Astfel, Andrei Năstase a solicitat ca Consiliului Superior al Procurorilor „să dispună înregistrarea sesizări împotriva Procurorului General în Registrul nr.1 al CSP și să desemneze în conformitate cu art.270 alin.(7) din Codul de procedură penală și art.34 alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură un procuror sau un grup de procurori care să examineze plângerea și să pornească urmărirea penală împotriva Procurorului General pentru coparticipare la uzurparea puterii de stat, depășirea atribuțiilor de serviciu, amestec în înfăptuirea justiției, corupere pasivă, ș.a.”

Totodată, ministrul de Interne a cerut CSP „recunoașterea Declarației Parlamentului cu privire la caracterul captiv al statului Republica Moldova și a Declarației privind constatarea uzurpării puterii în stat de către Vladimir Plahotniuc și PDM, ca o sesizare despre infracțiuni și pornirea unei urmăriri penale complexe pe faptele infracționale invocate în aceste documente ale forului legislativ”.

De asemenea, Năstase a solicitat audierea în calitate de martori în cadrul urmăririi penale a semnatarilor Declarației Parlamentului cu privire la caracterul captiv al statului Republica Moldova și privind constatarea uzurpării puterii în stat de către Plahotniuc și PD.

Publicăm textul integral al sesizării adresată de Andrei Năstase către CCP.

Dnei Angela Motuzoc,

Președinte al Consiliului

Superior al Procurorilor

În atenția dlui Eduard Harinjen

de la Viceprim-ministru, Ministru al Afacerilor Interne, Andrei Năstase

Doamnă Președinte,

La data de 17.06.2019 am depus în adresa Procuraturii Generale un denunț prin care am solicitat pornirea urmăririi penale pe faptul uzurpării puterii de stat de către un grup de persoane condus de Vladimir Plahotniuc în complicitate cu o serie de  funcționari publici, demnitari de prim rang, inclusiv printr-o complicitate directă  cu judecătorii Curții Constituționale, care au adoptat ilegal și la comandă Decizia CC nr.83 din 07.06.2019, Hotărîrile CC nr.13, 14 și 15 din 08.06.2019 și Avizele CC nr.1 și 2 din 09.06.2019.

La baza denunțului au stat următoarele circumstanțe de fapt și de drept:

1.   La 24 februarie 2019, în Republica Moldova au avut loc alegerile parlamentare. La 3 martie, în termenul legal, CEC a rezumat rezultatele alegerilor în circumscripția națională  și a aprobat alocarea mandatelor bazate pe rezultatul scrutinului în alegeri pe circumscripții, respectiv 51 mandate. La 4 martie, CEC a prezentat "Raportul privind organizarea alegerilor", împreună  cu protocoalele privind rezultatele alegerilor, cu o documentație electorală  relevantă la Curtea Constituțională, care la 9 martie a validat rezultatele. Patru partide politice au intrat în Parlament: Partidul Socialist, condus de Zinaida Greceanîi - 35 de locuri din 101; Partidul Democrat, condus de Vladimir Plahotniuc - 30 de locuri; blocul ACUM, condus de Maia Sandu și Andrei Nastase - 26 de locuri și partidul Shor - 7 locuri, 3 mandate revenind unor independenți.   La 21 martie 2019, noul Parlament a organizat prima sa sesiune, în cursul căreia nu a putut să voteze pentru noul președinte. Parlamentul a rămas nefuncțional, cu un guvern care administra țara, condus de premierul Pavel Filip.

2. Pe 22 mai 2019, dl Igor Dodon, Președintele Republicii Moldova, i-a adresat Curții Constituționale o sesizare (nr.102b) privind interpretarea articolului 85 alin. (1) coroborat cu articolele 63 alineatele (2) și (3), 69 alin. (2) și 103 din Constituția Republicii Moldova. Pe 7 iunie 2019, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea Președintelui Republicii Moldova, prin Decizia nr.83, menționând că răspunsul la întrebarea adresată de către acesta, în legătură  cu articolele de Constituție amintite, decurge din textul Constituției și din interpretările anterioare ale Curții.

3. Pe 7 iunie 2019, doi deputați din Parlamentul Republicii Moldova (reprezentanții Partidului Democrat din Moldova/PDM – Sîrbu Serghei și Cebotari Vladimir – sesizarea nr.110b) i-au cerut Curții să interpreteze articolele 63 și 85 din Constituția Republicii Moldova, întrebând-o dacă (1) pot fi considerate identice statutul juridic și întinderea competențelor în cazul unui Parlament cu mandat expirat și al unui Parlament dizolvat?, și dacă (2) poate Parlamentul Republicii Moldova să-și reia activitatea legislativă și să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de articolul 66 din Constituție dacă au apărut circumstanțe de dizolvare obligatorie a Parlamentului, ca urmare a blocajului legislativ și/sau a imposibilității de formare a Guvernului timp de trei luni, fapt constatat în mod corespunzător de către Curtea Constituțională? Prin Hotărârea nr. 13 din 8 iunie 2019, Curtea a reținut că Parlamentul care urmează a fi dizolvat în temeiul articolului 85 din Constituție nu are statut şi competențe identice cu Parlamentul mandatul căruia a expirat în conformitate cu prevederile articolului 63 din Constituţie. De asemenea, Curtea a subliniat că în cazul apariției circumstanțelor de dizolvare obligatorie a Parlamentului ca urmare a blocajului legislativ și/sau a imposibilității de formare a Guvernului timp de 3 luni (90 de zile), Parlamentul nu este în drept să desfășoare activitate legislativă și să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de articolul 66 din Constituție, precum şi să constituie organe de conducere ale Parlamentului. La apariția circumstanțelor de dizolvare a Parlamentului în condițiile articolului 85 alin. (1) din Constituţie, Președintele țării este obligat, neîntârziat, să sesizeze Curtea Constituțională pentru constatarea circumstanțelor de dizolvare, cu emiterea ulterioară a decretului de dizolvare a Parlamentului și stabilirea datei alegerilor parlamentare anticipate. Orice acțiune și/sau act legislativ, care are drept scop desfășurarea activității Parlamentului după apariția circumstanțelor de dizolvare obligatorie, constituie o încălcare gravă a prevederilor constituționale și sunt nule ab initio.

4. Pe 8 iunie 2019, blocul  ACUM și PSRM formează  o majoritate parlamentară, și, ca rezultat, deblocarea crizei politice parlamentare, Parlamentul de legislatura a X-a, în aceeași zi, pe 8 iunie 2019, adoptă Hotărârea pentru alegerea doamnei Zinaida Greceanîi în funcţia de Preşedinte al Parlamentului. În aceeași zi Parlamentul adoptă Declarația cu privire la recunoașterea caracterului captiv al statului Republica Moldova, aducînd acuzații în comiterea unora dintre cele mai grave infracțiuni de către regimul lui Vladimir Plahotniuc și PDM.

5. Pe 8 iunie 2019, după formarea majorității parlamentare și alegerea Președintelui Parlamentului, prin Decretele Președintelui Republicii Moldova nr. 1171-VIII și nr. 1172-VIII din 8 iunie 2019 se desemnează dna Maia Sandu drept candidat la funcția de Prim-ministru și, respectiv, se numește Guvernul Republicii Moldova în frunte cu Maia Sandu.

6. Pe 8 iunie 2019, doi deputați din Parlamentul Republicii Moldova (reprezentanții Partidului Democrat din Moldova/PDM – Sîrbu Serghei și Cebotari Vladimir – sesizarea nr.111a) i-au solicitat Curții Constituționale controlul constituționalității actelor legislative adoptate de către Parlamentul de legislatura a X-a pe 8 iunie 2019, precum și a Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova pentru alegerea Președintelui Parlamentului, contrar constatărilor Curții din Hotărârea nr. 13 din 8 iunie 2019.

Prin Hotărârea nr. 14 din 8 iunie 2019, Curtea a declarat neconstituționale Hotărârea adoptată de deputaţii Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a X-a din 8 iunie 2019 pentru alegerea doamnei Zinaida Greceanîi în funcţia de Preşedinte al Parlamentului și actele legislative (legile, hotărârile) adoptate de deputaţii Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a X-a la data de 8 iunie 2019 şi ulterior.

7. Pe 8 iunie 2019, trei deputați din Parlamentul Republicii Moldova (reprezentanții Partidului Democrat din Moldova/PDM – Sîrbu Serghei, Cebotari Vladimir și Igor Vremea –  sesizarea nr.112a) i-au cerut Curții să verifice constituționalitatea Decretelor Președintelui Republicii Moldova nr. 1171-VIII și nr. 1172-VIII din 8 iunie 2019 privind desemnarea candidatului la funcția de Prim-ministru al Republicii Moldova și, respectiv, numirea Guvernului Republicii Moldova. Prin Hotărârea nr. 15 din 8 iunie 2019, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale aceste decrete.

8. Pe 8 iunie 2019, trei deputați din Parlamentul Republicii Moldova (reprezentanții Partidului Democrat din Moldova/PDM – Sîrbu Serghei, Cebotari Vladimir și Igor Vremea –  sesizarea nr.113f) i-au cerut Curții constatarea circumstanțelor care justifică interimatul funcției de Președinte al Republicii Moldova pentru asigurarea exercitării atribuțiilor constituționale în scopurile (1) constatării circumstanțelor care justifică dizolvarea Parlamentului de legislatura a X-a și (2) semnării Decretului privind dizolvarea Parlamentului și stabilirii datei alegerilor parlamentare anticipate. Autorii sesizării i-au mai solicitat Curții instituirea interimatului funcției de Președinte al Republicii Moldova pentru exercitarea unor atribuții constituționale. Prin Avizul său nr.1 din 9 iunie 2019, Curtea a constatat ca circumstanță care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova în cadrul procedurii de dizolvare a Parlamentului refuzul deliberat al Preşedintelui de a-şi îndeplini obligaţia constituţională de a sesiza Curtea Constituțională, pentru constatarea circumstanțelor care justifică  dizolvarea Parlamentului de legislatura a X-a, cu emiterea ulterioară  a decretului de dizolvare a Parlamentului și de stabilire a datei alegerilor parlamentare anticipate, fapt care reprezintă, potrivit articolului 91 din Constituție, o imposibilitate temporară de exercitare a atribuțiilor sale în acest sens. De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit ordinii exercitării interimatului, Prim-ministrul atunci în exercițiu, dl Pavel Filip, va trebui să sesizeze Curtea Constituțională,  în calitate de Președinte interimar al Republicii Moldova, pentru ca aceasta să constate circumstanțele care justifică dizolvarea Parlamentului de legislatura a X-a și, după caz, să emită  decretul privind dizolvarea Parlamentului și stabilirea datei alegerilor parlamentare anticipate.

9. Pe 9 iunie 2019, dl Pavel Filip, președinte interimar al Republicii Moldova, i-a cerut Curții constatarea circumstanțelor care justifică dizolvarea Parlamentului de legislatura a X-a ca urmare a imposibilității formării Guvernului în termenul prevăzut de articolul 85 alin. (1) din Constituție. Prin Avizul nr. 2 din 9 iunie 2019, Curtea a constatat drept circumstanță care justifică  dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a X-a imposibilitatea formării Guvernului în termenul prevăzut de articolul 85 alin. (1) din Constituție.

10. Pe 9 iunie 2019 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o Declarație prin care a constatat că puterea în stat este uzurpată de către Vladimir Plahotniuc și PDM, îndemnînd angajații instituțiilor de stat să nu execute ordinile și instrucțiunile uzurpatorilor și să treacă de partea poporului și a puterii legitime.

11. Pe 14 iunie 2019 după o presiune politică  și socială solidă din interiorul și exteriorul țării, dl Pavel Filip, Prim-ministru al Republicii Moldova, a anunțat, în cadrul unei conferințe de presă, retragerea de la guvernare și transferul de putere către Guvernul condus de Prim-ministrul Maia Sandu și majoritatea constituită în Parlamentul Republicii Moldova.

12. Pe 15.06.2019, din oficiu, pornind de la situația de fapt privind transferul de putere către Guvernul Maia Sandu și majoritatea funcțională din Parlamentul RM, Curtea Constituțională  a revizuit și anulat Decizia CC nr.83 din 07.06.2019, Hotărîrile CC nr.13, 14 și 15 din 08.06.2019 și Avizele CC nr.1 și 2 din 09.06.2019.

Începînd cu 08.06.2019 și pînă 14.06.2019, Guvernul Filip, la indicația lui V.Plahotniuc, a blocat activitatea executivului nou-numit. Edificiile tuturor instituțiilor publice au fost blocate de forțe de poliție și paramilitare, dar și de către pseudo-protestatari aduși de către PDM și Șor și plătiți cu sume de la 500 pînă la 1000 lei pentru o zi de participare la blocarea instituțiilor de stat, finanțare ilegală din fonduri bugetare, dar și din casa neagră a celor două partide uzurpatoare – PDM și Șor.

Toate aceste evenimente au adus prejudicii ireparabile imaginii Republicii Moldova la nivel internațional și național, au prezentat un risc iminent pentru producerea unor violențe, pe care erau gata să le provoace V.Plahotniuc și PDM pentru a-și menține puterea în stat.

În fond, Procurorul General, reieșind din impactul acestei situații ieșite din comun asupra ordinii de drept, statului Republica Moldova și a cetățenilor lui, urma să se autosesizeze și să dispună pornirea pe acest fapt o urmărire penală chiar din 15.06.2019 cînd Curtea Constitțională și-a revizuit și anulat toate actele sale emise la 7,8 și 9.06.2019, sau cel puțin după ce Comisia de la Veneția și-a expus Opinia cu privire la situația constituțională referitoare la dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova, adoptată la cea de-a 119-ea sesiune plenară din 21-22.06.2019 și a criticat dur toate actele Curții Constituționale a Republicii Moldova, indicînd la multitudinea de încălcări procesuale, lipsa sau interpretarea aberativă,departe de spiritul și buchia dreptului în examinarea circumstanțelor de fapt și de drept.

În ordine de sinteză, experții în probleme constituționale ale Consiliului Europei, Comisia de la Veneția, au constatat că în mod clar nu existau condițiile pentru dizolvarea Parlamentului în Republica Moldova la 7 sau 8 iunie 2019.

Comisia de la Veneția consideră că Curtea Constituțională nu și-a respectat propriile proceduri și nici principiul egalității părților în ceea ce privește recenta criză  politică. De asemenea, reamintește că rolul esențial al Curții Constituționale este acela de a menține o distanță egală față de toate ramurile puterii și de a acționa ca un arbitru imparțial în caz de coliziune între ele, respectând totodată soluțiile la care au ajuns instituțiile legitime din punct de vedere democratic.

Avizul a fost adoptat la cererea Secretarului General al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, după ce evoluțiile politice din țară și deciziile Curții Constituționale au dus la dizolvarea Parlamentului moldovean la 9 iunie. Dizolvarea s-a bazat pe pretinsa expirare a termenului de trei luni pentru formarea unui guvern dupa alegerile parlamentare de la inceputul acestui an. La 15 iunie, Curtea Constituțională a revizuit aceste decizii luând în considerare noile evoluții politice din țară, în special transferul de putere anunțat către un nou guvern.

Conform Legii cu privire la Codul de jurisdicție constituțională, procedura în fața Curții Constituționale din Moldova este ghidată de principiile egalității părților și a altor participanți în timpul procesului. Organismele sau persoanele oficiale, ale căror acte sunt contestate, sunt considerate părți  în procedura jurisdicțională constituțională. 

Părțile au acces la documentele dosarului, pot să își prezinte argumentele și să ia parte la examinarea acestora, să ridice întrebări altor participanți la proces, să facă declarații, să dea explicațiile, fie în scris, fie oral, se opun afirmațiilor, argumentelor și observațiilor celorlalți participanți la proces. În procedura obișnuită, aceștia ar trebui să fie informați cu privire la locul, data și ora audierii cu cel puțin 10 zile înainte de data audierii publice. În cazuri urgente acest termen poate fi redus.

În ceea ce privește faptele avute în vedere, Curtea Constituțională a Moldovei a emis trei hotărâri în aceeași zi (8 iunie 2019), ziua în care au fost depuse plângerile. Textul hotărârilor face referire la o audiere publică cu singura prezență de fiecare dată a unuia dintre reclamanți.

Astfel, în nicio hotărâre nu există nicio referire la argumentele celorlalte părți, decît a pretinșilor reclamanți. Curtea a emis două avize la 9 iunie 2019, care a fost duminică, la două cereri depuse pe 8 și respectiv 9 iunie. În aceste cazuri, se afirmă că ar fi avut loc o audiere publică (duminică), în prezența exclusivă a unuia dintre reclamanți.

De menționat, că hotărârile și avizele în cauză nu prevăd trimiterile complete la actele pe care le anulează, ce mai probabil pentru că, la data la care Curtea le-a emis, actele atacate nu fuseseră încă redactate și publicate.

Comisia de la Veneția a recunoscut că o audiere orală în cadrul procedurilor constituționale poate avea importanță nu numai pentru părți, ci și pentru transparența procedurii și, prin urmare, pentru încrederea publicului în instanța constituțională. Cu toate acestea, a recunoscut că, pe lângă procedurile referitoare la plângerile individuale privind drepturile fundamentale, Curtea Constituțională  ar trebui să fie liberă să decidă dacă  să organizeze sau nu o audiere publică, bazându-se pe diverse motive de economie de procedură. Cu toate acestea, în cazul în care nu are loc o audiere orală, părțile ar trebui să aibă  posibilitatea de a-și prezenta argumentele în scris, în mod contradictoriu, respectând principiul egalității.

În condițiile date, în legătură cu deciziile Curții Constituționale din 8 și 9 iunie, Comisia de la Veneția constată că drepturile procedurale ale Președintelui și Parlamentului au fost grav afectate dat fiind numărul procedurilor și viteza mare (o zi sau două zile pe parcursul unui weekend) cu care Curtea a decis asupra unor cazuri foarte sensibile, cu repercusiuni semnificative asupra instituțiilor statului. Nici Președintele, nici Parlamentul nu au fost reprezentați și nici nu au avut șansa de a-și prezenta argumentele în fața Curții.

Curtea Constituțională a Moldovei a informat Comisia că "la 8 și 9 iunie nu au fost invitați reprezentanți ai parlamentului, deoarece Parlamentul nu a fost stabilit încă  în conformitate cu Constituția". 

În schimb, se constată că Curtea Constituțională a avut nevoie de 16 zile pentru a decide asupra cererii depuse de președintele Dodon la 22 mai pentru a afla la ce dată ar expira termenul de trei luni pentru formarea guvernului.

Comisia de la Veneția reiterează importanța rolului instanțelor constituționale în prevenirea conflictului între instituțiile de stat, asigurând astfel buna lor funcționare. Este vital ca instanțele constituționale să se bucure de respectul tuturor instituțiilor statului și al publicului. Pentru a inspira un astfel de respect, instanțele constituționale, precum instanțele ordinare, trebuie să respecte în primul rând procedurile proprii și principiul egalității părților, iar acest lucru nu a fost evident în cazul recentelor evenimente din Moldova.

În plus, experții în dreptul constituțional subliniază că nimic nu sugerează că situația din țară era la momentul respectiv o situație de urgență, în ciuda expirării iminente a termenului de trei luni. Dimpotrivă, ei subliniază faptul că evoluțiile din Parlament au sugerat că timpul suplimentar ar conduce la soluționarea crizei prin formarea unui nou guvern.

De asemenea, avizul reamintește că Constituția Republicii Moldova stabilește că Președintele poate dizolva Parlamentul ca măsură de ultimă instanță într-o situație specială în interesul țării, de exemplu dacă  este imposibil să se formeze un guvern în termenul legal. Totuși, acesta subliniază că, dacă partidele care reprezintă majoritatea au ajuns la un acord de formare a unui guvern - așa cum s-a întâmplat în Republica Moldova - dizolvarea Parlamentului ar putea fi considerată o încălcare a atribuțiilor constituționale ale Președintelui ca actor neutru.

În ceea ce privește modul de calculare de către Curte a termenului de trei luni pentru formarea unui guvern - începând cu data de 7 iunie 2019 - Comisia de la Veneția consideră că este fără precedent. Potrivit calculului acceptat al limitei de trei luni prevăzut în Codul civil, care a fost aplicată anterior de Curtea Constituțională, termenul pentru formarea unui nou guvern a expirat la 9 iunie, trei luni calendaristice după confirmarea rezultatelor alegerilor. 9 iunie fiind o zi de duminică, termenul aplicabil a fost, probabil, 10 iunie. Prin urmare, Comisia spune că investirea Guvernului Maia Sandu la 8 iunie a întrunit termenul legal.

În Opinia Comisiei de la Veneția se menționează că există motive serioase pentru a concluziona că decizia Curții Constituționale de suspendare temporară a Președintelui și numirea primului-ministru ca președinte interimar nu a fost fundamentată pe Constituția Republicii Moldova.

În cele din urmă, Comisia de la Veneția subliniază faptul că într-un stat guvernat de statul de drept organele constituționale merită respect instituțional, dar este esențial să decidă  în limitele parametrilor autorității și responsabilității lor. Dacă acest lucru nu este respectat, robustețea instituțiilor de stat "poate fi subminată în mod grav și funcționarea democratică a instituțiilor statului este compromisă iremediabil". Numai în mod excepțional, în astfel de cazuri, Comisia de la Veneția va accepta să evalueze judecățile constituționale.

Deși experții constituționali ai Consiliului Europei au concluzionat categoric că Curtea Constituțională a RM a încălcat normele constituționale, și doar printr-o minune s-au evitat confruntări violente și vărsări de sînge, Procuratura, cu părere de rău, a omis, în mod premeditat, să investigheze aceste fapte excepțional de grave, prin realizarea competențelor și atribuțiilor funcționale, de fapt neonorîndu-și, astfel, obligațiile, sfidând Legea și Constituția țării!

De fapt, Procuratura urma să intervină  în ordinea procedurii penale și să se autosesizeze sau să  pună la baza declanșării unei urmăriri penale chiar Declarația Parlamentului cu privire la recunoașterea caracterului captiv al statului Republica Moldova în care se aduc acuzații în comiterea unora dintre cele mai grave infracțiuni de către regimul lui Vladimir Plahotniuc și PDM și anume:

- controlul în totalitate al sistemului judecătoresc și, în acest context, încălcarea flagrantă a drepturilor și libertăților fundamentale ale oamenilor implicați în procedurile judiciare, inclusiv anularea la comandă a rezultatelor scrutinului liber și democratic la funcția de primar al mun.Chișinău,

- controlul în totalitate al Procuraturii, MAI, CNA, SIS și, în acest context, hărțuirea partidelor de opoziție prin pornirea cauzelor penale la comandă și judecarea reprezentanților oponenților politici cu încălcări procedurale grave; folosirea acestor organe pe post de poliție politică,

- blocarea investigațiilor privind sustragerea miliardului, frauda bancară și recuperarea pagubelor suferite de țară,

- gestionarea țării de către PDM, partid de expresie totalitaristă, cu folosirea frauduloasă a banilor publici,

- coruperea politică prin diverse mecanisme de șantaj și mituire,

- corupția endemică a structurilor publice centrale și locale, salarizarea directă de către V.Plahotniuc a celor mai mari demnitari de stat pentru trădarea intereselor statului în favoarea lui și PDM,

- deportări abuzive ale solicitanților de azil politic ș.a.

Această poziție a instituției Procuraturii și personală a lui Eduard Harunjen și lipsa de reacție adecvată este contrară legii, bunului simț, logicii și chiar instinctului de autoapărare personală și instituțională. În acest mod, Procurorul General a pus interesele sale egoiste și indicațiile primite de la Vladimir Plahotniuc de a bloca orice investigație ce l-ar putea afecta  mai presus de interesele instituției, ale tuturor procurorilor pe care ar fi trebuit să-i reprezinte cu onoare.

Deși după depunerea denunțului meu la 17.06.2019 au trecut peste 20 de zile, Procurorul General, în loc să pornească urmărirea penală imediat și să asigure buna desfășurare a investigațiilor în vederea administrării probelor necesare, mușamalizează și blochează toate procedurile legale, (cauza penală ar viza deputați, judecători, procurori, miniștri ș.a. demnitari publici). Or, acțiunea penală împotriva acestora, conform reglementărilor din Codul de procedură penală raportate la Legile speciale (privind statutul deputatului, statutul judecătorului, Curtea Constituțională, Procuratură ș.a.), o poate porni doar procurorul general și tot de competenta sa exclusivă ține solicitarea de ridicare a imunităților procesuale. Mai mult ca atît, cea mai mare problemă care îl afectează pe Procurorul General este că urmărirea penală ar putea duce direct la el, deoarece clanul Plahotniuc nu ar fi putut exista, nu s-ar fi putut dezvolta, ca o caracatiță, înghițind absolut totul din această țară, fără susținerea și aportul lui Eduard Harunjen prin dosarele la comandă, îngenunchindu-și astfel colegii, făcându-i indirect complici ai unei organizații criminale condusă de către Vladimir Plahotniuc și PDM.

Totodată, având vădita intenție de a refuza în pornirea urmăririi penale și a întări această soluție prin intermediul unuia dintre judecători de instrucție șantajabili din sistem, la una din ședințele extraordinare de pe lîngă Procurorul General din 18.06.2019, însuși Eduard Harunjen și adjuncții săi Igor Popa, Mircea Roșioru și Iurie Garaba au decis și dispus ca denunțul meu să fie repartizat spre examinare unui grup de procurori controversați: adjunctului Procurorului General Mircea Roșioru, care totalmente a fost încadrat în caracatița regimului Plahotniuc, și procurorului pentru misiuni speciale, Viorel Radețchii, care este obligat să execute indicațiile șefului său de a nu porni urmărirea penală.

Explicațiile ex-judecătorilor Curții Constituționale contrar procedurii penale și principiului nemijlocirii sunt scrise de aceștia și coordonate cu Mihai Poalelungi și Oleg Sternioală și aduse în plic la Procurorul General. Din arsenalul de mijloce al acestora face parte și tentativa de a pune la baza ordonanței de neîncepere a urmăririi penale a opiniei profesorului în drept constituțional N. Osmochescu, luată de M.Roșioru la indicația lui E. Harunjen, sugerată de M. Poalelungi.

În aceeași ordine de idei, cu referire la fărădelegile comise de către Eduard Harunjen vă informez că tot mai mulți cetățeni și oameni ai legii sunt gata să prezinte dovezi și probe indubitabile privind implicarea Procurorului General Harunjen în diferite scheme criminale cu scopul de a le proteja și a acoperi făpruitorii, dar consideră că o pot face doar în fața unui procuror desemnat în conformitate cu legea. În doar una dintre aceste scheme, statul nostru ar fi fost prejudiciat cu circa 3 miliarde de lei, lucru ce ar fi demonstrat în urma unor expertize de specialitate realizate deja și care urmează a fi prezentate unui procuror desemnat de CSP!

Este vorba de traficul cu țigarete, spălare de bani, evaziune fiscală, derularea schemelor frauduloase de operațiuni de import/export/tranzit, având ca obiect cantități însemnate de țigări și materii prime pentru producerea acestora, destinația finală fiind, preponderent, piața neagră din spațiul Uniunii Europene. Potrivit infiormațiilor funizate, Harunjen ar fi cunoscut despre existența unui grup de criminalitate organizată transfrontalieră, constituit din mai multe nuclee criminale. Activitățile zonale ale acestora ar fi fost protejate de  către factori de decizie din Procuratura Generală (Eduard Harungen), PCCOCS (Nicolae Chitoroagă, Lilian Bacalâm, Valeriu Bodean), Procuratura Anticorupție (Viorel Morari), CNA (Ilie Botnari), IGP (Pânzari Alexandru, Gheorghe Cafcaliuc, Maxim Ciubaciuc), MAI (Alexandru Jizdan), Serviciul Vamal (Marcel Pulbere) precum și de alte persoane influente, după cum urmează - (Iaralov Serghei, Constantin Botnari, Damir Dorin, Pavel Filip, Vlad Andronache, Vitalie Iurcu etc...).

Din probele prezentate rezultă că grupările infracționale sub protecția și tutela demnitarilor de rang înalt cum ar fi: Harungen - Procuror General, Morari - fost șef al Procuraturii Anticorupție, Chitoroagă - fost șef al PCCOCS, Jizdan - fost Ministrul al MAI, Pânzari - fost șef la IGP, Cavcaliuc - fost șef adjunct al IGP, Ciubaciuc - șef al secției nr.1 a Direcției nr.3 al INI al IGP, ilie Botnari - angajat al CNA, Constantin Botnari - deputat în Parlamentul Republicii Moldova, Pavel Filip - deputat în Parlamentul Republicii Moldova, Andronache - deputat în Parlamentul Republicii Moldova, Vitalie Iurcu - fost secrtar de stat Ministerul Economiei și  procurori din cadrul Procuraturii Anticorupție și PCCOCS – ar fi protejat scheme de contrabandă transfrontalieră cu produse de tutungerie și spălări de bani, care ar fi prejudiciat bugetul Republicii Moldova cu circa 3 (trei) miliarde lei MDL - sumă constatată prin Rapoarte de expertiză economico-financiară întocmită de către experții Centrului Național de Expertiză Judiciară. Aceste prejudicii aduse bugetului de stat ar fi formate din valoarea datoriei vamale, reprezentând drepturile vamale de import aplicabile acestor bunuri, sau mărfuri, drepturi care sunt constituite din taxa vamală, alte taxe cu efect echivalent, accizele și taxa pe valoare adăugată în cuantumuri prevăzute prin Tariful vamal pentru produsele accizabile. În cadrul activităților specifice de documentare, toți membrii activi ai acestor grupări criminale internaționale ar fi fost demascați/identificați/documentați cu probe care urmează a fi prezentate unui procuror desemnat de CSP.

Așa cum afirmă sursele operative, confirmate și de unii reprezentanți ai PDM, polițiști, procurori, judecători, justiția selectivă era realizată pe bunul plac al lui V.Plohotniuc prin intermediul lui E.Harunjen și adjuncții săi Igor Popa, Iurie Garaba și Mircea Roșioru, precum și procurorii șefi, Nicolae Chitoroagă, Vitalie Busuioc, Viorel Morari și Adriana Bețișor, Ștefan Șaptefrați. Aceștia utilizau telefoane mobile cu legătură directă cu Plahotniuc pe care comunicau, primeau indicații și raportau despre măsurile întreprinse și rezultatele obținute. Periodic, ei erau convocați la oficiul lui Plahotniuc în ședințe operative, săptămînal sau la necesitate. Toate întrunirile date Plahotniuc le înregistra audio și video fără excepții așa cum o făcea cu toți fără excepție pentru a putea ulterior să-i șantajeze.

Informațile ce decurg din surse operative de care dispunem, declarațiile unor martori, inclusiv foști colegi de-ai lui Harunjen, precum și investigațiile jurnalistice realizate, în perioada 2002 – 2003, cînd numitul E. Harunjen activa în funcția de adjunct al procurorului mun.Chișinău, ar fi extorcat și primit de la un antreprenor, în privința căruia procuratura capitalei investiga o infracțiune economică - 200 mii de dolari SUA. Acest fapt ar fi devenit atunci cunoscut, inclusiv de către președintele V.Voronin. Se menționează că a existat și o tentativă de a fi eliberat din Procuratură, însă datorită protecției prietenului său de atunci Valeriu Gurbulea s-a ales doar cu eliberarea din funcția de șef-adjunct la procuratura municipală și transferat într-o secție la Procuratura Generală.

După adoptarea noii Legi cu privire la procuratură și excluderea funcției de prim-adjunct al Procurorului General în organigrama instituției, Eduard Harunjen, exercitînd interimatul funcției de Procuror General, contrar procedurilor legale, s-ar fi numit personal în funcția de adjunct al Procurorului General și, ulterior, ca Procuror General interimar, a participat din această ipostază la concursul de Procuror General.

Tot pentru concursul de Procuror General, E.Harunjen și-ar fi înlăturat din timp concurentul real inclusiv la comanda lui V.Plahotniuc. În acest sens, cu complicitatea unor judecători controlați de V.Plahotniuc, ar fi demarat procesul ilegal de urmărire penală, reținere  arestare și condamnare a concurentului său, ca pe o demonstrație de forță destinată și altor procurori.

Un alt caz sesizat este cel în care E. Harunjen împreună cu un ofițer de investigații al MAI instrumentau dosarul nr.2012928116, intentat în anul 2012 pe art.248 al.5 Cod penal ce viza automobile de lux problematice, fie importate cu încălcări, fie cu probleme la numerele la motor sau caroserie. Sursele operative spun că aceștia le identificau, le ridicau de la proprietari, le parcau sigilat în curtea procuraturii și ulterior estorcau minimum cîte 5000 de euro pentru fiecare ca să le elibereze proprietarilor. În așa mod, prin mîinele lor ar fi trecut peste 15 automobile: Toyota Land Cruise n.î. KAG390, Toyota Land Cruise n.î.CRGN777, Toyota Land Cruise n.î.CRNP777, Toyota Land Cruise n.î.CRNG777, BMW X5 n.î.CSP177, BMW X5 n.î.KPV8, BMW X6 n.î.KPZ812, BMW X3 n.î.EL304FE, Mercedes E280 n.î.CRWW07, BMW X6 n.î.KCO005, BMW X6 n.î.CPJ998, Audi Q7 n.î.CPO681, Mercedes E220 n.î.HN RR 555, Mercedes ML 320 n.î.COX 241, Honda Civic n.î.COH01, ș.a.

De fapt, dosarul era instrumentat de secția Conducere a urmăririi penale din cadrul Procuraturii Generale. În octombrie 2012 la cererea verbală a lui Harunjen, pe atunci procuror pe misiuni speciale, dosarul ar fi fost prezentat Procurorului General, care ar fi modificat componența grupului de urmărire penală prin includerea în acesta a doi procurori pe misiuni speciale: Eduard Harunjen și Andrei Pascari. Harunjen ar fi fost numit șeful grupului de urmărire penală. La acel moment în dosar deja era implicat polițistul din cadrul Direcției misiuni speciale (DMS) a MAI, care asigura partea operativă a dosarului.

Ulterior, cu sprijinul lui E.Harunjen ofițerul MAI indicat contrar tuturor rigorilor legale și de intergitate, a devenit procuror, findu-i asigurată o protecție ierarhică. Modul în care acesta a urrcat pe scară ierarhică cu suportul ilegal a lui Harunjen urmează a fi examinat de către un procuror desemnate de CSP.

Mai multe surse operative indică asupra faptului că autoritățile unui stat european în luna iunie curent, au informat Procuratura Generală și pe Eduard Harunjen personal despre instrumentarea unui dosar penal în privința  cetățeanului  Republicii Moldova, Vladimir Plahotniuc, dosar care vizează acțiuni de spălare de bani și disponibilitatea acestora de a  da curs unei comisii rogatorii venite din paretea  Procuraturii generale a Republicii Moldova.

Acest fapt ar fi fost tăinuit de către E. Harunjen, ceea ce aduce prejudicii substanțiale și tergiversează anchetele pe plan internațional cu conexiuni în țara noastră.

Surse din cadrul Procuraturii Generale, care urmează  să facă declarații în fața procurorului desemnat de CSP, reclamă delapidări de fonduri și conflicte de interese în cadrul activităților de reparație a sediului actual al Procuraturii Generale, lucrări ce au fost efectuate de compania SRL EurostilConstruct, fondată de Angela Șcerbina și Veaceslav Lungu, care sunt prieteni de familie și vecini cu E. Harunjen.

Aceleași surse indică asupra traficului de influență realizat de E. Harunjen într-o cauză penală  de evaziune fiscală săvîrșită cu implicarea acelorași subiecți.

Pe lîngă faptul că asupra lui E.Harunjen planează bănuieli rezonabile că ar fi comis crime, este evident că, în același timp, a încălcat cele mai elimentare norme de etică, deontologie,a acționat în mod repetat în situații de conflict de interese pe care nu le-a declarat, astfel încât nu mai poate reprezenta Procuratura generală.

Legea stipulează că în cazul apariţiei unui conflict de interese real, subiectul declarării este obligat:

a) să informeze şeful ierarhic sau organul ierarhic superior imediat, dar nu mai tîrziu de 3 zile de la data constatării, despre conflictul de interese în care se află;

b) să nu rezolve cererea/demersul, să  nu emită actul administrativ, să nu încheie, direct sau prin intermediul unei persoane terţe, actul juridic, să nu ia sau să nu participe la luarea deciziei în exercitarea mandatului, a funcţiei publice sau de demnitate publică pînă la soluţionarea conflictului de interese.

Declaraţia privind conflictul de interese real se înregistrează în Registrul declaraţiilor privind conflicte de interese, ţinut conform anexei nr.4 de către persoana desemnată  de conducătorul organizaţiei publice.

Preşedintele Republicii Moldova, Preşedintele şi deputaţii Parlamentului, Prim-ministrul, membrii Guvernului, Procurorul General, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor, deputaţii Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, preşedinţii de raioane, consilierii locali, primarii şi alţi conducători ai organizaţiilor publice sînt obligaţi să informeze Autoritatea Naţională de Integritate imediat, dar nu mai tîrziu de 3 zile de la data constatării, despre orice situaţie de conflict de interese real în care se află, în modul stabilit la alin.(5).

Conflictul de interese consumat reprezintă  fapta subiectului declarării de rezolvare a unei cereri/unui demers, de emitere a unui act administrativ, de încheiere directă sau prin intermediul unei persoane terţe a unui act juridic, de luare sau de participare la luarea unei decizii în exercitarea mandatului, a funcţiei publice sau de demnitate publică cu încălcarea prevederilor alin.(4) şi (7).

Potrivit art.2 din același act normativ, interes personal – reprezintă orice interes material sau nematerial al subiectului declarării ce rezultă din activităţile sale în calitate de persoană privată, din relaţiile sale cu persoane apropiate sau cu persoane juridice şi alţi agenţi economici, indiferent de tipul de proprietate, din relaţiile sau afiliaţiile sale cu organizaţii necomerciale, inclusiv cu partidele politice şi cu organizaţiile internaţionale.

În conformitate cu art.6 din Legea nr.3 din 25.02.2016 cu privire la Procuratură, în vederea executării funcţiilor Procuraturii, procurorul îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul Republicii Moldova, în toate instanţele judecătoreşti şi, în condiţiile legii, are obligația să informeze procurorul ierarhic superior despre indicaţiile sau solicitările efectuate cu încălcarea legii, precum şi despre un conflict de interese existent sau un conflict de interese ce poate să apară.

Conform art.15 al aceleiași Legi, procurorul este obligat să evite orice conflict de interese în procesul exercitării atribuţiilor de serviciu, iar dacă acesta apare, să-l declare. Totodată, procurorul nu are dreptul să facă parte din partide sau din formaţiuni politice, să desfăşoare ori să participe la activităţi cu caracter politic, să exprime sau să-şi manifeste în orice mod convingerile politice în exercitarea atribuţiilor sale.

Reieșind din prevederile art.58 al Legii date, procurorul, procurorul-şef şi adjunctul Procurorului General sînt eliberaţi din funcţie în cazul:

h) în care rămîne definitiv actul prin care se constată starea sa de incompatibilitate sau încălcarea unor interdicţii;

l) stabilirii, prin actul de constatare rămas definitiv, a încheierii directe sau prin intermediul unei persoane terţe a unui act juridic, luării sau participării la luarea unei decizii fără  soluţionarea conflictului de interese real în conformitate cu prevederile legislaţiei privind reglementarea conflictului de interese;

Eliberarea din funcţie a procurorului, procurorului-şef sau a adjunctului Procurorului General în temeiurile prevăzute la alin.(1) lit.b), c), d), e), f), g), h), i), j), k), l), m) şi n) se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea sau aducerea la cunoştinţa Procurorului General a cazului respectiv, printr-un ordin al Procurorului General, care este comunicat procurorului vizat în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, însă anterior datei eliberării din funcţie.

Procurorul General poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea mandatului, de către Preşedintele Republicii, în cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a), d), g), h), i), j), l), m) şi n). În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.h), eliberarea din funcţie a Procurorului General se face în baza unei hotărîri judecătoreşti irevocabile sau a unei hotărîri a Consiliului Superior al Procurorilor.

Ce înseamnă pentru Republica Moldova aflarea în continuare la cîrma Procuraturii a lui Eduard Harunjen și echipei lui și care ar fi consecințele:

- blocajul procesual al încercărilor elementare de a investiga crimele comise de către Plahotniuc și clanul lui, frauda bancară de zeci de miliarde de lei, întrucît urmărirea penală împotriva unor demnitari implicați poate fi pornită legal doar de către Procurorul General;

- imposibilitatea numirii unor procurori șefi interimari (pînă la suplinirea funcțiilor vacante prin concurs legal) independenți și imparțiali la Procuratura Anticorupție și PCCOCS care dețin competențele conform Codului de procedură penală de a efectua urmărirea penală pe asemenea categorii de infracțiuni;

- tergiversările date duc la pierderea, distrugerea, ascunderea probelor și imposibilitatea identificării și sechestrării bunurilor întru recuperarea prejudiciilor aduse țării – prejudicii de sute de milioane de euro;

- lipsa de credibilitate în anchetele penale din partea populației, ONG-lor, partenerilor de dezvoltare externi ș.a.

- frica procurorilor de face declarații împotriva Procurorului General atîta timp cît el este la conducerea instituției;

Sunt conștient de gravitatea acuzațiilor ce le aduc, sunt gata să port răspundere pentru denunț intenționat fals conform art.311 din Codul penal, și, în acest context,

SOLICIT:

1. Consiliul Superior al Procurorilor, convocat în cadrul ședinței extraordinare, să pună în discuție subiectele menționate, să dispună înregistrarea prezentei sesizări împotriva Procurorului General în Registrul nr.1 al CSP și să desemneze în conformitate cu art.270 alin.(7) din Codul de procedură penală și art.34 alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură un procuror sau un grup de procurori care să examineze această plîngere și să pornească urmărirea penală împotriva Procurorului General pentru coparticipare la uzurparea puterii de stat, depășirea atribuțiilor de serviciu, amestec în înfăptuirea justiției, corupere pasivă, ș.a. Reieșind din caracterul excepțional al subiectului, ședința CSP trebuie să fie mediatizată, inclusiv cu prezența reprezentanților media în sală.

2. Recunoașterea Declarației Parlamentului cu privire la caracterul captiv al statului Republica Moldova și a Declarației privind constatarea uzurpării puterii în stat de către Vladimir Plahotniuc și PDM, ca o sesizare despre infracțiuni și pornirea unei urmăriri penale complexe pe faptele infracționale invocate în aceste documente ale forului legislativ.

3. Audierea semnatarilor Declarației Parlamentului cu privire la caracterul captiv al statului Republica Moldova și a Declarației privind constatarea uzurpării puterii în stat de către Vladimir Plahotniuc și PDM în calitate de martori în cadrul urmăririi penale.

Andrei Năstase

Chișinău, 08.07.2019

Harunjen solicitareHarunjen solicitare