Steaua IRAS 15398-3359 este mică, tânără şi relativ rece pentru o stea. Statura sa înseamnă că lumina ei slabă nu poate ajunge la noi prin norul de gaz şi praf care o înconjoară, scrie Science Daily, citat de Descopera.

Totuşi, în 2013, Yoko Oya şi colaboratorii ei de la Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) din Chile au observat steaua pentru prima dată în lungimi de undă milimetrice, adică acel tip de lumină care poate penetra norul de praf.

Steaua are circa 0,7% din masa Soarelui, conform observărilor masei norului înconjurător, şi poate creşte până la 20% în doar câteva zeci de mii de ani, o clipită la scara cosmică.

În urma analizelor, s-a ajuns la concluzia că discul este un precursor al discului protoplanetar, primul fiind mult mai dens şi într-un timp mai îndelungat, ar deveni un sistem planetar similar cu cel al nostru; dar, acest lucru nu poate reprezenta o certitudine.

„Nu putem spune cu exactitate dacă acest disc va duce la formarea unui nou sistem planetar. Norul de praf poate fi risipit de vânturile stelare sau poate cădea în stea, hrănind-o în acest proces. Ce este interesant este rapiditatea cu care se poate întâmpla”, a precizat Oya.

O lucrare care descrie în detaliu acest studiu şi observaţiile realizate a fost publicată în noul număr al revistei Astrophysical Journal Letters.