image
Sursa foto: watch.cpr.md

Republica Moldova contra șapte profesori

În dimineața zilei de 6 septembrie 2018, șapte cetățeni turci, profesori și angajați ai liceului Orizont au fost ridicați din casele lor de către angajați ai Serviciului Informații și Securitate, duși într-o direcție necunoscută, iar în seara zilei, se zvonea că aceștia deja erau în penitenciarele din Turcia, fapt confirmat ulterior. Instituțiile statului au comunicat incoerent, s-au contrazis nu o dată – expulzare, extrădare, declararea unui străin indezirabil. CPR Moldova a analizat legalitatea acțiunilor instituțiilor statului și a descoperit abateri grave. Republica Moldova și-a încălcat propriile legi și convențiile internaționale din care face parte, condamnând șapte persoane la tratament inuman, probabil chiar tortură.

Pe 6 septembrie, SIS, într-un comunicat oficial, susținea că cei 7 cetățeni turci au fost declaraţi indezirabili “de către organele competente” şi expulzaţi de pe teritoriul Republicii Moldova. Nu este clar la care organe făcea referire SIS.

În încercarea de a elucida care instituție s-a ocupat de dosarul celor 7 cetățeni turci, presa a contactat atât Biroul Migrație și Azil (BMA), cât și Ministerul Afacerilor Interne. Au apărut informații contradictorii. Bazându-ne pe răspunsul acestor instituții, putem afirma că una din cele două minte. Pe 7 septembrie, în ziua imediat următoare expulzării, BMA a declarat că nu a fost implicat în procedura de expulzare. Mai mult ca atât, președintele Parlamentului, Andrian Candu, a declarat că tocmai Biroul Migrație și Azil a decis să-i numească indezirabili pe cetățenii turci: BMA nu doar a fost implicată în proces, dar a și “avut decizia, de fapt, ca atare. Ei au luat decizia, ca atare.”

Biroul Migrație și Azil: țap ispășitor?

Aceasta nu este însă unica neclaritate legată de situația angajaților liceului Orizont în Moldova. În luna aprilie, aceștia au depus cerere de azil politic, care însă le-a fost refuzată, iar responsabil se face, din nou, Biroul Migrație și Azil. Greșit. Amintim că Biroul Migrație și Azil acordă sau revocă dreptul de ședere pe teritoriul Republicii Moldova, iar în cazul cererilor de azil politic, decizia o ia Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării azilului politic de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova. În cazul cetățenilor turci, implicarea instituției Prezidențiale în procesarea cererii de azil a fost exclusă. Acest fapt a fost anunțat prin intermediul unei postări pe Facebook, de către purtătorul de cuvânt al Președintelui, dl Maxim Lebedinschi. Acesta a ținut să precizeze că “pentru a evita orice speculații apărute în presă, precum că cetățenii respectivi au cerut azil politic în Republica Moldova, ținem să comunicăm, că pînă în prezent, în adresa instituției prezidențiale nu a parvenit nicio cerere de acest gen”.

Pe 11 septembrie, la aproape o săptămână de la operațiunea SIS, Ministerul de Interne declara că “la solicitarea Serviciului de Informații și Securitate, BMA a respins solicitările de azil politic depuse în luna aprilie curent. Cetățenii respectivi au fost înștiințați despre această decizie în scris, prin poștă”.

Din nou, atât președinția, cât și MAI, declară că BMA este responsabilă de refuzul acordării de azil politic, or, conform informațiilor de pe pagina web a Biroului, acesta nu are mandat pentru a respinge sau a da curs cererilor de azi politic.

Mai târziu aflăm că nu e clar nici în baza căror documente cei șapte profesori au trecut hotarele Republicii Moldova, dat fiind că actele lor au rămas la familie, iar ei deja erau în închisoare în Turcia.

Iar ieri am aflat că BMA ar fi antedatat unele documente în ceea ce seamănă a o tentativă de a legitimiza post-factum răpirea efectivă a celor șapte profesori. Acum, oficial, BMA a luat pe 5 septembrie o decizie ce nu a fost adusă la cunoștința nimănui până pe data de 11 septembrie.

Instituțiile statului mint, se contrazic între ele, oferă versiuni diferite, alterează faptele de pe o zi pe alta. Iar profesorii turci, deja de o săptămână, sunt deținuți politici în închisorile din Turcia. Republica Moldova a mai comis o gravă încălcare a drepturilor omului.

Extrădare? Expulzare? Declarare a străinului drept persoană indezirabilă?

Instituțiile statului au comunicat inconsecvent și contradictoriu. Astfel, în spațiul public au fost vehiculate, de la bun început, mai multe noțiuni, care se referă la procese sau prevederi legale distincte. Extrădare, expulzare și declararea unui străin drept persoană indezirabilă reprezintă trei proceduri legale diferite, în urma cărora un străin este obligat să părăsească teritoriul național al Republicii Moldova. În data de 6 septembrie, comunicatul SIS vorbea atât despre declararea cetățenilor turci drept indezirabili, cât și despre expulzarea acestora. Precizarea publicată puțin mai târziu, în aceeași zi, păstrează ambele expresii. Comunicatul Guvernului la acest subiect menține confuzia (declararea străinilor indezirabili vs. expulzare), iar unii membri ai Guvernului o complică de-a binelea vorbind de extrădare. Viceprim-ministrul pentru Integrare Europeană, Iurie Leancă, susținea, în seara aceleiași zile, că “Imaginea Republicii Moldova pe plan internațional va fi grav afectată dacă extrădarea conducerii Liceelor Orizont de către SIS are la bază convingeri politice, și nu o bază factologică reală”.

Cazul din 6 septembrie nu se pliază nici pe prevederile legale extrădării, dar nici pe cele ale expulzării.

Procedura de extrădare, conform Capitolului IV al Legii Nr. 371 din 01.12.2006 necesită, în mod obligatoriu, existența unei cereri de extrădare transmisă Republicii Moldova de către un stat pe teritoriul căruia cetățeanul străin este urmărit penal sau condamnat. Simpla existență a unei cereri de extrădare nu este suficientă pentru declanșarea procedurii. Extrădarea poate avea loc doar în baza unei decizii a unei instanțe judecătorești. Nu putem vorbi, deci, în acest caz, de “extrădare” a cetățenilor turci.

Procedura de expulzare, potrivit capitolului VII al Regulamentului cu privire la procedurile de returnare, expulzare și readmisie a străinilor de pe teritoriul Republicii Moldova (aprobat prin HG nr 492 din 07.07.2011) prevede câteva elemente:

1) ca cetățeanul străin să fi comis o contravenție sau o infracțiune pe teritoriul Republicii Moldova;

2) ca în privința acestuia să existe o hotărâre judecătorească definitivă;

3) ca autoritatea competentă pentru străini să emită o decizie prin care să aducă la cunoștința străinului hotărârea judecătorească;

4) ca, în termen de 24 de ore, ofițerul de caz să consemneze măsura de expulzare a străinului în Sistemul informațional integrat automatizat în domeniul migrației și azilului.

Potrivit art. 54 al Regulamentului, responsabilă de executarea măsurii de expulzare a străinului este autoritatea competentă pentru străini, adică Biroul Migrație și Azil.

În baza criteriilor de mai sus, îndepărtarea profesorilor turci de pe teritoriul Republicii Moldova nu poate fi catalogată drept expulzare. În privința acestora nu există nicio hotărâre judecătorească, legată de comiterea vreunei contravenții sau infracțiuni comise pe teritoriul RM, mai mult, BMA și-a declarat neimplicarea în cazul expulzării cetățenilor turci (după asta, a încetat să mai comenteze subiectul).

A treia procedură este cea de declarare a unui străin drept persoană indezirabilă și care permite același rezultat ca și extrădarea sau expulzarea, adică îndepărtarea străinului de pe teritoriul național, doar că nu mai este obligatorie emiterea unei hotărâri judecătorești. Suficientă este doar existența unor date sau indicii temeinice că străinul “a desfășurat, desfășoară sau intenționează să desfășoare activități de natură să pună în pericol securitatea națională sau ordinea publică” (art. 46, 47, Regulamentul cu privire la procedurile de returnare, expulzare și readmisie a străinilor de pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin HG nr 492 din 07.07.2011). Deși autoritățile cu competențe în domeniul ordinii publice și securității naționale (SIS) pot propune declararea străinului indezirabil, decizia motivată este luată de către autoritatea competentă pentru străini, adică de către Biroul Migrație și Azil. De executarea acestei decizii, responsabil este tot BMA, și nu Serviciul de Informații și Securitate și se realizează prin escortarea străinului “până la punctul de trecere a frontierei a statului vecin deschis traficului internațional sau până în țara de origine” (art. 52). Deși potrivit Regulamentului, personalul specializat al Biroului Migrație și Azil (și nu al SIS-ului) ar fi putut escorta străinii declarați indezirabili până în țara de origine, în acest caz, escortarea cetățenilor până în Turcia, contravine angajamentelor juridice internaționale ale Republicii Moldova. De exemplu, Articolul 3 al Convenției împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante dispune că:

“1. Nici un stat parte nu va expulza, respinge şi nici extrăda o persoană către un alt stat, cînd există motive serioase de a crede că acolo aceasta riscă să fie supusă în tortură.

2.Pentru a stabili existenţa unor asemenea motive, autorităţile competente vor ţine seamă de toate împrejurările pertinente, inclusiv, dacă va fi cazul, de existenţa în statul respectiv a unei situaţii caracterizată prin încălcări sistematice, grave, flagrante şi de proporţii ale drepturilor omului.”

Chiar și dacă BMA ar fi fost implicat în acțiunile din 6 septembrie, BMA, conform legislației, trebuie nu doar să ia decizia de a declara cetățeni indezirabili, ci și să o execute, adică să escorteze străinii „până la punctul de trecere a frontierei a statului vecin deschis traficului internațional sau până în țara de origine”(art. 52). Or, BMA nu a fost implicat în desfășurarea acțiunilor din 6 septembrie, ci doar angajații SIS. Implicarea SIS-ului ar trebui, conform legislației, să se încheie doar la propunerea de a declara un străin indezirabil. Și-atunci rămân întrebările: ce căutau mascații SIS în casele profesorilor în dimineața zilei de 6 septembrie? Și unde erau ofițerii BMA? De ce BMA nu a fost prezent deloc la acea operațiune? De ce șefa BMA a declarat imediat că BMA nu este implicat în operațiune? De ce MAI și Andrian Candu vor să ne convingă că BMA este cel responsabil de aceste acțiuni? Mai avem întrebări.

Operațiunea petrecută de SIS în 6 septembrie seamănă cel mai bine cu o simplă răpire a șapte persoane, încărcare a lor în avion, scoaterea ilegală de pe teritoriul Moldovei și livrare lui Erdogan mai rapid decât în Chișinău ți se livrează o pizza.

Chiar dacă reprezentanții instituțiilor statului fac referință la trei proceduri diferite, fără a specifica diferențele dintre acestea, niciuna dintre ele nu se aplică acestui caz. În cazul celor șapte angajați ai liceului Orizont nu este vorba nici despre expulzare, nici despre extrădare, nici despre declararea unor străini indezirabili.

Ilegalitățile legate de modul în care cetățenii turci au fost îndepărtați de pe teritoriul național, nu se limitează doar la depășirea atribuțiilor de către SIS, ci au presupus și comiterea ilegalităților de către alte instituții alte statului. Dacă pașapoartele cetățenilor turci au rămas la membrii familiilor acestora, atunci ei au trecut frontiera de Stat fără acte de identitate sau cu acte de identitate false. Acest caz a fost extrem de mediatizat, a ținut în alertă opinia publică și a stârnit enorme și legitime îngrijorări în rândul cetățenilor Republicii Moldova. Poliția de Frontieră nu a comunicat nimic pe marginea acestui dosar, deși era obligatoriu ca instituția să se autosesizeze și să reacționeze la dubiile și acuzațiile (grave) apărute în spațiul public.

La distanță de o săptămână de la “extrădare/expulzare/declarare a străinului indezirabil”, în presă a apărut decizia Biroului Migrație și Azil de declarare a unuia dintre profesori drept persoană indezirabilă. Decizia e datată cu 5 septembrie 2018 și e semnată de către Olga Poalelungi, șefa BMA care, la două zile după ce și-a pus semnătura pe această decizie, declara că nu cunoaște nimic despre cazul profesorilor turci:

“Biroul nu a participat. Instituția care s-a ocupat de acest caz nu suntem noi. Sunt mai multe proceduri care sunt aplicate în astfel de cazuri pentru a declara o persoană indezirabilă. Ca regulă, ei sunt însoțiți de colaboratorii biroului, dar în acest caz nu știu care procedură a fost aplicată”.

Suntem îndreptățiți să afirmăm că data aplicată este falsă. În caz contrar, Poalelungi ar fi fost în cunoștință de cauză cu privire la declarațiile pe care (tot dânsa) le-a semnat.

E legitim să afirmăm că șirul ilegalităților continuă. Niște acțiuni care s-au desfășurat cu încălcarea flagrantă a legislației și a drepturilor omului și care, în mod cert, au distrus destine, în loc să fie pedepsite prin demiteri și dosare penale, beneficiază de acoperire politică de la nivel înalt.

În concluzie: lanțul ilegalităților este, după cum se pare, mare. Lanțul persoanelor implicate în această crimă este, de asemenea, mare. Oricine dintre acești oameni trebuie să se simtă complice. Oricine din ei putea opri o fărădelege, dar nu a făcut-o. Iar strategia politicienilor de a trece subiectul cu vederea este pe de-a dreptul rușinoasă. Miroase a complicitate la nivel înalt.

Dumitru Alaiba

Citeşte mai mult despre

Noutăţile partenerilor

comentarii: