„Ucraina, Republica Moldova și România, niște insule informaționale izolate”

Republica Moldova, Ucraina și România sunt niște insule izolate, niște „ghetouri informaționale” în fața campaniei de dezinformare dezlănțuită de Federația Rusă. Cultura media precară și stereotipurile publicului acestor țări vulnerabilizează și mai mult spațiul lor informațional. Politologul și jurnalistul de la Cernăuți, Marin Gherman, propune o strategie care ar consolida capacitatea Ucrainei, R. Moldova și României de a rezista în fața iureșului de știri false.

– Stimate Domnule Gherman, care, în opinia Dvs., sunt slăbiciunile statelor din regiunea Mării Negre în contextul așa-zisei „confruntări” informaționale?

În ultimii zece ani, se înregistrează mutații importante în domeniul strategiilor de dezvoltare a securității. Pentru Federația Rusă este definitorie în acest sens doctrina șefului Statului-Major al Armatei Ruse, generalul Valeri Gherasimov, care prevede transpunerea ostilităților militare în domeniul informațional. Tehnologiile informaționale, în opinia acestui teoretician, au devenit între timp una dintre cele mai promițătoare arme.

Așa-numitul „Război permanent”, element al acestei doctrine, presupune exploatarea slăbiciunilor, frustrărilor și stereotipurilor noastre. Rusia exploatează cultura precară a consumatorului de media și capacitatea neconsolidată a trilateralei Kiev–Chișinău–București de a colabora.

Scopul acestei „confruntări” este slăbirea consensului privind alianța euro-atlantică, sporirea animozităților și amplificarea divergențelor între partenerii regionali. Presa rusească consideră aspirația europeană și euroatlantică a Ucrainei drept una greșită. România este calificată drept un stat sărac, depopulat și corupt, după aderarea la UE. Aceste mesaje sunt colportate prin rețelele de socializare cu ajutorul miilor de trolli. Astfel, viața reală este transformată în povești, de fapt, momeli pentru publicul nedocumentat.

În plus, propaganda este favorizată de izolarea informațională atât între Ucraina, R. Moldova și România, cât și în interiorul acestor state. O adevărată „ghetoizare digitală” în unele zone transfrontaliere ale unor regiuni, de exemplu, în județul Suceava și regiunea Cernăuți, de fapt, Bucovina istorică.

În asemenea condiții, oricine poate să introducă în spațiul nostru informațional tot felul de falsuri, iar capacitatea noastră de a reacționa este insignifiantă.

– Sunt de acord că „ghetoizare digitală” există și în R. Moldova, de pildă, în raionul Ștefan-Vodă, localnicii ne-au spus că nu au acces la posturile de Radio și TV moldovenești. Unica lor sursă este JURNAL de Chișinău... Ce alte zone ar putea fi numite „ghetouri digitale”?

Dacă vorbim de o ghetoizare digitală, se suprapun vreo trei factori. Primul este insuficienta acoperire de către presa tradițională a unor zone separate – regiunea Cernăuți, Ucraina, și județul Suceava, România, sudul Basarabiei și regiunea Odesa, R. Moldova și regiunea transnistreană...

Aceste zone sunt propice presei rusești pentru a destabiliza situația regională. De exemplu, în 2015, mai multe agenții de presă din Ucraina, R. Moldova şi România au preluat o ştire de pe site-ul nr24.org despre conferința de fondare la Cernăuți a Adunării Românilor din Bucovina. Această adunare ar fi revendicat statut special pentru românii din nordul Bucovinei şi ar fi condamnat regimul lui Poroșenko. Știrea, cu mari efecte mediatice, s-a dovedit a fi una falsă. O astfel de adunare nu a avut loc.

Cu toate acestea, aceeași știre falsă a avut continuare în 2016. Mai multe instituții media din Ucraina, România și R. Moldova au anunțat că aceeași Adunare a Românilor din Bucovina s-ar fi adresat președintelui Poroșenko, solicitând o autonomie locală. Știrea a trezit un val de nemulțumiri printre etnicii ucraineni, care nu înțelegeau ce se întâmplă. Până la urmă și această informație a fost dezmințită.

O altă știre despre declarația unui colonel ucrainean privind crearea unei brigăzi în vestul Ucrainei pentru a apăra „Bucovina de posibilele pretenții teritoriale ale României” a fost catalogată de toți ca fiind o informație falsă, „una scrisă de ruși”. În realitate, nu a fost o știre falsă. În acest mod, am ajuns în situația când realitatea și hiperrealitatea au devenit un tot întreg.

politolog

– Care este misiunea rețelelor de socializare în această „confruntare” informațională?

Rețelele de socializare, inclusiv Facebook-ul, prin algoritmii lor, reprezintă o provocare pentru publicul cu documentare precară. Algoritmii rețelelor de socializare tind să diminueze părerile altor oameni din jurul unui utilizator de Facebook. Când dai Like unei postări, algoritmii îți arată în primul rând informațiile asemănătoare celor distribuite de tine.

Prin urmare, unul dintre noi devine parte a unui trip în rețeaua de socializare. Fiecare utilizator crede că opinia lui contează în societate, însă, în realitate, nu știe ce se întâmplă în jurul său, nu știe opinia celuilalt. Astfel, când dai Like unei știri false, algoritmii rețelelor de socializare îți vor arăta știri asemănătoare. Așadar, fenomenul știrilor false se dublează sau se triplează.

– Care sunt avantajele agențiilor de presă rusești în raport cu cele din Ucraina, R. Moldova și România?

În primul rând, este vorba de forțe inegale. E foarte greu să faci față unei asemenea mașinării. De exemplu, Ucraina are posturi TV și de Radio în engleză, însă redacțiile nu sunt finanțate la nivelul cuvenit, lucru valabil și pentru R. Moldova. Astfel, ne pomenim în situația în care despre noi scriu alții.

Instituțiile noastre media par să fie foarte greoaie în ce privește promptitudinea și impactul. Vorba lui Churchill: „Minciuna face jumătate din înconjurul lumii, înainte ca Adevărul să apuce să își tragă pantalonii”.

Rețeaua media rusească lucrează strategic și simultan. Utilizează metode subtile, senzații în titluri și mistificări în conținuturi. De pildă, acum un an, pe un portal din Ucraina a apărut o știre că la frontiera dintre Ucraina și R. Moldova sunt sute de mii de refugiați ucraineni care vor să se mute în R. Moldova.

Eram aproape să preiau această știre, dar, după ce am verificat-o, am observat vreo opt site-uri care se citau unul pe celălalt. Până la urmă, sursa primară a acestui fals a fost Sputnikul. De fapt, știrea a pornit de la declarația unui ministru de la Chișinău, care a spus că, dacă vor fi sute de mii de refugiați la frontieră, Moldova, ca stat partener, va ajuta.

– Instituțiile media din Ucraina și R. Moldova încearcă să combată știrile false. Ce ar trebui să facem noi, jurnaliștii, pentru a îmbunătăți această campanie?

Aceste campanii sunt absolut necesare. Problema cu care ne confruntăm noi are însă un caracter asimetric. Efectul dezinformării și știrilor false este cu mult mai mare decât capacitatea noastră de a reacționa.

Dacă vorbim de trilaterala Ucraina–România–R. Moldova, trebuie întreprinși, pentru început, pași mici fără de care celelalte discuții despre tehnicile de apărare sofisticate par să fie lipsite de sens.

Din păcate, posturile publice de Radio și TV ale Ucrainei, României și R. Moldova nu își au corespondenți permanenți în statele vecine. În consecință, consumatorul media își formează imaginea despre statul vecin din surse străine, deseori finanțate de Rusia sau, în cel mai bun caz, din traduceri ale agențiilor europene de presă.

Este necesară crearea unor centre de informare de presă comune pentru a reflecta corect realitatea transfrontalieră, cea mai sensibilă față de posibilitățile unor actori de a manipula opinia publică. Fără acești pași mici, strategiile (trans)naționale riscă să fie lipsite de sens.

În același timp, este necesară inițierea unor proiecte de depășire a stereotipurilor sociale. Crearea unor centre de presă, a unor cluster-uri de schimb de informații dintre rețelele profesioniste de jurnaliști și încurajarea prin programe de stat, prin fonduri internaționale a jurnalismului profesionist, neimplicat politic, dar și bine remunerat, sunt pași tactici în această strategie.

În momentul de față nu prea observăm pași de adoptare a unor măsuri comune ca replică la propaganda Rusiei sau la alte provocări informaționale. Soluția rapidă, dar foarte firavă, ține de nivelul local și național, soluția strategică ține de cooperarea internațională.

Apropierea Ucrainei, R. Moldova și României nu este în interesul Rusiei, pentru că orice coalizare contravine obiectivelor sale de a dispersa și a controla.

Interviu realizat de Ilie Gulca