Mărturii din iadul domestic: „Mi-a pus capul pe trunchi și mi-a zis că nimeni nu mă poate salva”

Fenomenul violenței domestice în Republica Moldova este unul „obișnuit” pentru multe dintre femei. Unele, de frică, preferă să ascundă acest lucru, altele din motiv că „ce o să spună lumea din sat”, astfel cazurile reale fiind mai multe decât cele raportate de către poliție. În ultimele nouă luni ale anului curent, la Inspectoratul General al Poliției au fost înregistrate 9844 de sesizări, în timp ce în aceeași perioadă a anului 2019 au fost înregistrate 8030 de cazuri. Dintre acestea, 675 au fost calificate drept infracțiuni, iar 1336 au fost documentate drept contravenții în baza articolului privind violența în familie. În 2020 au fost emise 502 ordonanțe de protecție, iar anului trecut au fost înregistrate 423.

Femeia care a îndurat mai bine de 15 ani bătăi crunte, violență psihologică, traume fizice și multă batjocoră a fost de acord să ne povesteacă istoria sa doar dacă îi păstrăm anonimatul, deoarece fostul soț și acum o caută, ea fiind fugită în străinătate.

O să-i spuneam Mariana, femeia care niciodată nu s-a adresat la polițistul de sector, de frică să nu fie omorâtă, atât ea cât și copii săi.

„Era cel mai violent când bea, dar el mereu avea motiv pentru a bea... Iar după ce se îmbăta căuta scandal. Eram tânără, însărcinată și nu avem unde mă duce, deoarece mereu mă amenința că mă va găsi oriunde. Rudele au încercat să discute cu el, dar degeaba, dimpotrivă sărea la bătaie și la ei, îi amenința că le va da foc la case. Când eram însărcinată a venit beat după vreo trei zile de chefuri, numai el știe pe unde a umblat și s-a enervat că mâncarea era prea fierbinte... A adus o butelie cu benzină și m-a stropit chiar în casă și căuta chibriturile să-mi dea foc... Nu știu cum s-a făcut că a intrat un vecin și așa am scăpat... Altă dată, pentru că nu i-am încălzit apă să se spele, el venind la ora 4.00 dimineață de la perecerile sale, m-a bătut încât nu am putut ieși trei zile din casă. Deja mă obișnuisem cu bătăile care erau săptămânale... Într-un an a plecat la muncă peste hotare și eram cea mai bucuroasă când se zvonea că s-a pierdut, sincer vă spun, eu deja îl îngropasem, dar a revenit și calvarul a început din nou. Copiii erau deja mai mari și ne organiza concerte zilnic... O dată pentru că m-am reținut la serviciu cu o oră în plus m-a înșfăcat de după cap și m-a dus la trunchiul de tăiat lemne, a luat toporul și mi-a zis că nimeni nu mă poate salva.... Nici nu-mi amintesc bine cum am scăpat, am auzit doar glasul băiatului și pe mama mea care se ruga în genunchi la el să lase toporul. De ce nu m-am adresat la poliție? Păi el bea cu toți polițiștii din raion chiar la noi acasă și se lăuda că mă bate... O dată când i-am spus că voi merge la poliție, el mi-a răspuns că oricum te vei întoarce acasă, îți voi da foc și niciun polițist nu-ți va găsi nici măcar cenușa. Am scăpat din iad datorită unei ființe dragi, care m-a ajutat să fug peste hotare, dar el și acum îmi transmite prin intermediul rudelor că mă va găsi... Nici la mormântul părinților nu mă pot duce de frica acestui monstru”, ne spune femeia care a îndurat un adevărat calvar timp de 15 ani.

Din luna martie Republica Moldova se află în pandemie, propria casă a devenit cel mai periculos loc pentru multe femei și copii din statul nostru. Victimele violenței domestice au fost nevoite să fie mai mult în preajma celor care le abuzează. Potrivit datelor oficiale, în primele cinci luni ale anului, oamenii legii au fost sesizați în 5157 de cazuri de violență domestică. Aproximativ 600 de femei și copii s-au ales cu sechele fizice și psihice. Specialiștii spun că de dragul copiilor, în izolare, femeile au suportat forme grave de violență psihologică.

Centrul Internațional „La Strada” trage un semnal de alarmă şi spune că pandemia a amplificat formele de violență psihologică manifestate de agresori. În ultimele luni de izolare, consilierele de la Telefonul de încredere pentru femei și fete au preluat 390 de apeluri, dintre care 247 se referă la violența în familie. Apelurile din mediul urban, inclusiv municipiul Chişinău, au depășit cu 35% ponderea celor din mediul rural. Anterior, această diferență se menținea în jurul coeficientului de 6%. Ponderea apelurilor a crescut cu peste 30%.