Primul aeroport moldovenesc a fost construit în 1944 în actualul sector Râșcani din Chișinău, anunța în primul său număr din 2008 revista Moldova Today distribuită gratuit pasagerilor Air Moldova. Revista mai informa în articolul Aviația civilă din Republica Moldova: o istorie de 64 de ani că „Ziua de înființare a Aviației Civile din Moldova este considerată data de 19 septembrie 1944, atunci când pe câmpul acoperit de gropi de obuze au aterizat 15 avioane Po-2, denumite în popor «kukuruznik” (de la cuvântul rusesc “kukuruza” – “porumb” în limba română) și două avioane Li-2”, iar Grigorie Papuc s-a angajat mecanic la aeroportul nou-înființat și chiar și-a oferit casa mare să servească drept unitate medicală.”

Pagina online a aeroportului Chișinău arată că 19 septembrie 1944 este data oficială a înființării Aviației Civile moldovenești, pentru că este ziua fondării Detașamentului aeronautic independent moldovenesc, primele zboruri de pe aeroport fiind operate spre Moscova, Sanct-Petersburg, Kiev, Minsk, Caucaz și Crimeea.

O privire mai atentă la documentele istorice arată că aeroportul din Chișinău este mai vechi decât îl prezintă versiunea oficială, iar aviația civilă din Moldova are și ea o vârstă mai mare. Primele avioane au aterizat la Chișinău în mai 1913 pe câmpul pe care azi e bulevardul Moscova. Avioanele veneau pentru spectacol. Au urmat, se pare, și alte zboruri care au transportat pasageri și marfă, conform site-ului oldchisinau.com, dar nu am putut verifica aceste informații.

aerogaraaerogara

Trecerea de la câmp de aterizare și decolare la aeroport s-a făcut începând cu 1922, în timpul României întregite, când a fost elaborat planul Aeroportului Chișinău. Acesta avea o centrală electrică, un hangar, o clădire administrativă, o stație de benzină și o aerogară. Pista care, conform standardelor vremii, nu era asfaltată începea unde astăzi se unesc strada Kiev şi bulevardul Moscova. Tot aici se afla și clădirea aerogării care era legată de oraș prin actuala stradă a Aerodromului. Ulterior a fost introdusă și o cursă de autobuz care transporta pasagerii din centrul Chișinăului, de la str. Mihai Eminescu nr. 13, actuala Veronica Micle.

Începând cu 24 iunie 1926 de pe aeroport au fost operate primele curse regulate de pasageri pe ruta București-Galați-Chișinău. Primul zbor care a testat viabilitatea acestei rute a avut loc chiar mai devreme: pe 1 iunie 1922. După București, Galațiul era al doilea nod aerian al României interbelice, de unde se mai făcea legătura cu Iașiul și Cernăuții, iar apoi și cu orașele basarabene Ismail și Cetatea-Albă.

aerogaraaerogara

Înainte de 1940, de la Chișinău se putea ajunge pe calea aerului în marile orașe europene: Paris, Milano, Veneția, Viena, Berlin, Londra, iar conexiunile cu alte companii de aviație civilă permiteau pasagerilor să ajungă la Barcelona. În cooperare cu compania poloneză LOT, se zbura spre Palestina. Zborurile de la Chișinău au fost operate de LARES, adică Liniile Aeriene Române Exploatate cu Statul, sau de companii de stat precursoare ale acesteia.

Este semnificativ că, deși Basarabia era provincia românească cea mai puțin dezvoltată economic drept urmare a ocupației și administrației țariste, ruta de la București la Chișinău cu escală la Galați a fost prima rută de aviație civilă din România. Aviația fiind tehnologia cea mai nouă și promițătoare a vremii, România interbelică conecta Basarabia la cel mai important circuit tehnologic al epocii, contrar celor care văd în acea perioadă doar jug și oprimare.

În plus, înainte de ocupația sovietică din 1940 existau deja planuri de construire a aeroporturilor la Orhei, Bălți, Soroca și Hotin, și interconectarea acestor orașe cu rute aeriene, Chișinăul fiind nodul aerian al Basarabiei, ceea ce ar fi asigurat dezvoltarea aviației civile în tot spațiul dintre Prut și Nistru. Astfel, primele zboruri regulate de aviație civilă în sens contemporan au fost operate nu de la și spre Moscova în 1944, ci de la și spre București via Galați între 1922 și 1926, iar cele 17 avioane sovietice din 1944 nu au aterizat pe un câmp oarecare de la Râșcana, ci pe pista de aterizare-decolare a Aeroportului Chișinău care funcționa deja de aproape douăzeci de ani.

aerogaraaerogara

Aeroportul din Chișinău construit de România interbelică a fost folosit de aviația civilă sovietică până în 1960, când a fost construit unul mai mare lângă actuala clădire a aeroportului Internațional Chișinău.

În perioada interbelică, în România exista o fabrică de avioane la Brașov, unde s-au produs avioane sub licență, dar și de concepție românească, iar modele de hidroavioane au fost construite la Galați și Constanța. Aviația avea deplina susținere a Casei Regale, Regele Mihai I absolvind școala de mecanici de avioane și având licență de zbor.

În 1940, flota română de aviație civilă era una dintre cele mai moderne și era în expansiune, iar autoritățile aviatice române promovau zborurile civile. Între 1937 și 1945, LARES a ajuns la o flotă de 57 de avioane de producție americană, italiană, britanică, germană și franceză. Aviația civilă română a fost membră fondatoare a aviației civile internaționale. Toate aceste fapte asigurau și dezvoltarea Aeroportului Chișinău și a aviației civile din regiune.

aerogaraaerogara

Deși România interbelică a contribuit substanțial la dezvoltarea aviației civile din Basarabia, istoria oficială nu o menționează în niciun fel, ci doar pe cea sovietică. Este greu de crezut că în cercurile aviației civile din R. Moldova nu se știe de rădăcinile românești ale aeroportului și aviației civile dintre Prut și Nistru, dar se știe ce a făcut Grigorie Papuc.

Este greu de crezut că nu s-au păstrat în memoria instituției Aeroportului Chișinău date despre cine a construit primul aeroport de pe câmpul de la Râșcana, cu atât mai mult cu cât în 1991, deci încă pe vremea URSS, compania privată LAR, Liniile Aeriene Române, a operat pe 24 iunie 1991 un zbor aniversar București-Chișinău în cooperare cu Aeroflot. Acel zbor marca 65 de ani de la primul zbor București-Chișinău. Cu acea ocazie a fost emis și un plic omagial ștampilat și de „Poșta Moldovei”. Zborul omagial a fost repetat și în 2001, când „Poșta Moldovei” a emis și un timbru omagial.

Explicația mai plauzibilă a omiterii oricărei mențiuni a contribuției românești la dezvoltarea aviației civile dintre Prut și Nistru este atitudinea românofobă care este mult prea frecventă în R. Moldova. Atitudinea românofobă este un act imoral de discriminare, incompatibil cu spiritul de ospitalitate pe care îl promovează aeroportul.

Discriminarea și românofobia nu sunt nici morale, și nici legale. Drept pentru care administrația Aviației Civile trebuie să repare aceste grave erori în prezentarea istoriei aeroportului și aviației civile și să recunoască contribuția românească la dezvoltarea aviației civile din R. Moldova.

Având în vedere că primul aeroport a fost construit în anii 1920, că zborurile regulate au început pe 24 iunie 1926 și au continuat aproape două decenii până la primele zboruri sovietice din 1944, ceea ce a permis basarabenilor să fie conectați la viața europeană, administrația Aviației Civile trebuie să regândească data înființării aviației civile din Republica Moldova și să o stabilească pe 24 iunie 1926. Contribuțiile sovietice la aviația civilă moldoveană trebuie apreciate, dar nu cu prețul uitării rădăcinilor ei românești.

Dr. Viorel Pâslaru,

Jurnal de Chișinău