Nava era menită să aducă faimă creatorilor săi, Joseph Bruce Ismay, din cadrul White Star Line, şi Lord William Pirrie, din cadrul Harland and Wolf. Începutul secolului XX a reprezentat o bătălie continuă între constructorii de nave ce încercau să realizeze nave cât mai mari şi mai luxoase. Era echivalentul cursei pentru cucerirea spaţiului din timpul Războiului Rece.

În afară de competiţia pentru lux şi grandoare, existau şi motive politice sau sociale ce impuneau construirea unor nave-gigant. Conform istoricului Messy Nessy Chic şi scriitorului John Maxtone-Graham, „doreau să furnizeze spaţiu pentru noul flux de imigranţi ce erau nerăbdători să descopere lumea nouă”.

Astfel, Titanicul a fost construit alături de alte două nave, RMS Olympic şi Gigantic, denumit mai târziu Britannic. În 1911, Olympic era o replică exactă a Titanicului, cele două nave fiind deseori confundate în imagini. Un exemplu cunoscut este cel al imaginii cu scara uriaşă de pe Titanic, ce de fapt nu a fost niciodată fotografiată, imaginile provenind de pe nava Olympic, scrie Vintage News.

Ambele nave şi-au început călătoria din Franţa în aceeaşi zi, însă Olympic avea un avans de 500 mile nautice în momentul în care a avut loc accidentul. Echipajul de pe Olympic a primit un apel disperat de pe Titanic în momentul în care aisbergul a fost lovit. La scurt timp, nava şi-a schimbat cursul pentru a ajuta la salvarea pasagerilor de la bordul Titanicului, scrie Descopera.ro.

Atunci când Olympic se afla la 100 de mile nautice de Titanic, căpitanul Roston al navei Carpathia, ce se afla deja în zonă, a cerut echipajului de pe Olympic să nu se apropie. Motivul principal era că încărcătura suplimentară de pasageri ar fi pus în pericol călătoria navei Olympic. Astfel, nava şi-a schimbat cursul şi şi-a continuat călătoria către Lumea Nouă.