Mişcarea Antimafie s-a adresat unui psihiatru cu renume din străinătate, specializat în expertize medico-legale, pentru formarea profilului psihologic al lui Vlad Plahotniuc în baza materialelor video din ultimii trei ani.

În urma expertizei medico-legale, lui Plahotniuc i-a fost pus diagnosticul „tulburare antisocială de personalitate”.

Potrivit analizei, tulburarea antisocială se manifestă prin neconformarea la normele sociale, dezinteres şi ignorare a legii (conduite amorale repetate); tendinţa pervazivă de a minţi pentru profit personal sau/şi plăcere; spontaneitate a acţiunilor deviante, datorată necesităţii satisfacerii imediate a impulsurilor; iritabilitate şi agresivitate repetată, reprezentate prin atacuri la persoane, ameninţări, şantaj, tratamente inumane; iresponsabilitate în onorarea obligaţiunilor sociale şi financiare; lipsa totală a remuşcărilor pentru faptele sale.

„Noi credem că, în esenţă, astfel de oameni sunt ca noi - trăiesc conflicte interioare, au remuşcări şi simt vina, pe când ei nu sunt deloc ca noi”, spune Gabbard, M.D., profesor de psihiatrie, Director al Clinicii Psihiatrice Baylor.

Disfuncţiile profunde în personalitatea lui Plahotniuc se manifestă prin următoarele caracteristici comportamentale: egocentrism marcant, lipsa totală a culpabilităţii, se mândreşte cu faptul că niciodată nu-şi iartă duşmanii şi nu lasă niciodată nepedepsită vreo acţiune ce l-a deranjat, este ferm convins că trebuie să-i pedepsească pe toţi cei care nu l-au apreciat – ei merită să se chinuie, să aibă dosare penale, să fie persecutaţi, iar pedeapsa întotdeauna trebuie să fie una publică, ca învăţătură pentru alţii; este extrem de manipulator, bravează, simulează şi minte virtuos, motivat de invidie şi de posesivitate; refuză să se adapteze normelor morale şi sociale, nu-l interesează părerile, principiile, sentimentele celorlalţi, subiectul are o intuiţie extrem de dezvoltată în identificarea punctelor dureroase ale oamenilor care-l înconjoară, devine exploziv la cel mai mic indiciu că nu el este superior în toate (idealizează propria imagine), degradează la episoade micropsihotice paranoice (se manifestă prin interpretarea celor din jur ca fiind ba idoli, ba inamici, dar proşti şi inferiori lui, suspiciozitate bolnavă, necesitate obsesivă de a controla anturajul).

Cruzimea unui om arhaic este caracteristica generală a psihopatului, rezultantă fie din subdezvoltarea personalităţii, fie din degradarea personalităţii pe parcursul vieţii sale în urma progresării bolii.

Emoţiile lui Plahotniuc au fost marcate de traumele din copilărie: presupunem că a fost un copil neiubit, respins de tatăl său (eventual nerecunoscut de el), subapreciat şi frustrat, pedepsit neadecvat de mama sa. Pe de altă parte, el s-a simţit diferit de alţii, a observat că simte plăcere de la acţiuni sadice, minciuni şi manipulări, iar minciunile şi manipulările au fost unicele metode de a se face observat şi apreciat, atât în familie, cât şi în societate (şcoală, discotecă etc.). Astfel, la maturitate el este dominat în continuare de emoţiile infantile.

Subiectul simte necesitatea stridentă ca anturajul să-i fie subjugat nu doar moral, ci şi fizic – să se teamă fizic de el, să-i controleze fizic, etc.; subiectul îşi cere drepturi speciale şi poziţii exclusive (el este VIP, LUX şi Nobil), el se supără şi simte o obidă profundă dacă aceste drepturi exclusive nu îi sunt acordate benevol şi la iniţiativa anturajului lui.

Subiectul va începe să atace actualii parteneri imediat ce vigilenţa lor este adormită – atacul va fi întotdeauna realizat cu mâinile altora, dar subiectul nu va rezista tentaţiei ca să nu afle duşmanii că anume el i-a pedepsit; deoarece acţiunile agresive şi tentativa de control total se vor manifesta şi asupra societăţii, care este de vină că nu îl iubeşte suficient, subiectul va proceda şi cu societatea la fel ca şi cu partenerii: va adormi vigilenţa prin acţiuni de caritate, prin declaraţii de grijă de bunăstarea poporului, prin susţinerea valorilor de cultură etc. Dar indiferent de aclamaţii, subiectul va începe să suspecteze că poporul îi vrea răul şi nu apreciază suficient jertva subiectului. Din acest moment, subiectul va începe să distrugă, să pedepsească poporul – să utilizeze pârghiile sale pentru majorarea preţurilor, pentru măsuri represive, chiar şi pentru subiecţi neînsemnaţi pentru el, dar care tot merită să sufere.

Ca urmare vor exista doar 2 finalităţi: ori va fi scos în furci prin revolte masive, ori va merge la autodistrugere ca să vadă ei (poporul şi partenerii) ce au de pierdut. Cert este că aceşti subiecţi nu se opresc niciodată, nu se răzgândesc, nu simt milă şi vină, şi nicio pedeapsă nu este suficientă pentru cei care i-au produs „durere” şi pentru cei care au încercat să-l înşele, în viziunea sa.

„De regulă, tipii cu comportament antisocial ca Plahotniuc sunt criminali şi deţinuţi în penitenciare chiar din copilărie. Pe măsura maturizării, crimele acestora devin tot mai crude şi mai camuflate”, se mai spune în analiza psihologică a lui Plahotniuc.

Articol republicat din 29 octombrie 2013.