image
Sursa foto: jurnaltv.md

Academicianul Valeriu Pasat: Un sistem juridic înnoit are nevoie de oameni noi, care să-l edifice cu onoarea cuvenită

Valeriu Pasat, membru al Academiei de Științe a Moldovei, fost ministru al Apărării și director al SIS, a venit cu o reacție după Adunarea Generală a Judecătorilor de vineri, care a fost în cele din urmă amânată. „Este absolut necesar ca purificarea sistemului justițiar să poarte un caracter real, dar nu formal”, a menționat Valeriu Pasat.

Expunem mai jos textul integral al academicianului:

„Dumnezeu să te ferească de judecata măgărească! (Alecu Donici)

Am urmărit cu un deosebit interes desfășurarea Adunării Generale a Judecătorilor din Republica Moldova, care a avut loc în ziua de 17.03.2023. Acest eveniment are într-adevăr o importanță aparte în procesul de deblocare a sistemului judiciar și, în special, pentru depășirea crizei profunde în care se află acesta. În acest context este justificată nu numai preocuparea și neliniștea magistraților, ci și cea a persoanelor care, deși nu sunt implicate direct în sistemul nostru judiciar, nu sunt, totuși, indiferente față de modalitatea de funcționare a acestui sistem al statului.

Dar am avut parte și de o nedumerire, dacă nu chiar de o confuzie totală, când în postura de apărător înflăcărat al independenței justiției, al legalității și al echității s-a manifestat Liliana Catan, membru al Curții Supreme de Justiție. O cunosc prea bine, din păcate, pe această judecătoare, deoarece mi-a provocat nu numai mie personal, ci și întregii mele familii o durere și o tragedie inimaginabilă, care nu poate fi dată uitării.

Circumstanțele în care am avut nenorocul de a o cunoaște sunt următoarele: În anul 2005 am fost arestat și condamnat ilegal la zece ani de detenție, în baza unei false culpabilizări sub pretextul înstrăinării ilegale, în perioada când dețineam funcția de ministru al Apărării, către guvernul SUA a avioanelor MIG-29. Așa cum s-a demonstrat ulterior, procesul penal a fost unul ilegal, intentat la indicația regimului de atunci, instaurat de președintele Vladimir Voronin. Curtea de Apel Chișinău a susținut decizia inițială a primei instanțe de judecată. La ședința Curții de Apel, raportul asupra dosarului intentat împotriva mea a fost prezentat de judecătoarea Liliana Catan. Procesul respectiv a fost un adevărat spectacol, mai precis, o farsă regizată în spiritul celor mai autentice tradiții bolșevice, căci nu a fost altceva decât executarea unei comenzi a puterii din acele timpuri, iar colegiul de judecată, în frunte cu L. Catan, a executat-o cu plăcere și cu servilism exemplar.

În definitiv, mi s-a făcut dreptate, am fost absolvit de toate învinuirile. Procuratura Generală mi-a exprimat, în mod oficial, scuzele de rigoare pentru urmărire penală ilegală. Mi s-a făcut dreptate și la Curtea Europeană pentru drepturile omului. Cu toate acestea, calvarul, suferințele, prin care am trecut și care mi-au fost produse de ilegalitățile corpului de judecători, inclusiv de L. Catan, mă chinuie și în prezent. Astfel, în perioada acelor procese, dirijate de Vl. Voronin și transpuse în fapt de justițiara L. Catan, mama mea a murit de atac de cord, iar sora mea (mai mică cu zece ani decât mine) s-a stins de accident vascular, nenorocirea mea afectându-le direct și întrerupându-le brusc existența. Mai mult decât atât, condamnarea mea a avut repercusiuni grave și asupra fiicei mele care, având doar câțiva anișori, a fost puternic traumatizată, fiind suferindă până în prezent. Numai bunul Dumnezeu cunoaște prin câte chinuri a trecut și soția mea! Toate aceste consecințe țin de faptul că judecătoarea L. Catan a fost o coparticipantă directă a urmăririi mele penale și a nenorocirilor pe care au avut a le îndura rudele și apropiații mei. Iar acum, când judecătoarea L. Catan își permite să se erijeze în susținătoarea unei justiții corecte și echitabile, acțiunea ei nu poate fi calificată altfel decât o manifestare de cinism ieșită din comun. La Adunarea generală a Judecătorilor ea s-a prezentat în haine cernite, sugerând astfel atitudinea ei ironică față de reforma justiției, dar pentru „justiția” pe care a practicat-o până în prezent ea ar trebui să poarte haine negre toată viața.

Ilegalitățile pe care le-au comis atât cei care au ordonat urmărirea mea penală, cât și executorii acestui ordin, au condus la apariția nu numai a dramei mele personale și a familiei mele, ci și la instaurarea unei adevărate calamități în sistemul justițiar. Totodată, aceste ilegalități au afectat enorm interesele statului nostru, în special relațiile noastre cu cel mai important partener strategic extern al Republicii Moldova – Statele Unite ale Americii.

Așadar, forțat de circumstanțele actuale din justiția noastră „liberă și independentă”, mai ales din punct de vedere pecuniar, țin să le reamintesc „onoraților” justițiari că înstrăinarea avioanelor, despre care am vorbit anterior, a fost o acțiune legală, aprobată de Guvernul de atunci al Republicii Moldova și încheiată direct, fără intermediari, cu Ministerul Apărării al SUA. Costul avioanelor a fost plătit direct din bugetul SUA și vărsat direct în bugetul Republicii Moldova. Reprezentanții din primul eșalon al puterii SUA, inclusiv ministrul Apărării, și-au exprimat mulțumirile față de conducerea Republicii Moldova pentru faptul că aceste arme de luptă nu au ajuns pe mâinile unor regimuri dubioase, care suportau anumite sancțiuni din partea SUA. Să reținem că pe lângă cele 40 de milioane de dolari americani, obținute din această tranzacție, Republica Moldova a beneficiat de la SUA, pe parcursul a câtorva ani, de ajutor umanitar în valoare de peste 300 de milioane de dolari americani și – ceea ce este nu mai puțin important – respectul guvernului SUA.

Cu toate acestea, la indicația lui V. Voronin, procurorii „noștri” au intentat, după opt ani, urmărirea penală în cazul înstrăinării avioanelor, în baza unei false culpabilizări, cum că statului nostru i-au fi fost provocate prejudicii extrem de serioase. În această situație, instanțele de judecată, inclusiv Curtea de Apel Chișinău, sub președinția judecătoarei L. Catan, au dat dovadă de obediență și docilitate și au formulat deciziile de condamnare, deși în dosarul penal nu era nicio probă despre culpa care mi se încrimina.

Să reținem că între magistrații, care în prezent se pronunță cu un fals și exagerat patos în favoarea independenței sistemului de justiție, militează pentru inadmisibilitatea subordonării sistemului justițiar celui politic, sunt și judecătorii care au servit cu credință și regimul lui Voronin, și regimul lui Plahotniuc, au executat fără scrupule orice indicație și orice comandă. Dosarele erau fabricate și falsificate de persoane concrete, de aceea societatea noastră trebuie să cunoască numele acestor farisei cu morala dublă. Faptul că ei și-au modificat din mers „opiniile” și încearcă să se prezinte în calitate de slujitori onești ai zeiței justiției Themis nu trebuie să ne inducă în eroare. Întrebarea care se cere a fi formulată e: Cine ne judecă?

Pentru mine este absolut evident, întrucât eu și familia mea am suferit direct de pe urma acestui gen de justiție și nu-i doresc nimănui astfel de suferințe, iar acțiunile persoanelor care au violat în mod flagrant și conștient legea trebuie să fie calificate în mod obiectiv de către organele competente. Aceste persoane trebuie să fie, cel puțin, condamnate moral și pedepsite sub aspect administrativ. Procedând în acest mod, vom oferi un exemplu demn de urmat pentru noua generație de funcționari din sistemul justiției, care, sperăm, va reuși să transforme acest sistem în unul cu adevărat onest și corect, nu în vorbe, ci în fapte. Este absolut necesar ca purificarea sistemului justițiar să poarte un caracter real, dar nu formal.

Reforma justiției e așteptată și binevenită, dar când vine vorba despre oamenii care s-ar cuveni să o realizeze, să nu uităm de înțelepciunea biblică: ”Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, și burdufurile se prăpădesc”. Un sistem juridic înnoit are nevoie de oameni noi care să-l edifice și să-l reprezinte cu onoarea pe care o merită.

Nu propun nici răzbunare și nici să se procedeze cu acești judecători așa cum sugera să ne comportăm cu oaspeții nepoftiți regretatul Petru Cărare - „Să le dai în loc de pită un calup de dinamită!”- , ci le urez tuturor oamenilor de bine de la noi și de pretutindeni pace, sănătate, noroc și sfânta dreptate, inclusiv și, mai ales, în justiție!”.

Academician Valeriu Pasat

Noutăţile partenerilor

comentarii: