13:48
04 Jul 2012
04 Jul 2012 | 13:43
Cum UE și FMI fac haz de necaz pe seama Moldovei
Cum UE și FMI fac haz de necaz pe seama Moldovei
sursa: bogdantsirdea.eu foto: europalibera.org

Sincer vorbind, deja încep a mă obișnui cu diverse declarații și atitudini deocheate ale unor diplomați și funcționari externi. Aceste atitudini și aprecieri, de cele mai dese ori, au foarte puține tangențe cu realitatea, iar uneori, sunt exact inverse. Nici nu știi cum să reacționezi la asemenea declarații: să râzi, să plângi, sau să sucești cu degetul la tâmplă. Una e clar: asemena aprecieri compromit emițătorii, aruncă o umbră de neîncredere asupra instituțiilor care le emană.

Astfel, în martie 2011, vice-președintele SUA Joe Biden numea RM o istorie de succes, o țară mică, însă cu viitor mare. Atunci mulți au crezut, și mai mulți au lacrimat de bucurie, crezând în coborârea raiului și a Duhului Sfânt în Moldova.

Nu au trecut nici 3 luni de zile, când premierul a recunoscut, că reforma trenează, că există blocaje și sabotări, că anumite structuri oligarhice implementează scheme de corupție, în proporție de 6 mlrd lei anual. Veaceslav Ionița vorbea în general de cifra de 9 mlrd lei! Mai târziu am asistat la atacuri raider, la scandaluri de corupție, la reglări de conturi, la priviatizări dubioase (vezi Tracom, insulele Sculeni, garajul Parlamentului, etc). ”Povestea de succes” din perspectiva lui 2012, trezește doar un surâs, dacă nu reacții isterice.

În 2007-2008, FMI vorbea că în Moldova avem o creștere economică viguroasă. Am râs cu poftă. Din păcate am avut dreptate. Deja în 2009, PIB a scăzut cu 7%, deficitul bugetar a atins suma de 8 mlrd lei (PCRM spune că 3 mlrd). Construcțiile au ajuns într-o criză totală. Despre ce creștere robustă era vorba, dacă în câteva luni am ajuns la marginea prăpastiei?

La 13 februarie 2012, șeful misiunii FMI în Moldova , Nikolay Gueorguiev, într-un interviu acordat IMF Survey online, declara, că nu exclude faptul, că guvernul va asigura creșterea PIB cu 12 % și reducerea sărăciei sub 15 la sută din totalul populației până la finele anului 2012.

Ei și? PIB-ul a înregistrat o creștere doar cu 1%, salariile bugetarilor (pedagogilor) vor fi înghețate până în 2015, subvențiile fermierilor au fost drastic reduse, prețurile la gaze naturale, energie electrică (apr. 10%), produse alimentare au crescut dramatic. Iar cu ele, și săracia.

Marți, 3 iulie 2012, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie, prin care a consternat o bună parte din cetățenii țării. De fapt, e o rezoluție, care, sincer vorbind, frizează absurdul. «Economia Republicii Moldova este încă fragilă, însă reformele radicale au stimulat creşterea sa economică”, se spune în document.

Toate mass–media din țară au preluat mesajul, că reformele stimulează creșterea economică în Moldova. Această teză ar fi fost adevărată, dacă era spusă în 2010, când am avut o creștere de 7%, sau 2011 – 6%. Or, astăzi, «creșterea» e de 1%, și o asemenea apreciere elogioasă sună mai degrabă a bătaie de joc, sau e un haz de necaz. 1% nu e creștere, e zastoi, mai ales când se reduc exporturile, producția industrială, locurile de muncă și colectarea impozitelor.

Sa vorbești de creștere economică, în situația când au crescut amenzile, impozitele, tarifele, prețurile, costul autorizațiilor, sună ridicol. S-au redus subvențiile, programele sociale. Doar în 3 luni ale lui 2012, datoria externă a crescut cu $ 200 mln, ajungând cifra de 5,65 $ mlrd. Deja majoritatea economiștilor, și chiar ministrul economiei recunoaște, că această creștere ne conservează pe vecie rămânerea în urma față de Occident. Despre ce reforme în general vorbesc funcționarii europeni? În justiție, unde păpușarul, în ciuda probelor prezentate la Curtea Supremă din Londra, se simte bine mersi? Sau poate, prin reforme se are în vedere privatizările masive, desfășurate sub egida ministerului economiei? Aporopo, îsuși ministrul econiomiei recunoaște, că în acești 2, 5 ani nu s-au făcut reforme, și acum e ultima șansă de a recupera situația. Atunci, la ce se referă amicii noștri din exterior?

Desigur, aprecierile positive sunt necesare. Cu atât mai mult, că sunt și unele rezultate palpabile, pe care în mod obiectiv, ar trebui să le recunoaștem. Dar aprecierile trebuie să fie ancorate la realitate. Or, discrepanțele produc confuzii, mai apoi frustrări, iar în final – neîncredere.

Bogdan Ţîrdea
Ştiri similare
Нравится
J urnalTV
U ltimele Ştiri de pe JurnalTV