Războiul pentru borș a pornit anul acesta, după ce pe contul @Russia (contul oficial de Twitter al Ministerului rus pentru Afaceri Externe) a apărut o postare: „O rețetă fără vârstă, #Borsch este una dintre cele mai faimoase și apreciate mâncăruri în Rusia, și un simbol al bucătăriei tradiționale”.

Deși majoritatea utilizatorilor de Twitter au considerat inofensivă, ba chiar îndreptățită, peste această postare, cetățenii din Ucraina - care consideră borșul un fel de mâncare tradițional - nu au considerat-o deloc inofensivă. Pentru ucraineni, tweet-ul Rusiei a fost văzut ca propagandă pe timp de război, în contextul ocupării Crimeii și conflictul teritorial din estul Ucrainei care are loc din 2014.

Utilizatorii de Twitter din Ucraina au răspuns cu furie și ironie la mesajul Rusiei, cu mesaj precum "De parcă faptul că ne-ați furat Crimeea nu a fost de ajuns, acum furați și borșul din Ucraina".

Borșul este o supă groasă, de obicei roșiatică de la sfeclă (deși există și varietăți verzi sau albe), și face parte din bucătăria tradițională ucraineană de secole. Pentru mulți, revendicarea unui fel de mâncare esențial pentru ucraineni se încadrează într-un trend de opresiune desfășurat de Rusia asupra limbii, politicii și mai ales independenței Ucrainei.

Potrivit lui Alex Kokcharov, analist de risc politic și economic în Londra, cu descendenți belaruși, mesajul lăudăros al Ministerului de Externe rus la adresa borșului rusesc reprezintă "o altă încercare a Moscovei de acaparare culturală".

Kokcharov spune că există mai mult state care revendică borșul: Ucraina, Belarus, Polonia și Rusia, iar Ucraina ar fi cea mai îndreptățită să numească borșul fel „tradițional”. „Borșul provine în mod sigur din Ucraina”, spune Olesia Lew, un chef din New York și consultant pentru Veselka, un faimos restaurant ucrainean din East Village. Lew este foarte mândră de descendența sa ucraineană. „Spun că provine din Ucraina nu doar din punct de vedere naționalist, ci pentru că supa se trage din Ucraina și ingredientele sale se regăsesc în arhivele arheologice încă din timpuri străvechi", mai afirmă Olesia Lew.