image
Sursa foto: Nadejda Roșcovanu

Condițiile în care e păstrat patrimoniul Muzeului de Literatură: Manuscrise, tablouri și cărţi vechi, în mare pericol (FOTO)

Tablouri de pictori renumiţi, cărţi vechi de sute de ani, obiecte personale ale scriitorilor, manuscrise, întreg patrimoniul Muzeului Naţional de Literatură „Mihail Kogălniceanu” se află într-o stare critică în subsolurile de la Casa Scriitorilor din Chişinău, unde e umezeală, igrasie, iar țevile de apă riscă să se spargă în orice moment. Vasile Malaneţchi, fostul director al muzeului, spune că s-a adresat de nenumărate ori Ministerului Culturii, dar răspunsul verbal pe care îl primea era: „Să păstrăm ceea ce avem!”

„Pentru început, nu există posibilităţi, aşa că vă sfătuim să vă gândiţi cum să păstrăm ceea ce avem”, îi răspundea ministra Culturii, Monica Babuc, atunci când directorul scria demersuri pentru ca ministerul să-i ajute cu o soluție, să identifice o clădire adecvată pentru muzeu. Potrivite, apreciază el, ar fi fost clădirea Sfatului Țării, ori Cantina Cancelariei de Stat. Dar nu a fost să fie! În acelaşi timp, observa Vasile Malaneţchi, vechea guvernare înstrăina una din clădiri, care ar fi putut găzdui instituţia.

„Să păstrăm ceea ce avem!”

„Cum să păstrezi când nu ai condiţii favorabile pentru activitate? Bineînţeles, ne-am străduit să ne menţinem pe linia de plutire. În primul rând, am făcut o serie de evenimente, câte 25-30 într-un an, expoziţii consacrate unor scriitori importanţi, lansări de carte în acest context, simpozioane, medalioane literare, discuţii – asta a fost o dimensiune pe care am reuşit să ne afirmăm şi să fim vizibili în societate. Pe celelalte dimensiuni – nu am avut cum, pentru că nu am avut nici finanţare ca să facem achiziţii, nici personal să facem ordine, investigaţii, ori să facem verificări ale prezenţei unităţilor în colecţii”, mărturiseşte Vasile Malaneţchi, care spune că anume condiţiile de păstrare a obiectelor de patrimoniu l-au preocupat cel mai mult: subsol fără ventilaţie, pericol de inundaţii din cauza ţevilor vechi.

De câteva zile, muzeul are un nou director, Maria Şleahtiţchi, care speră că actuala guvernare o va sprijini să-şi îndeplinească obiectivele. Am vizitat muzeul cu ocazia acestei schimbări, să vedem în ce stare e acum şi să urmărim cum vor evolua lucrurile în timpul actualei guvernări.

Muzeul de LiteraturăMuzeul de Literatură

Vasile Malanețchi și Maria Șleahtițchi discută despre situația muzeului. Foto: Nadejda Roșcovanu

Subsolul care ascunde fondurile

Victor Vasilache deschide uşa subsolului de la Casa Uniunii Scriitorilor din Chişinău, unde sunt păstrate fondurile Muzeului Naţional de Literatură „Mihail Kogălniceanu”. Custode-şef pe fonduri, el deţine cheile lacătelor ruginite, pe care tot el se pricepe să le deschidă. „Aceste lacăte îs mai complicate ca un sistem electronic sofisticat de deschidere. Intrăm ca în anii 50”, glumeşte Vasilache.

Un miros puternic de mucegai îmi străpunge nările odată ce păşesc înăuntru. Scările coboară spre nişte cratiţe mari înşirate pe jos. Deasupra lor, ţevile atârnate de tavan sunt îngălbenite de rugină. Becul din capătul altui coridor, în care dau încăperile unde se păstrează fondurile de pictură, carte, documente, luminează slab o scenă şi mai deprimantă: pereţi cu tencuiala căzută plini de igrasie, ţevi izolate ca să nu curgă din ele. „Doamne, fereşte, să se spargă vreo ţeavă! Inundă tot subsolul!”, exclamă Veronica Nicula, bibliotecară la muzeu, care ne însoţeşte.

Muzeul de LiteraturăMuzeul de Literatură

Fondul de arte plastice. Foto: Nadejda Roșcovanu

Muzeul de LiteraturăMuzeul de Literatură

Victor Vasilache, custode-șef al muzeului. Foto: Nadejda Roșcovanu

„Uite-l şi pe tata!”

Vasilache deschide prima încăpere, de unde ne priveşte Ştefan cel Mare şi Sfânt. Aici e fondul de artă plastică, unde sunt păstrate portretele scriitorilor, ale unor domnitori, diverse picturi ce-au aparţinut oamenilor de condei ai literaturii noastre, machete după care s-au făcut busturi ale maeştrilor cuvântului.

„Uite-l şi pe tata!”, mi-l arată Victor pe Vasile Vasilache, înveşnicit într-un bust de ghips care nu a mai ajuns să fie turnat în bronz şi ridicat la loc de cinste. Peste chipurile tăcute şi uitate, stă despicat un tavan mucegăit din care a curs mizerie. Tânărul Grigore Vieru priveşte senin spre oaspeţi, dintr-un portret de Igor Vieru. De pe un raft, Agnesa Roşca, prizonieră în pânza pictată de Mihai Grecu acum 41 de ani, contemplă eternitatea.

Stelaje din fier, rafturi, ţin îngrămădite sute de portrete valoroase. Victor Vasilache şi Veronica Nicula discută despre cum ar fi mai bine să fie catalogate aceste picturi. „Principalul, să ştiţi că trebuie separată grafica de pictură. Sticla şi cu pânza nu se iubesc deloc. Aici, nu ştiu ce poţi să-i faci. Eu pot doar să restaurez, să vopsesc, în rest nu ştiu”, le dă sfaturi pictorul muzeului celor doi care se consultă şi care îmi arată starea în care au ajuns tablourile, din cauza condiţiilor proaste de păstrare.

Muzeul de LiteraturăMuzeul de Literatură

Portretul lui Grigore Vieru, pictat de Igor Vieru. Foto: Nadejda Roșcovanu

Muzeul de LiteraturăMuzeul de Literatură

Tavanul fondului de arte plastice.

Muzeul de LiteraturăMuzeul de Literatură

Fondul de filme.

Publicaţiile stau claie peste grămadă

Încăperea fondului de carte arată la fel. Mirosul cărţilor vechi de sute de ani îmbibă depozitul unde sunt adăpostite şi cărţi rare noi. Rafturile sunt pline. Bibliotecara deschide câteva cărţi bisericeşti foarte vechi, un dicţionar francez din 1789: „Trebuie restaurate. Acestea nu se prea dau cititorilor. Cu ele trebuie făcute expoziţii, să le vadă lumea”, spune Veronica, povestind cum a ameţit odată aici, din cauza lipsei de aer, când a coborât după nişte cărţi. Îmi arată apoi cum stau claie peste grămadă publicaţiile scriitorilor în revistele periodice, de la înfiinţare şi până acum.

Angajaţii muzeului, unul pe un salariu întreg, altul pe o jumătate, discută cum ar trebui îmbunătăţite condițiile muzeului. Sunt siguri că, dacă instituţia ar fi transferată într-o clădire adecvată, ar avea şi vizitatori mai mulţi. Nu prea cred în schimbare, fiindcă fostul director, Vasile Malaneţchi, spun ei, a tot făcut demersuri către minister pentru o clădire, dar în zadar.

„Dacă şi muzeul nostru ar fi inclus în circuitul turistic, ar veni şi la noi lume. Toate muzeele sunt incluse în acest circuit, dar muzeul de literatură nu este”, zice Veronica. „Dacă în R. Moldova s-ar face un site unde ar fi promovate muzeele, turiştii străini ar afla şi despre noi. În RM vin turişti doar la mâncare şi băutură. Deşi avem ce arăta, nu se promovează ce trebuie”, adaugă pictorul Nicolae Curoşu. „Dar, pentru ca să vină turişti, în primul rând trebuie să se facă drumurile”, intervine Victor.

Muzeul de LiteraturăMuzeul de Literatură

Muzeul de LiteraturăMuzeul de Literatură

Muzeul de LiteraturăMuzeul de Literatură

Fondul de carte

„Cum îşi duce viaţa societatea, aşa o duce şi muzeul”

În mod normal, crede Victor Vasilache, în muzeu trebuie să aibă acces nu numai cercetătorii, dar toţi. „Orice individ care este curios să afle trecutul se gândeşte şi la viitor. Din trecut vine şi prezentul nostru. Avem un trecut, s-ar părea, glorios, dar un prezent şubred de tot, haotic. Şi haosul îl vedem chiar la muzeu. Timpuri haotice, vitrege, iar muzeul trăieşte şi el odată cu oamenii. Cum îşi duce viaţa societatea, aşa o duce şi el. Trebuie să începem să facem ordine”, zice Vasilache.

Vasile Malaneţchi şi Maria Şleahtiţchi discută în cabinetul directorului aglomerat cu cărţi. Maria Şleahtiţchi, plină de energie, pare să nu aibă răbdare să înceapă munca de cercetare, deşi realitatea pe care a descoperit-o în subsolul unde se păstrează fondurile a marcat-o, spune ea.

„Am văzut cărţi vechi care necesită restaurare. E nevoie de spaţii în care să fie păstrate aceste cărţi. Angajaţii muzeului, care lucrează în două încăperi de şaptezeci de metri pătraţi împreună, au nevoie și ei de încăperi de lucru. Uitaţi-vă câte mese sunt pline de cărţi, câte manuscrise, cărţi vechi, care, pe lângă faptul că sunt valoroase, comportă şi anumit risc de lucru. E nevoie de spaţiu, e nevoie de aerisire.

Acest muzeu ar trebui să fie o bijuterie a R. Moldova, ar trebui să fie vizitat, să fie valorificat, să aibă un contact cu publicul, cu activităţi educaţionale, cu ateliere de creaţie, să aibă o vizibilitate bună. Cu părere de rău, acestea lipsesc. Am găsit un colectiv foarte mic, care face tot efortul ca să menţină ce are. E nevoie stringentă de implicarea statului în reabilitarea şi punerea în valoare a patrimoniului acestui muzeu, aşa cum merită”, spune directoarea.

Muzeul de LiteraturăMuzeul de Literatură

Holul de la etajul unu al clădirii Uniunii Scriitorilor. Foto: Nadejda Roșcovanu

Muzeul de LiteraturăMuzeul de Literatură

Coridorul subsolului, lângă încăperile fondurilor de patrimoniu ale muzeului. Foto: Nadejda Roșcovanu

„O luptă trebuie continuată cu sens”

Maria Şleahtiţchi speră că va fi susţinută de autorităţile responsabile de acest domeniu: „Am discutat ieri cu domnul secretar de stat Andrei Chistol, care a venit şi m-a prezentat. Dumnealui s-a arătat foarte înţelegător şi e deschis pentru a găsi o soluţie pentru muzeu. Am promisiunea că mă vor susţine ca, împreună, să scoatem muzeul din starea în care se află”, spune ea.

Deşi își pune speranțe în aceste promisiuni, atunci când o întreb ce va face dacă i se va spune ca şi predecesorului său să mai aştepte, directoarea zice că va renunţa:

„O luptă trebuie continuată cu sens, ca să fie justificate investiţiile fizice, de timp, intelectuale. Eu mă pornesc să fac acest lucru, dar dacă nu voi fi susţinută şi nu voi avea un colectiv care să mă ajute, împreună cu care să facem un muzeu modern, bineînţeles nu am să încurc lumea, pe cei care consideră că muzeul poate rămâne în starea în care este”, declară Maria Şleahtiţchi.

Muzeul de LiteraturăMuzeul de Literatură

Peste tabloul cu chipul lui Mihai Eminescu a căzut o bucată de tavan distrus de ploaie. Pictorul Nicolae Curoșu speră să-l poată restaura. Foto: Nadejda Roșcovanu

Muzeul de LiteraturăMuzeul de Literatură

Fondurile de carte veche ale Muzeului Național de Literatură “Mihail Kogălniceanu” necesită a fi restaurate.

Nadejda Roșcovanu

Noutăţile partenerilor

comentarii: