Cum autoritățile (nu) comunică despre „extrădarea” cetățenilor turci regimului Erdogan

Președintele, prim-ministrul, speakerul, șefii instituțiilor fie se bîlbîie, fie recurg la manipulări, fie ascund informații, fie de-a dreptul mint. În orice caz răspunsurile la cele mai importante întrebări despre acest caz lipsesc: cum e posibil ca Republica Moldova să răpească și să predea oameni unui regim cunoscut ca fiind certat cu drepturile omului? Ce legătură există între acest caz și prietenia crescîndă dintre Chișinău și Ankara? Dacă tot ai noștri vorbesc despre indezirabilitatea celor șapte pe teritoriul Moldovei, de ce se dovedește că aceștia sunt foarte „dezirabili” de autoritățile turcești, care se laudă cu succesul serviciilor lor secrete în acest caz?

Nu conteză cum numim acest abuz - expulzare și indezirabilitate, cum o fac ai noștri, sau arest și extrădare, cum o fac turcii. În orice caz, statul a încălcat legea, iar politicienii - și bunul simț...

(Ne)reținerea și expulzarea

Joia trecută, dimineața, publicul moldovenesc a aflat despre reținerea de către Centrul Antiterorist al Serviciul de Informații și Securitate, cu scop de expulzare, a 7 cetățeni turci (inițial au fost anunțați 6) - profesori/administratori la rețeaua de licee „Orizont”. ONG-urile și apărătorii drepturilor omului au reclamat încălcarea gravă a drepturilor omului în procesul reținerii, dar și riscul ca expulzarea arbitrară a acestora în Turcia i-ar supune torturii și unui proces inechitabil. După o perioadă în care nici măcar avocații celor șapte nu știau nimic despre soarta acestora, vineri dimineața am aflat că aceștia deja sunt în penitenciarele din apropierea Istanbulului.

Presa a reflectat pe larg evoluțiile și reacțiile la acestea, partidele din opoziția parlamentară au făcut interpelări și declarații, iar elevii, părinții, profesorii și reprezentanții mișcărilor de protest au protestat la aeroport, președinție, parlament și SIS.

SIS-ul a raportat despre caz de trei ori începînd cu dimineața zilei de 6 septembrie: o dată, în termeni foarte generali, să anunțe despre o operațiune „complexă”, „pe linia prevenirii amenințărilor la adresa securității naționale”, a doua - să spună că aceștia sunt suspectați de legături cu o grupare islamistă și au fost declarați indezirabili de către organele competente și a treia - să precizeze, printre altele, că „niciuna dintre cele 7 persoane nu a fost reținută … dar au fost expulzate din țară”. Pe rețelele de socializare și în presă au apărut mai multe imagini care ar documenta pătrunderea în locuințele celor vizați și „nereținerea” acestora cu îndesarea ulterioară în automobile.

Reacțiile autorităților de rang înalt au început să vină joi spre seară.

Garantul și standardul

Deși evenimentul a stîrnit acuze grave la adresa instituțiilor statului responsabile de securitate - de încălcare a drepturilor omului, de satisfacere a intereselor guvernului autoritar din Ankara - președintele Igor Dodon, garantul suveranității Republicii Moldova și președintele Consiliului Suprem de Securitate, în prima sa reacție, s-a rezumat în a acuza presa. Pe Faceebook. De standarde duble. Acesta a reflectat că „au fost expulzări mai urâte, pe criterii strict politice”, aducînd exemplul diplomaților rusi, expulzați, cică, la solicitarea Londrei. Dodon a mai spus, că atunci guvernarea „a executat cerința occidentalilor, iar presa a tăcut sau a aplaudat” . Și hai și-om evita „interpretări gratuite si speculații politice sterile”.

Ulterior, un consilier al președintelui a anunțat că șeful statului a cerut, „în regim de urgență”, informații concludente de la SIS cu privire la expulzarea celor șapte.

Non-refoulment, non-grata și non-comparabilul

Fie din grabă, fie copleșit de grijile banchetului congresului pe care urma să-l patroneze, președintele a comparat incomparabilul și, la rîndul său, a speculat.

Serviciile moldovenești sunt acuzate, printre altele de încălcarea standardelor internaționale împotriva torturii, pedepselor inumane și degradante și a unui principiu fundamental al dreptului omului - cel al nereturnării (non-refoulment) solicitanților de azil. Potrivit acestui principiu, persoanele nu pot fi forțate să se întoarcă într-o țară în care vor fi într-un probabil pericol de a fi persecutate pe motiv de „rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică". Or, persecutările politice, în special cele împotriva Guleniștilor, din Turcia și din afara ei, sunt bine documentate.

Potrivit avocatului celor șapte, toți înafară de unul ar fi aplicat pentru azil politic în Republica Moldova, deci cad sub incidența acestei reguli. În orice caz, în câteva hotărîri care datează încă din anii 1990, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că extrădarea, expulzarea sau reîntoarcerea persoanelor în jurisdicțiile în care acestea ar putea fi supuse torturii, pedepselor inumane și degradante constituie violări ale articolului 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Ar fi foarte util ca autoritățile să fie capabile să explice de ce acțiunile SIS-ului în acest caz sunt justificate.

Președintele compară această situație cu un caz „mult mai grav” în care trei diplomați ruși au fost declarați persona non grata și obligați să părăseasecă teritoriul țării (în decurs de șapte zile) în martie 2018. Potivit MAEIE, decizia a venit ca răspuns la atacul împotriva familiei Skripal în Salisbury, calificat de Consiliul European drept amenințare la adresa securității colective și a dreptului internațional. Acești trei diplomați nu au fost scoși în aceeași zi din casele lor și nici transportați într-o țară care-i urmărește pentru a-i persecuta.

A pune situația unor profesori, luați pe neprins de veste din case, separați de familii și ajunși în închisorile unui regim autoritar pe același cîntar cu cea a unor diplomați de profesie nimeriți sub sancțiuni diplomatice, este cel puțin lipsit de tact. A face același lucru cînd același regim autoritar îți repară viitorul „loc de muncă” și îți organizează vacanțele e de-a dreptul cinic.

Grijile premierului

Prima reacție a premierului Pavel Filip de asemenea a fost departe de grija pentru oamenii răpiți, sau eventuala încălcare a CEDO. Aceasta a fost de solicita Ministerului Educației să asigure „desfășurarea în continuare a procesului de studii în liceul privat, în care activau cei șapte cetățeni turci” și de a solicita informații suplimentare în legătură cu acest caz de la SIS.

Șeful executivului nu a avut ceva de spus sau de solicitat de la Ministrul Afacerilor Interne, care este superiorul celor de la Biroul Migrație și Azil (BMA) - instituția care, potrivit legii, declară indezirabili cetățenii străini. După cum s-a aflat ieri, cei șapte au fost declarați indezirabili pe teritoriul Moldovei prin decizii (antedatate, din cîte se pare) ale Biroului din 5 și 6 septembrie 2018. Asta chiar dacă, anterior șefa BMA a negat orice implicare a instituției în această operațiune.

Filip a mai avut posibilitatea să se expună pe marginea cazului și atunci cînd, marți, împreună cu Speakerul Candu, a fost întrebat dacă cetățenii turci au fost „expulzați sau extrădați”. Acesta a evitat întrebarea. Niciunul dintre argumentele necesare nu a fost prezentat publicului, pentru că au fost „discutate într-o ședința închisă și sunt absolut confidențiale".

O reacție mai promptă și mai la subiect a avut-o secretarul de stat al Ministerului Justiției, care a înțeles că principala problemă nu e în „procesul de studii” ci în încălcarea drepturilor omului. Într-o postare, chiar pe data de 6, Nicolae Eșanu a sperat că „în mapele SIS există documente solide care justifică expulzarea cetățenilor turci”, altfel Moldova va fi condamnată cu siguranță la CtEDO.

O altă mostră de comportament în astfel de cazuri pentru premierul moldovean ar putea fi reacția șefului executivului din Priștina. Atunci cînd MAI-ul și serviciile secrete kosovare au întreprins în martie 2018 o operațiune similară, fără cunoștința guvernului, prin care a predat serviciilor turcești 6 cetățeni turci, prim-ministrul Ramush Haradinaj i-a demis pe ministrul de interne și pe șeful serviciilor secrete, fapt care l-a înfuriat pe Erdogan, dar a salvat ceva, chiar dacă puțin, din demnitatea unui guvern care nu știe ce-i fac serviciile.

Speakerul nevorbăreț

Ca președinte al legislativului, adică al organului căruia i se subordonează SIS-ul, Andrian Candu s-a făcut și el auzit încă în ziua de 6 septembrie cînd a cerut Comisiei pentru securitate să organizeze audieri a șefului SIS. „Comisia domnului Eugen Carpov va audia conducerea SIS și va examina materialele acestui caz. Ulterior vom comunica rezultatele pentru a asigura controlul public”. Publicul a intrat în weekend cu așteptări.

Sîmbătă, după ședința comisiei, rezultatele au fost „comunicate” chiar de Candu. Speakerul s-a referit nu la un subiect, ci la trei punînd în aceeași oală soarta celor șapte oameni răpiți și transmiși unui stat străin, procesul educațional la „Orizont” (iarăși) și „proteste și amenințări a serviciului nostru diplomatic în alte state”.

Subiectul acesta din urmă - vehiculat mai ales de mass-media afiliat pediștilor - dar și de Ministerul de Externe - despre evacuarea ambasadei moldovenești din Germania din cauza protestelor și amenințarilor cu moartea - s-a dovedit a fi un fals și o sperietoare. Chiar azi Ambasada Germaniei în Chișinău a venit cu un comunicat în care spune că „potrivit poliției și autorităților germane acum o săptămână în fața Ambasadei Republicii Moldova de la Berlin nu a avut loc niciun incident relevant legat de securitate”.

Poate și amenințările „teroriștilor” răpiți de SIS sunt la fel de credibile și ar merita verificate?

În același briefing, chiar dacă ne-a promis control public, adică informații care permit evaluarea acțiunilor serviciilor secrete, speakerul s-a acoperit cu „formatul închis” al ședinței și a oferit foarte puține detalii.

Am aflat că SIS-ul monitorizează de mai bine de douăzeci de ani anumite pericole de terorism, care vizează inclusiv persoane legate de liceul „Orizont”, că există dosare și că operațiunea nu are vreo legătură cu regimul actual de la Chișinău și nici măcar cel de la Ankara. Mai mult, aflăm de la speaker, pe un ton încrezut și nonșalant, că situația celor șapte nu are nicio legătură cu conflictele dintre Gulen și Erdogan.

Este aproape incredibil că președintele parlamentului se face că plouă, atunci cînd literalmente toată lumea știe despre eforturile regimului din Ankara de a persecuta Guleniștii din diasporă. De la Malaysia[10] la Georgia, și de la Mongolia la Kosovo administratori școlari și profesori sunt răpiți sau arestați și apoi transmiși regimului turc aproape după același șablon. Doar reacțiile autorităților diferă. Dacă mongolii își permit să elibereze un profesor răpit de serviciile turcești și să forțeze un avion turcesc trimis după acel profesor să aterizeze, atunci înalții demnitari moldoveni povestesc despre dosare care demult au împlinit majoratul.

Indizerabili aici, dezirabili acolo

Mai mult, autoritățile turcești nu ascund că organizează operațiuni împotriva instituțiilor de învățămînt afiliate lui Fethullah Gulen și a personalului lor, ba din contra. Încă în aprilie, vicepremierul de atunci al Turciei, Bekir Bozdag, se lăuda că agenți secreți ai țării din 18 țări au pus mîna pe 80 de turci suspectați de legături cu Gulen, iar un purtător de cuvînt al președintelui preciza că extradările și arestările vor continua.

Cu alte cuvinte, problema celor răpiți la noi și în alte părți nu e că aceștia sunt „indezirabili”, cum ipocrit a afirmat speakerul, ci anume că sunt dezirabili - urmăriți, țintiți și răpiți într-un program global de răpire și extrădare menținut de Erdogan.

Suveranitate sau suzeranitate

Dispariția celor șapte din Republica Moldova și apariția lor în închisorile turcești a fost și subiectul știrilor din presa pro-guvernamentală din Turcia. Aceasta a prezentat operațiunea drept un succes al serviciilor secrete turcești și a menționat că anume agenții MIT (serviciului de securitate din Turcia) au operat reținerile. În orice caz, presa turcească nu a auzit la briefingul lui Candu despre lipsa legăturii dintre răpiri și regimurile actuale din Moldova și Turcia.

În Republica Moldova, care se pretinde de drept, doar statul are prerogativa de a aplica „violența legitimă” (așa un termen juridic). Acțiunile serviciilor secrete ale unui stat pe teritoriul altui stat, mai ales atunci cînd acestea încalcă drepturile omului, sunt o gravă amenințare la adresa suveranității statului.

Or, guvernanții de la Chișinău nu o dată a invocat argumentul suveranitatății ca răspuns la îngrijorările despre degradarea democrației în Republica Moldova - de exemplu cînd Comisia de la Veneția critica sistemul electoral mixt.

E păcat că în această situație, cînd un stat străin se laudă că și-ar fi făcut jocurile pe teritoriul țării noastre, speakerul, prim-ministru și președintele au uitat această noțiune.

În loc de concluzie

În „lumea civilizată”, sau mai bine zis - în cea bazată pe dreptul internațional, nu este primit ca statele să refuze ajutor celor care sunt persecutați în statele lor de baștină. Cu atît mai puțin, să-i ia forțat și să-i predea acelor state. Și nu e vorba doar de bun simț - există norme de drept internațional, universal obligatorii, care nu permit excepții.

În aceeași lume a democrațiilor constituționale, un guvern nu permite și nu ajută agenților străini să se răfuiască cu cetățenii „indezirabili” de pe teritoriul său. E o chestiune legată de suveranitate, care e un fel de obraz al statelor.

Atunci cînd guvernul încalcă aceste reguli de bază, acesta ar trebui cel puțin să poată explica cetățenilor ce s-a întîmplat - trebuie să urmeze demisii, sancțiuni și garanții că așa ceva nu se va repeta.

Din informațiile aflate în ultimele zile, nu mai rămîn dubii că legile Republicii Moldova au fost violate, cum o demonstrează mai pe îndelete un articol pe CPR.

Nu conteză cum numim acest abuz - expulzare și indezirabilitate, cum o fac ai noștri, sau arest și extrădare, cum o fac turcii. În orice caz, statul a încălcat legea, iar politicienii - și bunul simț.

SIC.md