Menghina rusească slăbește

Am început, bineînțeles cu armata din fâșia transnistreană, pe care Kremlinul lui Elțîn a promis în 1999 că și-o va lua acasă, dar pe care Kremlinul lui Putin a uitat-o acolo. Rămășițele acestei armate a 14-a le-a oferit mereu pseudoautorităților din fâșie un bici de temut pentru autoritățile legitime de la Chișinău (oricare ar fi ele), care și așa nu s-au grăbit niciodată să rezolve problema. Și nu se întrevăd schimbări, întrucât OSCE răspunde mai degrabă intereselor esticilor, NATO nu se implică pentru că moldovenilor le e frică de alianță, iar formatul de negociere 5+2 este demult depășit.

Am continuat cu dependența economică și energetică față de toanele Kremlinului, care ar putea să închidă oricând robinetul de gaze sau să respingă exporturile care vin din RM. Aici există speranță că ne vom putea conecta în sfârșit la conducta Iași-Ungheni-Chișinău. În timp ce pârghia exporturilor poate fi folosită din ce în ce mai puțin, având în vedere că doar 15,5% merg spre statele CSI, față de aprape 70% spre UE, iar Rusia a ajuns să fie depășită cu mult de România (8% față de 29%). Nici de investițiile rușilor nu mai avem nevoie la fel ca pe vremuri, întrucât volumul investițiilor lor au ajuns pe locul 6, fiind depășiți de 5 state europene. Locurile de muncă și remitențele moldovenilor aflați la muncă în Rusia sunt un alt capitol la care Kremlinul pierde teren de la an la an, primii reorientându-se către UE după hărțuirile rușilor, dar și după scăderea generală a nivelului de viață din Rusia. În 2018, banii trimiși acasă de moldoveni au constituit 40% din total, în timp ce cei din Rusia doar 28%.

Tancuri, propagandă și politicieni corupți

Datele de mai sus ar trebui să ne facă optimiști dacă am trăi într-o democrație, unde lucrurile decurg în ton cu interesul general al populației. Dar RM nu e o democrație, iar populația RM nu e formată (doar) din cetățeni independenți și bine-informați. Orientarea (geo)politică a concetățenilor noștri ne face să rămânem pesimiști. Deși aspirațiile firești pentru o viață mai bună ale moldovenilor se traduc în slăbirea menghinei rusești, Kremlinul rămânând doar cu tradiționalul lor tanc și mai noul robinet de gaz, prea mulți dintre noi continuă să-i privească pe socialiști și pe unii pedemiști, subalternii de la Chișinău ai Kremlinului, cu speranță și încredere, de parcă aceștia ar ști să facă altceva decât să fure și să mintă organizat. În plus, percepția moldovenilor este că, în continuare, Rusia rămâne cel mai important partener economic al RM, așa cum a fost pe vremuri înainte de Acordul de Asociere, de embargou și celelalte evenimente care au schimbat radical dependențele noastre din ultimii ani.

O parte din explicația acestei atitudini își are locul în propaganda și în știrile false din laboratoarele fabricanților ruși de gunoi informațional. Fiind vorbitori de limbă rusă și având un trecut (dar și prezent) sovietic, mulți moldoveni pică drept victime sigure ale acestor mesaje dăunătoare democrației, coeziunii și bunăstării unei societăți moderne. Iar Kremlinul știe asta și speculează această vulnerabilitate la maxim, lucrând asiduu la sădirea urii și a neîncrederii în tot ceea ce nu se încadrează în vechile șabloane sovietice. Inclusiv prin partenerii lor de la Chișinău, oameni apropiați de PSRM, care gestionează RTR, NTV, CTC, Accent TV, THT Bravo, Ren-TV și altele. Deși doar două dintre acestea se situează în top 6 la audiență, celelalte sunt foarte influente în rândul populației care caută divertisment și explicații simple pentru problemele complicate.

Aceste mijloace TV, dublate de puzderia de site-uri de tipul sputnik.md, vedomosti.md sau kp.md, îi prezintă pe socialiști drept parteneri ai mai-marilor de la Kremlin, în timp ce aceștia nu sunt decât niște copii mai puțin reușite ale acestora, care mimează autoritatea, puterea și controlul într-o manifestare jalnică a unor oameni realmente incapabili de ceva mai bun. Vorbim despre o șefă de partid care și-a îmbogățit rudele și colegii de partid din banii economisiți de cetățeni; despre un candidat care s-a îmbogățit ”doar din salariul de consilier raional” și care figurează în raportul Kroll; despre altul care-și bate concetățenii pentru că nu e în stare să fie luat altfel în seamă; sau despre unul care se jură că trăiește doar din cadourile bănești primite la zilele sale de naștere, și el tot actor important în raportul Kroll (de data asta membru PȘOR).

Amenințarea instalării autoritarismului antieuropean este reală

Unul dintre sondajele credibile recente, ne arăta în noiembrie că, în orice configurație, Parlamentul de la Chișinău va fi unul pro-Kremlin, respectiv anti-european și antiRM (pe care o va transforma într-o mare transnistrie). De la PSRM până la PDM, PCRM și PȘOR, partide cu șanse mari de a forma o coaliție post-electorală, toate s-au dovedit a fi adepte ale autoritarismului putinist, dublând cu un soi de patriotism sovietic local. Doar PDM s-a autointitulat, de când conduce discreționar republica, drept partid ”proeuropean”, iar din vară mai degrabă ”proMoldova”. Tot atunci a început să transpară din ce în ce mai mult relația de subordonare dintre Plahotniuc și Dodon. A devenit clar că președintele RM se află în situația ingrată de a fi tras de 2 hățuri: unul din Armenească 44 și altul din Piața Roșie 1.

Amenințarea instaurării unei grupări trans-partizane de admiratori lacomi ai lui Putin este una reală. Iar dacă le reușește, nimic nu va mai opri să adâncească și mai mult criza în care se află RM, jefuind în continuare resursele statului, destrămând familii și distrugând viețile celor pe care îi vor alunga, la fel cum a alungat-o regimul lui Putin pe doamna care mă întreba ce influență mai are Rusia în RM. De aceea, participarea noastră la alegerile din 24 februarie este vitală pentru societatea moldovenească, pentru rudele, prietenii și oamenii la care ținem și care depind de votul majorității votanților de la parlamentare: proDemocrație sau proAutoritarism.

Tudor Cojocariu