Luni, Consiliul Electoral Suprem al Turciei (YSK) a anunțat ca alegerile pentru funcția de primar organizate în martie în Istanbul, care s-au încheiat cu victoria opoziției, vor fi anulate și reorganizate în luna iunie. Decizia, după săptămâni întregi de presiune din partea guvernului, este un moment de cotitură pentru Turcia – și un joc uriaș pentru Erdogan.

Pe de-o parte, reorganizarea alegerilor îi dă președintelui Turciei șansa să păstreze controlul asupra celui mai mare oraș din Europa, unde mișcarea conservatoare a lui Erdogan și-a menținut stăpânirea timp de un sfert de secol. Pe de altă parte, președintele riscă împuternicirea opoziției și subminarea propriei sale legitimități ca lider al Turciei.

„Erdogan și-a construit moștenirea pe faptul că este un politician popular și populist care poate câștiga alegeri”, a spus Paul T. Levin, director al Institutului pentru Studii Turcești din cadrul Universității Stockholm.

„Alegerile nu au fost corecte, dar a fost de ajuns pentru el să declare pentru susținătorii săi și pentru publicul larg faptul că el este omul îndreptățit să conducă Turcia. Această decizie pune chiar și mica pojghiță de democrație sub semnul întrebării”, adaugă acesta.

Alegerile din Turcia au fost de mult timp considerate lipsite de corectitudine – având în vedere că opinia publică este în favoarea Partidului Justiției și Dezvoltării condus de Erdogan – dar chiar și așa erau competitive, opoziția reușind să obțină câteva rezultate strânse în alegerile trecute.

În 2015, Erdogan a invocat alegeri anticipate la scurt timp după alegerile generale în timpul cărora AKP și-a pierdut majoritatea parlamentară, dar doar după ce discuțiile privind o coaliție au eșuat (deși Erdoğan a încercat să se asigure că nu vor reuși, mergând atât de departe încât să înrăutățească conflictul interior). În orașele cu majoritate kurdă, AKP a înlocuit câțiva dintre primarii aleși cu administratori guvernamentali, invocând acuzații de terorism. Cu toate acestea, niciodată nu s-a mai întâmplat ca Erdogan să refuze categoric acceptarea rezultatelor alegerilor.

„Stâlpii democrației în Turcia au fost eliminați în ultimul deceniu. Alegerile erau libere, nu și corecte, dar rezultatele erau luate așa cum erau.”, a spus Ezgi Basaran, coordonatorul programului despre Turcia la colegiul St. Anthony din cadrul Universitatii Oxford. „Încă din 1950, urnele de vot au fost singurul loc în care oamenii din Turcia pot să își spună părerile în mod liber.”, a adăugat aceasta. „Este o tradiție – de obicei avem o prezență la vot de 80%.”

În timp ce decizia de anulare a fost luată de Autoritatea electorală, și nu de guvern, independența autorității electorale a Turciei este pusă sub semnul întrebării. Erdogan și alți oficiali au pus presiune pe YSK să anuleze votul în ultimele săptămâni, invocând unele nereguli.

Așa cum a notat Consiliul Europei în cadrul Comisiei de la Veneția de anul trecut, imparțialitatea partidului YSK este „condiționată de independența judecătorilor”. AKP a subminat independența judiciară timp de ani întregi, politizând curțile Turciei.

Politicienii europeni și oficialii au condamnat rapid anularea rezultatului alegerilor din Istanbul, liderul ALDE din Parlamentul European Guy Verhofstadt avertizând ca „Turcia se îndreaptă spre o dictatură” și raportorul Turciei din Parlamentul European Kati Piri spunând că „această acțiune încheie credibilitatea tranziției puterii în mod democratic în Turcia”.

Creșterea opoziției din Turcia în preferințele alegătorilor

În aprilie, autoritățile alegerilor locale au confirmat candidatul opoziției Ekrem İmamoglu în funcția de primar, după renumărarea parțială a voturilor. İmamoglu l-a învins pe rivalul său din partea AKP, Binali Yıldırım, cu aproximativ 13 000 de voturi, într-un oraș cu 10 milioane de votanți eligibili.

Anularea pare să fi energizat opoziția. Într-un discurs de luni, İmamoglu a catalogat decizia drept una „trădătoare” și le-a transmis susținătorilor săi că vor câștiga din nou alegerile din 23 iunie, scrie Digi24.

Levin a declarat că anularea a „ajutat la crearea unui lucru ce îi lipsea opoziției” – anume „crearea unei figuri politice dinamice, care poate deveni un punct focal al opoziției lui Erdogan.” Un candidat al secularului Partid Republican (CHP), cu un fundal conservator, İmamoglu are abilitatea de a atrage un spectru larg de votanți.

Anularea rezultatului alegerilor din Istanbul are și alte riscuri pentru Erdogan: propriul său partid este divizat privind modul în care ar trebui să se procedeze în acest caz, iar incertitudinea adusă de decizia YSK a slăbit lira turcească într-o perioada în care economia țării se afla oricum în recesiune.

Problemele economiei Turciei au fost o temă principală în alegerile municipale din data de 31 Martie din întreaga țară, în urma cărora AKP a pierdut controlul capitalei Ankara și câteva alte provincii. Votul din Istanbul este singurul care a fost anulat.

Se pare că Erdogan a decis că nu își permite să piardă orașul de unde s-a ridicat ca primar în anii 1990. Mai degrabă un simbol al puterii, cel mai mare oraș al Turciei are un buget care sa îi corespundă mărimii, un element semnificant al rețelei de patronaj pe care AKP a instaurat-o.

Cu toate acestea, nu este sigur că AKP și candidatul său va câștiga re-alegerile din iunie. Opoziția, acum că a gustat victoria pentru prima dată în câteva decenii, se pregătește pentru o luptă aprigă. Și cu observatori la fiecare urnă de vot, „fraudarea voturilor este foarte dificilă”, spune Levin.

Cu toate acestea, este puțin probabil ca Erdogan să fi cerut repetarea alegerilor fără sa aibă un plan, având în vedere riscurile. În primele săptămâni după alegeri, președintele părea să fi acceptat înfrângerea înainte să își schimbe părerea.

„Este un joc, dar l-a mai jucat și înainte și a câștigat”, spune Levin. „El sigur crede că are o variantă de a câștiga...Erdogan nu ar trebui niciodată subestimat.”