image
Sursa foto: Irina Nechit // Facebook

FOTO // „Valsul Tancurilor”, la Teatrul Satiricus: Un spectacol despre ororile războiului de pe Nistru

LEBĂDOIUL NEGRU: „Îți aduci aminte cum vuiau tancurile? Mândria noastră, gloria noastră… Tancurile Armatei Sovietice,” scenă desprinsă din realitatea acestui neam, jucată aseară pe scena teatrului „Satricus”.

Irina Nechit, autoarea piesei „Valsul tancurilor” în regia lui Sandu Grecu, spune că mesajul spectacolului este clar, răspicat, fiind unul care condamnă nu doar războiul de pe Nistru, din 1992, declanșat de Moscova, ci războaiele în general.

„Mulțumri regizorului Sandu Grecu și actorilor, căci au reușit să ne prezinte drama transnistreană și a noastră, a tuturor, găsind echilibrul între trăirea scenică intensă și plăcerea jocului, a explorării vastului teritoriu al teatralității.

Apreciem impetuozitatea lui Eugeniu Matcovschi, ce-l înfățișează convingător pe Lebădoiul Negru și conturează autentic încă un personaj, fost combatant. Îl vedem atent la nuanțe, creativ, de un dinamism magnetizant pe Arcadie Răcilă, ce apare în rolul toboșarului Pavel și în cel al unui gardist. Două roluri joacă și Nadejda Crâlov, ce ni le prezintă credibil pe Eleonora, martoră a conflictului de pe Nistru și în cel al Marinei, nora Tiranului (alias Smirnov). Savurăm bravada, ironia lui Roman Malai, ne impresionează maturitatea, concentrarea lui Roman Gopșa (Tiranul), jocul lui cu straturile lingvistice ale textului. Scurtă, dar foarte acută a fost mărturisirea lui Kravcenko-Artiom Oleacu. O asumare a derizoriului, o implicare ferventă în imaginar observăm în jocul celor doi reprezentanți ai presei, interpretați de Doina Gopșa și Constantin Ghilețchi. Elegantă și percutantă rostirea lui Nicolae Racoviță (Doctorul), expresiv și în scena-parodie la baletul „Lacul lebedelor”.

De o mare sensibilitate, monologul rostit de Ira Cazac ne transmite în doar câteva clipe tragismul unor destine spulberate de război.

Jovial, stăpân pe mijloacele sale expresive, deschis spre grotesc e Alexandru Crâlov în rolul lui Brad P. Și, bineînțeles, o reverență respectuoasă în fața personajului care dirijează acțiunea în acest spectacol - Moartea - interpretată cu degajare și o rară putere interioară de câtre Nina Toderico.

Coregrafia ne poartă prin diferite stiluri ale dansului, de la balet la vals, alimentând energiile spectacolului. Costumele realizate de Ecaterina Salimova, de asemenea, accentuează substanța dramatică a piesei”, mai adaugă Nechit.

Dincolo de arta scenică și măiestria actorilor, spectacolul condamnă războaiele și cheamă la dragoste de patrie și neam, purtând un caracter documentar.

„Am vizionat cel mai cinstit spectacol din câte am văzut în ultimii ani. Eu dacă nu aș fi știut cine este autorul acestui spectacol, dar aș fi văzut spectacolul, m-aș fi priceput că este Irina Nechit, fiindcă am văzut curățenia și talentul și doza asta de cinste în mesaj. (...) Vreau să știe toată conducerea acestui teatru că Liceul „Meșterul Manole” din Sălcuța periodic trimite loturi întregi de copii și de profesori, iar spectacolul de azi, dacă ar fi voia mea, dacă aș putea să dirijez ceva în țara aceasta, aș insista ca toți copiii de la 17 ani în sus să vadă acest spectacol, fiind că tot subtextul acestui spectacol nu scoate decât lacrimi și dă Doamne ca în timp galsul morții să nu se audă așa și cu schimbările care sunt în țară dangătul acesta să nu fie o amintire: „Nu uita ce vine din spatele tău, or nu uita ce-a fost ca să fie cu adevărat o schimbare”. Soțul meu e voluntar și el, iar eu când am văzut imitația aceasta de combatanți care vorbesc, doamnă Irina Nechit, parcă ați fost în casa mea și l-ați ascultat pe soțul meu. Deci, este un spectacol profund documentar. Felicit toată echipa de actori minunați, o distribuție excelentă”, în opinia dnei Liuba Pleșca - Liceul „Meșterul Manole” de la Sălcuța.

Tema spectacolului, chiar și pe timp de pandemie și colaps pentru teatru, a marcat și emoționat fiecare spectator în parte.

„Teatrul bucură spectatorul, în vremurile în care trăim de restricții și scumpiri, din păcate, teatrul are de suferit, căci și așa noi ca nație nu prea avem cultura de a merge la spectacole și teatre. Spectacolul a fost bun, cu o temă care de 30 de ani încă sângerează în anumite suflete, căci trăim în vremuri când tema Transnistria e despărțită în două tabere, cei care consideră că a fost război și ceilalți care cred că a fost doar un conflict. Prima parte a spectacolului unde marturiile unei actrițe au povestit despre experiențele lor trăite și retraite mai apoi, au fost emoționante. Pe mine personal, scena cu mama cu fiul explodat pe o mină, mi-a frant inima, și actrița a fost convingătoare”, a menționat Mariana Iurku, muzeograf, Muzeul de Istorie și Etnografie Călărași.

Actrița Ira Cazac, despre monologul rostit (trăit) și tragedia destinelor spulberate de război: „Atunci când un actor este pus în situația de a-și asuma un personaj inspirat din viața reală, având la baza tragedia unor soarte spulberate de război (cum este cel din 1992), vine cu o responsabilitate enormă. Oamenii din Transnistria suferă și azi. Iar noi, actorii, nu puteam decât să fim cât mai aproape de durerea lor prin arta noastră. Că reușim sau nu, doar spectatorul decide”.

Actrița Ira Cazac // Irina NechitActrița Ira Cazac // Irina Nechit

Mișcarea scenică și jocul actoricesc au redat pe deplin frica cu care au trăit și mai trăiesc ani la rând oamenii marcați de ororile războiului.

Maria Prodan, profesoră: „O oră de emoții și evocări răscolitoare ale rănilor războiului de pe Nistru. Un recviem pentru cei căzuți. Un avertisment pentru cei vii. Sunt răvășită de noianul de amintiri ale acelor evenimente, care mai dor și acum. Mulțumesc Teatrului „Satiricus”!

Eleonora Sâdnic, critic de artă,: „E un spectacol valoros sub toate aspectele: text, regie, jocul actorilor, o muzică adecvată... Cred că ar fi minunat dacă în sală s-ar afla cât mai mulți tineri; e o realitate pe care ei ar trebui să o cunoască”.

Negora Ursu, spectatoare: „Valsul tancurilor - nu mi-aș fi imaginat o asemenea metaforă expusă în mișcarea actorilor. Un spectacol care dacă nu iți amintește direct de ororile din 1992 pentru cei care n-au habar de ceea ce a fost atunci, cu siguranță, iți redă la maxim durererile, chinurile, fricile oamenilor, soldaților care au participat la acest război în această țară atât de mică și dezbinată. Mi-a plăcut ceea ce am văzut, întrucât spectacolul mi-a oferit posibilitatea să simt măcar câte ceva din ce-a fost în 1992”.

Adriana Novac, liceană: „Piesa „Valsul tancurilor” a fost întru totul potrivită vârstei, dar și conjucturii socio-istorice actuale. Deja sunt nerăbdătoare să mai văd un spectacol, aștept următoarea vizită la teatru”.

La eveniment au mai fost prezenți și Excelența sa Daniel Ioniță, Ambasadorul României la Chișinău și soția domniei sale, doamna Lavinia Ioniță.

Irina Nechit // FacebookIrina Nechit // Facebook

Spectacolul „Valsul Tancurilor” este realizat cu sprijinul Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.

Irina Nechit // FacebookIrina Nechit // Facebook
Irina Nechit // FacebookIrina Nechit // Facebook
Irina Nechit // FacebookIrina Nechit // Facebook
Irina Nechit // FacebookIrina Nechit // Facebook
Irina Nechit // FacebookIrina Nechit // Facebook

Noutăţile partenerilor

comentarii: