– Care credeți că este cea mai importantă realizare din cei 27 de ani și de ce? Ce nu am reușit să obținem, ca stat, în acești ani?

– Obținerea Independenței pe data 27 august 1991 a însemnat finalizarea procesului de desprindere de Uniunea Sovietică, proces care s-a desfășurat intens și dramatic în perioada anilor 1989-1991 în contextul restructurării inițiate de către Gorbaciov. Meritul pentru obținerea Independenței l-aș atribui, în primul rând, cetățenilor, care au demonstrat în acea perioadă un curaj civic și o implicare politică extraordinară. În al doilea rând, un rol decisiv l-a avut Parlamentul din 1990, ales direct de către popor, care a avut o contribuție deosebită în acest proces de desprindere în raport cu fostul imperiu sovietic și de creare a noului stat independent.

Ar trebui să amintim câteva acțiuni și realizări ale autorităților de atunci, care demonstrează că Independența nu a fost un „cadou” care ne-a fost oferit, așa cum consideră unii, ci a reprezentat rezultatul unui efort admirabil al cetățenilor. Printre exemplele de curaj și determinare se numără: participarea cetățenilor la marile adunări naționale în care erau revendicate dreptul la limbă, alfabet, suveranitate; recunoașterea de către legislativ a Independenței Lituaniei la 31 mai 1990, noi fiind primii care am recunoscut Lituania în calitate de stat independent, chiar dacă la acea vreme aveam încă statut de republică sovietică; boicotarea de către autoritățile Republicii Moldova și a majorității cetățenilor a referendumului cu privire la păstrarea URSS din martie 1991, organizat și impus de către autoritățile de la Moscova; aprobarea la 23 iunie 1990 a Declarației de Suveranitate, aprobarea Decretului cu privire la puterea de stat la 27 iulie 1990 și formarea instituțiilor de stat naționale. Aș aminti în acest context și legile privind Tricolorul în calitate de Drapel de Stat, privind Stema și Imnul de Stat ale Republicii Moldova etc. Iar acest proces a culminat cu 27 august 1991 – adoptarea Declarației de Independență a Republicii Moldova. A fost un efort colectiv extraordinar în acea perioadă.

Desigur că cel mai tragic eveniment, care a marcat acea perioadă, a fost războiul din Transnistria din 1992, numit, pe bună dreptate, Războiul pentru apărarea Independenței Republicii Moldova. Cu toate criticele care pot fi aduse guvernărilor de atunci, s-a reușit, totuși, crearea premiselor fundamentale pentru construcția unui stat european: o Constituție conform standardelor europene (cu excepția câtorva prevederi nefericite, printre care și art.13); adoptarea legislației naționale și constituirea principalelor instituții ale statului; progrese în reforma justiției în perioada anilor 90, respectarea din partea tuturor partidelor politice a regulilor democratice. Aceste realizări au fost apreciate și de către Consiliul Europei, Republica Moldova devenind și primul stat din CSI, care a devenit membru al acestei organizații prestigioase europene.

În pofida tuturor greutăților, dramelor prin care au trecut cetățenii Republicii Moldova, dar și cetățenii altor state desprinse de URSS, există o rază de speranță într-un viitor mai bun. Chiar și cei care plecau atunci peste hotare ca să scape de sărăcie, erau absolut convinși că vor reveni într-o bună zi acasă, în propria lor țară. Și totuși, din nefericire pentru țara noastră, aproape toate guvernările de după Independență nu au fost preocupate cu adevărat de construcția unui stat prosper, cu instituții puternice, în interesul oamenilor.

Principala preocupare a „elitelor politice”, cu mici excepții, a fost îmbogățirea personală în baza resurselor statului. Fie prin privatizări ilegale, prin jefuirea și demolarea întreprinderilor de stat, prin controlul fluxurilor financiare, fie prin devalizarea băncilor, majoritatea guvernărilor au participat la slăbirea capacităților de funcționare a statului și sărăcirea populației.

O mare oportunitate ratată de către țara noastră a fost alternanța la putere din 2009. În loc să beneficieze de suportul popular pentru a realiza reformele necesare pentru modernizare, de conjunctura internațională favorabilă și de suportul partenerilor de dezvoltare din partea Uniunii Europene, noua putere care a reușit să succeadă guvernarea comunistă nu a făcut nimic altceva decât să consolideze sistemul oligarhic moștenit de la regimul Voronin. Cel mai grav este faptul că ultimii aproape 10 ani reprezintă o perioadă ratată sub aspectul dezvoltării statului, iar un deceniu din viața unui om e un termen foarte mare. Tabloul e și mai sinistru atunci când conștientizăm faptul că Republica Moldova, la 27 de ani de existență, a devenit o dictatură de tip mafiot condus din subteran de o grupare criminală organizată, în frunte cu un fost proxenet, Vladimir Plahotniuc.

Controlând partidele politice, instituțiile de drept și de reglementare, justiția, fluxurile financiare, audiovizualul, această grupare nu permite poporului Republicii Moldova să-și realizeze plenar dezideratele incluse în Declarația de Independență. Astfel, la 27 de ani, actualul regim a recurs, de facto, la confiscarea Independenței și la uzurparea puterii de stat. Acum, de datoria noastră, a tuturor partidelor de opoziție este de a elibera statul din captivitatea oligarhică. Din nefericire, cetățenii Republicii Moldova duc mai degrabă o luptă pentru supraviețuire, decât o cale ascendentă spre bunăstare și democrație. Am parcurs un soi de sinusoidă, cu zvâcniri de diverse amplitudini, dar niciodată nu am atins cota unui trai decent din cauza corupției endemice – singura caracteristică, care și-a crescut constant indicii.

La 27 de ani de la proclamarea Independenței, continuăm să asistăm la o stare de fapt contrară aspirațiilor de prosperitate ale poporului nostru, contrară literei și spiritului Declarației de la 27 august 1991. Dar lupta pentru bunăstare și libertate nu este o luptă ușoară și o vom continua cu și mai multă determinare.

– Ce a însemnat independența pentru cetățeanul Andrei Năstase și pentru familia dumneavoastră?

– Pentru mine personal, perioada mișcării de eliberare națională, care a culminat cu obținerea Independenței Republicii Moldova, a fost o perioadă deosebită din viață. Erau timpuri pline de speranță în care aveai sentimentul că participi la un efort colectiv de construcție a unui viitor frumos. Proclamarea independenței statului nostru a fost o mare bucurie pentru mine și familia mea, căci am considerat-o drept un parcurs firesc și, în alte condiții, extrem de benefic pentru fiecare cetățean al Republicii Moldova.

Împreună cu toată familia ne-am implicat în lupta pentru valorile naționale, pentru libertate. Am avut întotdeauna în față exemplul fratelui meu, Vasile, care prin toată activitatea sa civică și politică, a apropiat constant ziua de 27 august 1991. El a fost cel care a tipărit pentru moldoveni primul ziar cu grafie latină și și-a riscat propria libertate pentru a-l aduce în Moldova și a-l distribui oamenilor, el este unul dintre semnatarii Declarației de Independență.

Chiar dacă dezamăgirile n-au întârziat să apară în următorii ani, am fost și sunt încrezător în viitorul Republicii Moldova. Nici nu m-aș fi lansat în politică dacă nu eram convins de acest fapt. Pentru familia mea, lupta pentru Independență continuă. Atât timp cât Republica Moldova este guvernată de către o grupare criminală condusă de Plahotniuc, Independența rămâne a fi confiscată. Acest fapt s-a văzut și în decizia de anulare a alegerilor prin care Plahotniuc a scuipat în voința alegătorilor.

– Cum credeți, prin ce se va deosebi cea de a 28-a, eventual, a 29-a și 30-a aniversare a Independenței de actuala?

– Depinde doar de noi, de cetățenii Republicii Moldova. Dacă vom reuși să schimbăm puterea în viitorul apropiat, atunci aniversarea Independenței va fi cu adevărat o sărbătoare. Și chiar dacă mai avem foarte multe de făcut, chiar dacă nu am plecat prea departe din punctul „zero”, sunt sigur că vom reuși să spargem cercul vicios, prizonierii căruia am devenit din cauza derapajelor anti-democratice grave comise de guvernarea oligarhică, anti-populară de la Chișinău. Prin solidarizare, prin determinare, prin curaj și insistență vom reuși.

Așa cum am trăit până acum nu se mai poate. Astăzi Independența Republicii Moldova este, de fapt, independența față de cetățenii săi a unui stat capturat în totalitate de o gașcă de mafioți, interesați să păstreze aici această situație de prizonierat a omului simplu. Dar procesul de deșteptare a început și el nu mai poate fi stăvilit. Sunt convins că peste un an sau doi parcursul european al țării noastre va redeveni ceea ce a fost de la bun început – o cale sigură spre prosperare, spre un nivel de trai civilizat și spre bunăstarea fiecărui cetățean al țării noastre, care nu va mai fi nevoit să-și caute norocul prin lume, ci se va simți confortabil acasă.

Până atunci însă, Independența rămâne o valoare care a fost uzurpată, iar noi, oamenii politici responsabili, avem datoria să o întoarcem poporului. Dacă am fi avut în ultimii 20 de ani o clasă politică responsabilă, am fi fost mândri de Independența noastră. Rămâne însă să luptăm, să nu renunțăm. Din această perspectivă lupta pentru Independență continuă...

– De ce un cetățean al Republicii Moldova ar trebui să fie mândru că este cetățean al acestui stat?

– Pentru a răspunde la această întrebare, sunt mai degrabă adeptul abordării fostului președinte al SUA, John Kennedy care spunea: „Nu întreba ce poate face țara pentru tine, întreabă ce poți face tu pentru ea”. Întotdeauna am fost adeptul principiului că, dacă țara are nevoie de ajutor, ai obligația să fii la datorie.

Îmi doresc ca Ziua Independenței să devină cu adevărat sărbătoarea tuturor celor care, născuți aici, își doresc să trăiască în bunăstare și bună înțelegere. Sunt sigur că va veni timpul când vom spune cu mândrie că suntem cetățeni ai Republicii Moldova. Acest fapt va deveni incontestabil dacă ne vom uni toate eforturile și energiile noastre pentru a stopa avansarea dictaturii mafiote, dacă ne vom dedica sincer edificării unui stat de drept, prosper, realmente democratic. În acest an vom marca Ziua Independenței împreună cu toți cetățenii deșteptați din țară și din Diaspora, veniți în PMAN pentru a protesta împotriva dictaturii și a fărădelegilor comise de puterea coruptă, anti-populară. Și le urez tuturor ca Ziua Independenței să devină cât de curând o adevărată sărbătoare pentru noi toți.

La momentul de față este greu să trăiești un sentiment de mândrie în contextul în care instituțiile statului sunt capturate, iar țara este împinsă de o guvernare iresponsabilă într-o criză profundă, prelungită, într-o cădere liberă spre faliment, însoțită de degradarea tuturor indicilor democratici. Dar poți fi mândru de calitatea oamenilor de aici, care își demonstrează zilnic spiritul civic și au capacitatea de a rezista, de a se opune regimului și pericolului instaurării dictaturii lui Plahotniuc.

Vom fi mândri de Republica Moldova atunci când pe ruinele acestui regim oligarhic anti-uman vom edifica un stat puternic, care să asigure bunăstare și siguranță cetățenilor săi, care să asigure condiții pentru dezvoltarea economiei și valorificării potențialului fiecărui om.

Vom fi mândri de Republica Moldova atunci când vom reuși să edificăm un stat al demnității, întors cetățenilor săi, cu o economie ieșită din impas, cu un sistem social bine pus la punct, cu o justiție funcțională, corectă, cu criminalii puși la pușcărie de un corp judecătoresc reformat, cu miliardul întors la Banca Națională, cu miliardele întoarse la buget, cu o mare parte a diasporei revenită în țară, dar cel mai important, cu ideea că avem viitor și că se poate.