image
Sursa foto: jc.md

„Pentru a contracara operațiunea lui Dodon, e nevoie ca mai mulţi alegători din Occident să voteze acasă”

Interviu pentru Jurnal de Chișinău, oferit de Vitalie Vovc, scriitor, blogger, stabilit în Franţa

Vitalie Vovc este specialist în marketing, stabilit în Franța la finele anilor ’90. După absolvirea Universității de Stat „​Alecu Russo” din Bălţi, Facultatea Limbi și Literaturi Străine, a urmat un master în or. Sofia, Bulgaria, şi a continuat cu un alt studiu de masterat la Universitatea Paris 9 „Dauphine”.

În 2017, a publicat primul volum de proză scurtă: „Alerta oranj sau Pe alocuri, viscole” (Editura Prut). În 2018, i-a apărut la Editura Vinea volumul „și în realitate s-au întâmplat următoarele…”.

Dle Vovc, veniţi în fiecare an acasă. Ce vă leagă actualmente de RM? Ce vă leagă de ţara de adopţie?

În Franța sunt stabilit din 2001, dar sunt plecat din R. Moldova din 1999. Acasă (încă îi spun acasă!), îmi petrec în mod tradiţional vacanţele. Franța este țara mea de adopție. Jumătate din viața mea conștientă mi-am petrecut-o la Paris, aici mi-e casa, familia, aici s-au născut copiii noştri. A fi patetic azi e poate un kitsch, dar eu am îndrăgit țara în care trăiesc și mă mândresc cu tot ce are mai valoros.

În acelaşi timp sunt născut și crescut în R. Moldova, părinții mei sunt acolo și apartenența la acest spațiu face parte din mine în egală măsură. Cu certitudine că cele două spaţii, două culturi, sunt parte inerentă și indivizibilă a identității mele.

Cum v-a părut or. Bălţi la ultima vizită acasă?

Nespus de trist… Un fel de oraș parcă scos din filme horror despre lumi post-apocaliptice. Bălţiul a fost și pe timpuri destul de urât, dar acum e de-a dreptul lugubru. Ce a fost vechi e în stare deplorabilă, construcțiile noi sunt kitschioase și ocupă agresiv spații publice… Centrul orașului s-a prefăcut în „talciok”, pentru a folosi stilistica bălţeană…. Acest oraș este o catastrofă urbanistică. Dar acest lucru nu îl spun expres despre ultima mea vizită, căci nu-i de azi și nici de ieri…

Sunteţi la curent cu tot ce se întâmplă acasă, au ori nu dreptate cei care spun că RM este un stat capturat?

Sunt la curent cu tot ce se întâmplă în Republica Moldova. Din 2010 țin un blog, din 2014 comentez regulat cele mai importante evenimente din R. Moldova. Cărțile pe care le-am publicat într-un fel tot despre Moldova sunt.

În viziunea mea, noţiunea de „stat capturat” este o sintagmă simplistă, contraproductivă, care face parte dintr-un mecanism de decredibilizare in corpore a instituțiilor statului. Scriam cândva că atunci când spui „corupție endemică” sau „corupție care a pătruns în mai toate domeniile statului”, sau „scheme corupționale”, atunci când numești lucrurile pe nume – cumetrism, clientelism, nepotism, trafic de influență etc. – acest discurs generează întrebări: „cum funcționează?”, „în ce mod?”, „cine sunt ei?”, atunci vrei dovezi și exemple și, drept final, cauți modalităţi pentru a soluționa aceste probleme. Atunci când spui „stat capturat” nu cauți decât un singur lucru: să-l înlături! Un „stat capturat” este fără scăpare, și caută un eliberator. Un „stat capturat” nu poate nici măcar lupta împotriva corupției, căci e „capturat” în întregime, nu-i așa?

Cine a lansat în spațiul public din Republica Moldova această sintagmă? Cea mai veche ocurență pe care am găsit-o eu aparține PCRM-ului și e din perioada de după 2010, după ce au învins forțele pro-europene, iar „vectorul” oficial a fost schimbat. Această sintagmă nu are atât menirea să descrie o realitate, cât a devenit mai ales un instrument propagandistic-cheie în lupta politică.

Credeţi că RM poate reveni în albia normalităţii, în special fără ajutorul diasporei?

Cu diasporă ori ba, Moldova nu mai poate reveni în albia „normalităţii”. Măcar și din simplul motiv că apariţia acestui stat pe harta politică nu ţine de „normalitate”. Dar și din motivul că țara este vlăguită ireversibil de resurse umane.

În mod paradoxal, toți cei care se declară statalişti și care luptă împotriva „românismului” atentează azi în primul rând la securitatea şi „statalitatea RM”. Nu cred că e nevoie de alte demonstrații decât de însuși faptul că mai apar asemenea întrebări la 27 de ani de la proclamarea independenței. Ar fi naiv să credem că așa numita „diasporă” va lepăda totul și la îndemnul unui Gheorghe Ţopa: „Veniţi acasă, măi copii” – vor reveni să reconstruiască țara. Apropo, acest Ţopa cântă astăzi pentru Șor…

Ce părere aveţi despre acţiunea lui Dodon şi a omologului său rus, V. Putin, de a determina moldovenii din FR să vină la viitorul scrutin acasă?

Premierul Moldovei a și calificat acest lucru ca „amestec în alegerile din Moldova”. Din păcate, spusele lui nu înseamnă nimic, Pavel Filip e redus la calitatea de spectator al unui spectacol la care a contribuit din plin. Putin poate să-i trimită pe toți acasă, dar acest proces nu e chiar o inovație, este o „tehnologie electorală” utilizată anterior şi de unele personaje de pe teritoriul R. Moldova. Cunosc un sat în care primarul plătea câteva autocare pentru a aduce gratuit alegători de la Moscova în ziua alegerilor locale. Modificarea Codului electoral a făcut posibilă aplicarea unor astfel de tactici pe o scară măi largă. Cei care au modificat legislaţia electorală, din păcate, numai la procese democratice și riscuri asociate nu s-au gândit.

Ce şanse are diaspora din Europa să-i fie respectat dreptul la vot, ţinând cont ce s-a întâmplat la alegerile prezidenţiale şi că a fost modificat sistemul electoral?

Această poveste cu schimbarea sistemului electoral e cum ai trage cu tunul în tăunul care s-a așezat pe o vacă pentru a o apăra de muşcătură. Nu pot să știu ce se va întâmpla în ziua alegerilor. Bănuiesc că legislația actuală va fi respectată. Dar nu atât „legislația actuală” mă preocupă, cât respectarea de către această legislaţie a principiilor democratice. Și uite-aici avem mari probleme. Personal, sunt adeptul sistemului uninominal, dar acest fel de scrutin presupune anumite condiții pe care nu le întruneşte situaţia actuală din R. Moldova.

În primul rând, a fost necesară o localizare exactă a alegătorului atunci când au fost „croite” circumscripțiile electorale. În al doilea rând, un scrutin uninominal trebuie să se deruleze în mod obligatoriu în două tururi. Sistemul actual de vot parcă ar fi gândit să diminueze în mod intenţionat influența celor din afara țării. Matematic vorbind, ponderea celor plecaţi a fost diminuată cu 50%. Bineînțeles, pentru a fenta cumva acest lucru și pentru a contracara operațiunea lui Dodon, cel mai eficient ar fi ca un număr important de alegători din Occident să vină acasă pentru a vota.

Ce s-ar întâmpla cu un „politician” care ar bate la uşa alegătorului din Franţa cu un sac de cartofi, spre exemplu, în perioada electorală?

Nu știu. Din simplul motiv că acest lucru nu i-ar trece nimănui prin cap. Nici politicianului, nici alegătorului. Într-atât de neverosimil este acest scenariu încât nici răspuns nu am. Există aici, în Franța, o cultură democratică, incomensurabil mai înaltă ca în Moldova. Am avut ocazia să particip la numărarea voturilor într-un birou de vot francez. Dar și să fac parte din unul moldovenesc. Am putut compara. Știți că în Franța voturile sunt numărate de către alegători voluntari, nu de membrii biroului de vot?

Vreau să menţionez în context că fiecare act de corupere presupune implicarea a cel puţin două părți. Nu putem da vina doar pe una din ele, ambele sunt responsabile de situaţia anormală la care s-a ajuns.

Cât de unită este comunitatea românească din Paris, cât de des vă întâlniţi, ce discutaţi?

Comunitatea românească este una foarte importantă la Paris și destul de eteroclită. Pe mulți îi cunosc, ne întâlnim, discutăm. Poate că aici, în străinătate, noţiunea de „român” e mai importantă ca acasă, e o particularitate care ne deosebește de ceilalți și ne ajută să fim mai uniţi.

Aţi făcut o lansare a cărţii „Alertă oranj sau Pe alocuri viscole” şi în Franţa? Care a fost reacţia cititorilor?

„Alerta oranj” a fost lansată o singură dată și doar la Chișinău. La Paris, în cadrul salonului internațional de carte „Livre Paris 2018”, a fost lansată cea de-a doua mea carte, volumul de poezie „şi în realitate s-au întâmplat următoarele…” care a apărut odată cu varianta tradusă în franceză. Cu „Alerta Oranj” am mai mers, fiind invitat, la Bruxelles. Îmi vine greu să vorbesc despre propriile cărți. Am constatat doar că tirajul „Alertei oranj” a fost epuizat foarte repede. Când am ajuns eu în iulie la Chișinău să lansez „Alerta”, exemplarele rezervate pentru eveniment erau practic ultimele în vânzare… Iar volumul „şi în realitate s-au întâmplat următoarele…” a fost cea mai vândută carte de la standul României la salonul „Livre Paris 2018”.

Ce proiect literar aveţi în prezent pe masa de lucru? Ai încercat să scrii şi în limba franceză?

Lucrez intens la două proiecte, iar unul e pe cale de a fi finalizat. Cu detalii o să revin în timpul apropiat.

În franceză am scris doar câteva texte: vreo două poeme și o nuvelă. Lumea a zis că nu sunt chiar rele. Mi-am tradus unele poeme pentru „et voici ce qui s’est réellement passé…” Scriu în limba română căci așa îmi vine mai uşor. Dacă voi simți o necesitate stringentă de a le spune, de a le adresa ceva francezilor, poate voi scrie mai mult şi în această limbă.

Vă lipseşte spaţiul lingvistic de acasă? Ce vă ajută la scris?

Nu îmi lipsește. La noi în casă se vorbește doar românește. În al doilea rând, eu sunt crescut la Bălți: despre ce mediu lingvistic „de acasă” putem vorbi? Cu persoane vorbind o română corectă, frumoasă, mă întâlnesc practic mai des acum aici, la Paris, decât pe timpuri la Bălți.

Ce loc ocupă lectura în viaţa Dvs?

Unul fundamental! Eu cred că m-aș defini mai degrabă ca un cititor decât scriitor. Scriitor am devenit oarecum accidental, nici nu prea înțeleg cum s-a întâmplat și nici nu știu dacă sunt, la o adică. Fără scris poate că aș putea trăi. Nu și fără lecturi! Cărțile sunt pentru mine o necesitate aproape fiziologică. Cărțile sunt o sursă inepuizabilă de idei, gânduri, feluri de a vedea și analiza lumea ce ne înconjoară. Totul e să nu rămâi prizonierul unei singure cărți sau al unui curent de gândire. Lecturile trebuie să fie multe, variate și calitative! Doar astfel devin o gimnastică antrenată pentru gândire, îţi oferă libertate şi sunt un vaccin împotriva rinoceritei despre care scria pe timpuri Ionesco.

Care ar fi mesajul Dvs. pentru conaţionali înainte de alegeri?

El este mereu același: să ieșim la vot! Cred că doar o societate în care predomină valori democratice, în care există, nu în ultimul rând, procese electorale sănătoase, poate să se dezvolte cât de cât armonios. Dreptul la vot nu este un lucru neînsemnat. El este parte a libertăților fundamentale la care nu se poate renunța și trebuie apărat și, desigur, exercitat cu perseverenţă!

Vă mulțumim!

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu

Citeşte mai mult despre

Noutăţile partenerilor

comentarii: