Președintele Dodon încearcă să legitimizeze amnistia fiscală și a capitalurilor?

Rezultatele reformei din 2007

Reforma de „liberalizare a economiei” făcută de comuniști (!) în 2007 consta din trei componente: amnistia fiscală (iertarea datoriilor), legalizarea capitalurilor nedeclarate și cota 0% pe veniturile reinvestite. Igor Dodon, ca ministru al economiei în cabinetul Tarlev-2, a prezentat proiectul în Parlament și a promis marea și sarea: „Este vorba de în jur de cel puțin un miliard de dolari, care ar putea fi legalizați în urma acestor reforme, doar atunci cînd vorbim de legalizarea capitalului. Celelalte două reforme ar putea da efecte mult mai mari în perspectiva anilor următori.”

Optimismul viitorului socialist s-a dovedit a fi exagerat. În urma acestei amnistii, au fost anulate datorii față de stat și penalități aferente în valoare de 4,3 miliarde de lei, deși comuniștii au promis inițial că bugetul va pierde în acest mod doar jumătate din atîta.Ide ea era că, odată scăpați de balasturi, agenții economici vor relansa economia moldoveană în ritmuri amețitoare. Ah da, era vorba ca agenții economici să-și onoreze la timp obligațiile față de stat de acum încolo, mai ales că asta a devenit mai simplu. Însă, la cîteva luni de la resetare, au început să se acumuleze datorii noi. Premierul Vasile Tarlev era deopotrivă nedumerit și îngrijorat: „noi am amnistiat mai mult de 4 mlrd de lei, am oferit businessului ocazia să înceapă de la foaia curată, să lucreze cinstit, am minimalizat povara fiscală”, dar ei… Peste doar un an, datoriile deja se cifrau la mai mult de 800 de milioane de lei.

Cît privește amnistia capitalurilor, au fost legalizați doar 360 de milioane de lei sau 35 de milioane de dolari la cursul de atunci. Cu alte cuvinte, din miliardul promis de Igor Dodon („cel puțin”!), au fost legalizate doar 35 de milioane de dolari. Taxa de 5% pentru legalizare a adus bugetului public venituri de doar 18 milioane de lei.

Astfel, Igor Dodon își atribuie meritul pentru rezultatele mai mult decât modeste ale unei inițiative care, aparent, nici nu-i clar dacă i-a aparținut. Fostul său coleg din PCRM, Mark Tkaciuk, spunea recent că Dodon ar fi fost doar un bun executor și nicidecum creierul din spatele reformei.

Sprijinul FMI

Pînă la urmă, amnistia din 2007 nu a dat roadele dorite, însă inițial suna atât de bine încât i-a plăcut și FMI-ului, nu? Nu. E drept că reacția nu a fost atît de dură ca acum, însă experții internaționali erau sceptici și în 2007: „acest pas ar putea deteriora disciplina fiscală, deoarece contribuabilii se vor aștepta la amnistii fiscale repetate, iar contribuabilii care și-au onorat obligațiunile vor considera că amnistia nu este justă”. După cum am văzut, îngrijorările privind disciplina fiscală s-au confirmat.

O altă îngrijorare a misiunii FMI era că „inițiativa Președintelui privind amnistia capitalului ar putea, de asemenea, genera riscuri pentru regimul de prevenire și combatere a spălării banilor”. Probabil că, după 11 ani, Igor Dodon a uitat astfel de detalii.

Noua conjunctură

Comparînd amnistia din 2007 cu cea din 2018, președintele admite totuși că astăzi e o „altă conjunctură”. E probabil un mod diplomatic de a face referință la furtul miliardului și la spălarea prin sistemul judiciar și bancar moldovenesc a 22 de miliarde de dolari ale mafiei rusești.

Majoritatea criticilor din partea opoziției și a societății civile țin anume de acest aspect: legalizarea capitalului nedeclarat, împreună cu legea cetățeniei contra investiții, sunt văzute ca o metodă de a legaliza și întoarce în țară banii furați (a-i întoarce, desigur, beneficiarilor furtului și nu statului). Mai mult, toți judecătorii și funcționarii implicați în laundromatul rusesc vor avea o șansă de a-și legaliza prin terți comisioanele ilegale primite atunci.

Atât UE, cât și FMI, au criticat pachetul de legi adoptat, însă cel mai franc a reacționat ambasada SUA. Potrivit americanilor, amnistia va diminua capacitatea Moldovei de a combate spălarea banilor, legitimează furtul și corupția și va dăuna climatului de afaceri al Republicii Moldova. Concluzia ambasadei că „infractorii ar trebui pedepsiți, nu răsplătiți” arată clar cine vor fi beneficiarii amnistiei (în viziunea SUA, cel puțin).

Răspunsul lui Sergiu Sîrbu pentru jurnaliști, „pseudo-experți ONG-iști” și partenerii externi e același: că n-au citit, n-au studiat ori n-au înțeles reforma. Speakerul Andrian Candu a repetat argumentul că partenerii externi n-au înțeles corect.

Riscurile și îngrijorările privind amnistia fiscală și a capitalurilor nu sunt însă noi. Guvernul a mai încercat să împingă o astfel de reformă în 2016, dar și atunci s-a ciocnit cu o reacție dură și foarte critică a partenerilor externi și a societății civile. Diferența e că atunci pentru pediști încă mai conta opinia acestor parteneri de dezvoltare. După anularea alegerilor din Chișinău, relația PDM-ului cu Vestul s-a stricat și, ținînd cont că au primit deja bani de la FMI și Banca Mondială, nu prea mai au ce pierde, cel puțin pînă după alegeri.

Concluzie

Această reformă fiscală a stimulat un consens internațional: amnistia prezintă mai multe riscuri decît beneficii, va permite legalizarea banilor furați și va fi spre folosul corupților. Excepții de la acest consens sunt doar PDM & co., că doar ei au venit cu ideea, și președintele Igor Dodon, care pare să fi uitat că promitea să se opună cu îndîrjire guvernării PDM. Acum dimpotrivă, el invocă amnistia eșuată din 2007 ca un precedent de succes. Înainte de a studia pachetul democraților, președintele ar trebui probabil să-și studieze propria reformă. Și da, conjunctura actuală.

SIC.md