Aceste două corpuri, numite Patroclus şi Menoetius, sunt ţintele viitoare misiuni Lucy ale NASA. Au un diametru de circa 110 kilometri şi gravitează una în jurul celeilalte, iar perechea orbitează Soarele. De asemenea, este singurul sistem binar în populaţia de corpuri străvechi denumite asteroizi troieni. Perechea se află la aproximativ aceeaşi distanţă de Soare ca Jupiter, scrie Science Daily, citat de Descoperă.

„Asteroizii troieni au fost capturaţi cel mai probabil în perioada de instabilitate dinamică, atunci când orbitele planetelor gigantice - Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun - nu erau stabile”, a precizat David Nesvorny, autorul principal al studiului publicat recent în Nature Astronomy. Aceste mişcări au împins Uranus şi Neptun spre exterior, unde au dat peste o populaţie primordială numeroasă de corpuri mici care astăzi sunt cel mai probabil obiectele din Centura Kuiper de la marginea Sistemului Solar. „Corpuri mici ale acestei Centuri Kuiper primordiale au ajuns în interior, iar câteva dintre acestea au rămas prinse - de aici denumirea de asteroid troian”, a adăugat cercetătorul.

O problemă cheie cu acest model de evoluţie al Sistemului Solar a fost perioada în care evenimentul acesta s-a produs. În lucrare, savanţii demonstrează că existenţa perechii Patroclus-Menoetius indică faptul că instabilitatea dinamică la planetele gigantice a trebuit să fi avut loc în primele 100 de milioane de ani de la formarea sistemului.