Expert politic de la București: O presiune enormă a străzii, care să-l intimideze pe Plahotniuc - unica soluție pentru RM

SUA și UE au reacționat ferm după menținerea deciziei de anulare a alegerilor din Chișinău: hotararea Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova a întărit percepția publicului asupra ingerinței politice în sistemul judiciar al Republicii Moldova, se arată intr-un mesaj postat luni seara pe pagina oficiala de Facebook a Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Chișinău.

La rândul său, ambasadorul UE în Republica Moldova, Peter Michalko, s-a aratat extrem de dezamăgit de decizia CSJ de a nu admite apelul contra invalidării alegerilor pentru primaria orașului Chișinău: "Voința oamenilor exprimată în alegeri libere și corecte, valorile democratice, principiile statului de drept pentru respectarea cărora Republica Moldova s-a angajat în relațiile cu UE, nu au fost respectate", susține Peter Michalko.

La București nu a fost nicio reacție instituțională. E bine că România să tacă sau, din contra, ar trebui să își compunî un mesaj diplomatic clar, care să nu însemne imixtiune în politica internă a Republicii Moldova, dar nici indiferența?

Ce înseamnă invalidarea scrutinului de la Chișinău pentru alegerile legislative care urmeaza?

Ziare.com a purtat un dialog la cald pe această tema cu istoricul Armand Goșu, specialist în spațiul ex-sovietic.

- Am văzut reacții tranșante din partea Uniunii Europene și a Ambasadei SUA la Chișinău. Încă nu am văzut reacția România. E mai prudent, mai corect ca România să nu intervină nicicum, nici condamnând așadar o decizie a instanței de la Chișinău, care practice invalidează votul majorității?

La Chișinău, România este percepută public ca aflându-se în spatele oligarhului Plahotniuc. Acest lider al lumii criminale, o tipologie cunoscută, specifică perioadei post-sovietice, este în folclorul urban din Chișinău considerat omul serviciilor secrete românești. Acest narativ datează de 5-6 ani, este foarte răspândit în intreaga Republica Moldova, ba chiar și în unele cancelarii occidentale.

Cum opoziția pro-occidentală este în primul rând anti-oligarhică, adică anti-Plahotniuc, și respinge ca manipulatoriu jocul geopolitic care ține o țară în sărăcie și mizerie, este foarte complicat acum pentru București să se poziționeze în acest conflict dintre binomul Plahotniuc-Dodon și opoziția democratică, condusă de Maia Sandu și Andrei Năstase.

La Chișinău există convingerea că Plahotniuc controlează justiția și este cel care a comandat judecatorilor invalidarea mandatului lui Năstase, principalul lui dușman politic.

De vreme ce mai toată lumea din Moldova consideră că în spatele lui Plahotniuc se află România, orice ar spune MAE sau Administrația prezidențială de la Cotroceni, ar fi privit cu neîncredere și maximă suspiciune de publicul de peste Prut. Repet, doar dacă ar relua ideile din comunicatele ambasadei SUA și reprezentantei UE, cerând respectarea unor standarde democratice minimale, Romaniei i s-ar putea raspunde că e vinovată de situația în care s-a ajuns din cauza faptului că l-a sprijinit și-l sustine încă pe Plahotniuc.

Toate guvernele care s-au succedat în ultimii cinci ani, Ponta, Cioloș, Grindeanu, Tudose până la cel de azi, condus de Dancilă au ținut aproape de oligarh și i-au satisfăcut toate capriciile.

Să fiu bine ințeles, nu e vorba de sprijinul politic al PSD către Partidul Democrat din Moldova, condus de Plahotniuc, e vorba de susținerea de care se bucură liderul acestuia din partea tututor instituțiilor relevante românești, Administrația prezidențială, CSAT, SIE, MAE etc.

Deci, faptul că instituțiile din Romania, MAE, guvernul, Cotroceni, nu difuzează comunicate pe această temă mi se pare foarte inspirat. Nu pot să nu salut această dovadă de inteligență și adecvare.

-Care sunt consecințele nerecunoașterii acestor alegerei pentru scrutinul legislativ care urmeaza în Moldova?

Decizia de invalidare a rezultatului alegerilor locale pune opoziția pro-europenă și anti-oligarhică condusă de Maia Sandu și Andrei Năstase într-o poziție precară. Pur și simplu nu există niciun mecanism instituțional care să facă posibilă modificarea ei.

În fața opoziției pro-europene sunt două opțiuni mari și late: fie acceptă situația, se împacă cu umilința, dar transmite astfel un mesaj de înfrangere chiar și propriului electorat, anume că e slabă, precară, se predă ușor; fie declară război politic puterii și încearcă să repete evenimentele recente de la Erevan și Tbilisi, adică proteste masive care paralizează capitala, dar atunci miza ar trebui sa fie alta, dispariția lui Plahtoniuc de pe scena publică, decalarea alegerilor în septembrie și câștigarea lor.

Totuși, Moldova nu e nici Armenia și nici Geoorgia, acolo gradul de participare și de implicare politică a cetățenilor e mult mai ridicat. Nu-mi imaginez un Chișinău blocat de o manifestație gigantică de o sută de mii de oameni, cum s-a petrecut la Erevan, de pildă. În condiții de vară toridă, campionat mondial de fotbal, beri la terase în centru, mai probabil ar fi un protest pe termen de câteva luni, o pichetare, poate o mare demonstrație de weekend prin septembrie, alta în octombrie ... Dar, aici există riscul ca aceste manifestații să-și piardă suflul în câteva luni, să demotiveze populația, să reducă tensiunea din societate.

Practic, un război politic total acum cu binomul Plahotniuc-Dodon ar putea epuiza potențialul de protest al electoratului. Pentru opoziție este vital să mențină votanții motivați până la parlamentare. Acelea sunt alegeri mult mai importante, vitale pot spune pentru viitorul Republicii Moldova.

Deci, Maia Sandu și Andrei Năstase au de luat o decizie foarte dificilă, fie se împacă cu situația tristă în care i-a aruncat justiția moldovenească controlată de oligarh, fie declanșeaza acțiuni radicale prin care încearcă să răstoarne puterea, după precedentele create la Erevan și Tbilisi.

De partea cealaltă, pentru Plahotniuc aceste alegeri ar putea reprezenta începutul sfârșitului. Depinde de el, de atitudinea lui, dar și de contextul regional, dacă va putea obține un deal convenabil și niște garanții pentru el, membrii familiei sale, anturajul său imediat și colaboratorii apropiați.

Relevant mi se pare faptul că Plahtoniuc e tot mai puțin inspirat, calcă tot mai multe linii roșii, ultima - cea cu utilizarea justiției în răfuieli politice - deranjeaza multă lume, la Bruxelles, Washington, dar și la Haga, Berlin și Varșovia. Multe guverne și agenții naționale au băgat bani și încă bani foarte mulți în "reformarea" justiției moldovenești.

La Chișinău s-au finanțat sute de seminarii, s-au mâncat munți de piscoturi, ca după opt ani să devină evident faptul că nu s-a schimbat absolut nimic. Că situația e mai rea ca pe vremea comuniștilor lui Voronin. Asta după ce ministere de Externe din state membre UE au redactat sute de rapoarte privind progresele înregistrate.... Mulți au făcut cariere birocratice fluturând astfel de hârtii, alții au câștigat așa de bine că și-au luat mașini și case. Ar trebui să dea banii înapoi! E o rușine ce s-a întamplat. Credeți ca oamenii din Republica Moldova nu văd și nu înțeleg? Ba bine că nu.

-Ce se poate face pentru ca alegerile generale să nu aibă aceeași soartă? În fond, va exista temerea că orice ar vota majoritatea, dacă nu e convenabil rezultatul, el poate fi invalidat.

Maia Sandu și Andrei Năstase înțeleg că doar presiunea asupra puterii poate schimba ceva. Nu sunt naivi, văd ca lucrează foarte bine împreună, formează o echipă bine sudată. Cine a mizat la București pe faptul că-i face să se certe, să se despartă, că se vor sfâșia unul pe altul și-i vor asigura lui Plahotniuc teren de manevra pare că s-a înșelat. Uitati-vă la discursurile lor, sunt tot mai buni. Se organizează tot mai bine, numărul susținătorilor crește de la o zi la alta.

Au înțeles încă de la alegerile prezidențiale că nu trebuie să spere la susținerea instituțiilor UE, că ambasadele una iți spun în față, iar pe la spate negociază cu Plahotniuc. Oricum, Moldova nu e nici pe departe o temă de interes pe agenda vreunui minister de Externe. Doar al Romaniei, dar Bucureștiul mizând totul pe cartea Plahotniuc și-a limitat opțiunile. Va urma o perioadă complicată în relațiile dintre Romania și Moldova. Însă, nu poate să apară o criză similară celei din aprilie 2009.

Oricum, nicio putere de la Chișinău, nici măcar socialiștii lui Dodon, cu un guvern Zinaida Greceanâi, nu-și vor permite să nesocotească interesele Bucureștiului. Care sunt în primul rând de afaceri, să nu fim naivi, acolo se spală mulți bani, se fac afaceri grele cu estul, mai ales prin firmele serviciilor.

Acum, să revin la întrebare.... În afară de presiunea străzii, dar o presiune enormă, cu mitinguri de zeci de mii de oameni care să-i intimideze pe Plahotniuc și pe locotenentul său Candu, să-i sperie pe cei din instituții care să nu mai raspundă la comenzile politice ale oligarhului, nu văd ce altceva ar putea să facă Sandu și Năstase în toamnă.

Postările ambasadelor care mai trag din când în când de urechi puterea de la Chișinău nu impresionează pe nimeni, nici măcar opinia publică din Moldova nu le mai apreciază, ar trebui fapte, nu vorbe. Deci, scoși zeci de mii de oameni în stradă la proteste, ceea ce e greu, dacă nu imposibil de realizat. Moldovenii nu sunt nici armeni, nici gruzini. Ei când sunt nemulțumiți nu ies din casă să protesteze, ci iși iau pașaportul și se mută în altă țară.