image
Sursa foto: Jurnal.md/Nadejda Roșcovanu

Deținător al ordinului „Ștefan cel Mare” impus să demonstreze că a luptat; „Ce fac în 29 de ani de independență? Protestez!”

În 2011, în preajma celei de-a 20 aniversări de la proclamarea independenței Republicii Moldova, veteranul războiului de pe Nistru, Nicolae Bârlădeanu, fost vicepreședinte al raionului Căușeni, a decis să restituie în semn de protest față de atitudinea batjocoritoare a autorităților față de veteranii războiului de la Nistru, ordinul „Ștefan cel Mare”. Mai târziu la fel de dezamăgit a participat la toate protestele organizate în centrul Chișinăului, cerând întoarcerea miliardelor furate și stoparea corupției. A participat și la protestele din acest an ale veteranilor de război. În preajma aniversării a 29 de ani de la proclamarea independenței, îl găsim însă la fel de frământat, dezamăgit și revoltat. Deținător al ordinului „Ștefan cel Mare”, rănit de patru ori, odată cu hotărârea adoptată de Guvernul Filip, de schimbare a legitimațiilor combatanților, fostul soldat luptă să demonstreze aproape timp de un an că a participat în luptele de la Nistru și că este combatant.

Decoraţia i-a fost înmânată acum 28 de ani de către primul preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur. Ordinul „Ștefan cel Mare” reprezintă decoraţia militară supremă a statului şi i-a fost acordată pentru vitejie şi spirit de sacrificiu manifestat în timpul operaţiunilor militare desfăşurate în stânga Nistrului.

„În timp ce cei de la guvernare se bucură de înlesniri, de salarii și pensii majorate, Gheorghe Ciobanu din Căuşeni, care a fost rănit în timpul războiului la gât şi coloana vertebrală, abia de poate face faţă problemelor de sănătate. Nimeni nu-l întreabă cum se descurcă el în situaţia sa ori cum văduva lui Grigore Vârtosu, mort la Nistru, a crescut de una singură patru copii care au luat calea spre Moscova deoarece nu au posibilitatea să-şi câştige existenţa acasă”, ne-a spus Bârlădeanu atunci când a vrut să restituie ordinul. Timp de 28 de ani bărbatul nu a ridicat niciodată în semn de protest indemnizația oferită combatanților, care timp de peste două decenii a fost de până la 100 de lei.

Abia anul acesta s-a decis ca combatanții să primească câte 300 de lei. Dar are loc deja procesul de schimbare a legitimațiilor și de verificare a statutului acestora, dacă au luptat ei cu adevărat la Nistru?

„E a treia schimbare a legitimației. Credeam că e suficient, copia legitimației, a buletinului și a dosarului. Peste un timp am văzut cu nu am nici un răspuns și am telefonat la Ministerul Apărării. Mi-au spus că dosarul meu nu e respins, dar încă nu e luată nicio decizie, pentru că trebuie să aduc o confirmare de la MAI, în care să fie indicat unde, de pe ce dată până pe ce dată am luptat, numărul armei și data când mi-a fost eliberată. M-am adresat și MAI mi-a eliberat certificatul cu numărul armei cu care am luptat. L-am depus la Ministerul Apărării. Cei de acolo mi-au spus că dosarul va fi transmis înapoi la o comisie din cadrul MAI. O mare birocrație! După ce va obține avizul de la MAI, dosarul va fi transmis la Comisia interstatală de la Guvern, după ce va fi verificat dosarul se va întoarce înapoi la Ministerul Apărării, și abia aici, dacă Comisia își dă acordul, va solicita întreprinderii „Registru” să elibereze legitimația. Ultima oară am discutat cu ei în luna martie. De atunci nu știu nimic. Nu m-au contactat, nici nu mi-au eliberat legitimația. Dacă până acum era cert că am fost rănit, că sunt deținător al ordinului „Ștefan cel Mare”, din martie până în prezent, când am depus ultimele documente, ministerele încă mai verifică”, afirmă Nicolae Bârlădeanu.

Bărbatul se întreabă care va fi în aceste condiții situația veteranilor, care au luptat doi cu o armă. „Pe atunci, primarul primea 50 de arme și combatanții se rânduiau, azi unul lupta cu ea, mâine – altul. Arma era înregistrată doar pe numele unuia dintre ei. Cum vor prezenta ei în aceste condiții confirmarea? E o nouă bătaie de joc de veterani”, constată Nicolae Bârlădeanu.

Nicolae BârlădeanuNicolae Bârlădeanu

Din 3700 participanţi la războiul de la Nistru din raionul Căuşeni, peste 65 de persoane au decedat. „În toţi aceşti ani, am fost ignoraţi. Mulţi au murit şi în anii de pace din cauză rănilor de atunci şi a sărăciei. Nu mai vorbesc de traumele psihologice la care am fost supuşi”, ne spune Nicolae.

Distincţia cu miros de praf de puşcă

Sunt multe momente din acea perioadă care continuă să-l urmărească. „Nu mă pot debarasa de amintirile triste”, spune el. Odată, 12 soldaţi din batalionul pe care l-a condus au fost încercuiţi în Casa de Cultură din Tighina, în timp ce el plecase după staţia de radio la sediul Comisariatului de poliţie din localitate. S-a apropiat de generalul Gămurari să-i ceară ajutorul. „Cineva m-a luat într-o parte şi mi-a spus că generalul Gămurari aflase în acele clipe că i-a murit ginerele în una din luptele de la Tighina. Mi-a sugerat să mă adresez lui Oleg Bădărău care avea în subordine un batalion de destinaţie specială”. Cu ajutorul acestora le-a venit în ajutor alor săi. Un soldat a decedat, iar alte câteva persoane au fost rănite în acea luptă. O parte din clădire era cuprinsă de flăcări, iar ceilalţi aşteptau demoralizaţi pe sub pereţi…

Nu poate uita nici ziua când de ei s-au apropiat două persoane îmbrăcate în haine de poliţişti. Le-au spus că undeva în preajmă se află un autobuz cu soldaţi transnistreni. Au primit indicaţia să-i ia prizonieri. În timp ce se apropiau de ţintă, au fost încercuiţi de militari îmbrăcaţi la fel, în haine de poliţişti. Şi-a dat seamă că li s-a întins o cursă. În timpul luptei, a pierdut trei soldaţi, iar el a fost grav rănit la cap la omoplat, la brat și la mâna stângă „Am scăpat ca prin minune, în acel moment a trecut pe alături o ambulanţă care m-a dus la spital. Nu am beneficiat de asistenţă psihologică ulterior, chiar dacă prima oară când ridici arma împotriva unui om, fie şi din tabăra inamică, am avut remuşcări foarte mari, şi sunt unele imagini care mă trezesc şi astăzi din somn”, ne mai spune Nicolae.

Din martie până în iunie 1992, dânsul a apărat hotarul de la Nistru, în regiunea satului Hagimus, Căuşeni. În luna iunie, până a fi rănit, a participat la luptele din or. Tighina.

În 2011, Nicolae Bârlădeanu a decis să întoarcă ordinul, dar până la urmă a fost sfătuit de camarazii alături de care a luptat să renunțe la acest gest. Cu toate acestea, încă șapte ani nu s-a apropiat de ghișeul oficiului postal ca să-și ridice indemnizația foarte mica de veteran de război, în semn de protest față de atitudinea politicienilor față de veterani. După aproape 29 de ani de independență consideră corupția și sabotarea reformelor drept cele mai mari probleme cu care se confruntă actualmente statul RM.

Citeşte mai mult despre

Noutăţile partenerilor

comentarii: