrogenul sulfurat, un gaz cu un miros puternic pe care cei mai mulţi oameni îl evită, a precizat NASA.

O echipă internaţională de cercetători a ajuns la această concluzie după ce a folosit un spectrometru pentru a diseca lumina în infraroşu de pe Uranus captată de telescopul Gemini North de pe insula Mauna Kea, din Hawaii.

Oamenii de ştiinţă au avut mari suspiciuni privind existenţa pe Uranus a hidrogenului sulfurat dar nu puteau fi siguri.

Datele Gemini, obţinute cu spectrometrul NIFS (Near-Infrared Integral Field Spectrometer), reprezentau o mostră de lumină solară reflectată dintr-o regiune aflată imediat deasupra principalului strat vizibil de nori din atmosfera lui Uranus.

NASA a precizat că oamenii nu trebuie să fie prea preocupaţi de faptul că mirosul de hidrogen sulfurat i-ar putea copleşi, întrucât dacă se vor apropia vreodată suficient de Uranus sufocarea şi expunerea la frig îşi vor face efectul cu mult înaintea mirosului în atmosfera cu o temperatură de minus 200 de grade Celsius.

Depistarea hidrogenului sulfurat în norii de pe Uranus - şi posibil şi pe Neptun - reprezintă o diferenţă izbitoare faţă de planetele gazoase gigantice Jupiter şi Saturn, aflate mai aproape de soare. Deasupra norilor acestor planete a fost detectat amoniac, un compus chimic format dintr-un atom de azot şi trei de hidrogen, dar nu şi hidrogen sulfurat.

Această diferenţă reprezintă un indiciu privind formarea planetelor şi istoria lor, a precizat NASA.