image
Sursa foto: space.com

Cercetătorii au aflat de ce plouă cu diamante pe Neptun

Un studiu recent a oferit o serie de dovezi experimentale care oferă o posibilă explicație asupra producerii ploilor de diamante de pe Neptun și Uranus.

Cercetătorii pleacă de la ipoteza că temperaturile și presiunea ridicate din interiorul acestor planete gigantice sunt condițiile ideale pentru descompunerea hidrocarburilor și comprimarea carbonului în diamante, notează Science Alert.

Experimentul a avut loc la SLAC National Accelerator Laboratory din SUA, iar cercetătorii au folosit o serie de lasere pentru a măsura fenomenele care au loc în timpul acestei ploi de diamante. Astfel au descoperit că are loc o trecere directă din legăturile chimice care formează hidrocarburile la cele care formează structura cristalină a diamantelor.

„Această cercetare oferă date despre un fenomen care este foarte dificil de modelat din punct de vedere computerizat: modul în care acestea se combină atunci când sunt amestecate”, explică Mike Dunne, director al laboratorului, dar nu și autor al studiului.

Neptun și Uranus se află la o distanță foarte mare de Terra și prin apropierea acestora a trecut doar un singur obiect construit de către oameni: sonda Voyager 2.

Cercetătorii de la NASA explică faptul că planetele asemănătoare cu Neptun tind să fie destul de comune în Calea Lactee, iar asta înseamnă că, în cele din urmă, această planetă trebuie studiată în detaliu pentru a înțelege și restul planetelor asemănătoare din galaxie, scrie Descoperă.ro.

Atmosfera planetei Neptun este formată din hidrogen, heliu și cantități mici de metan, iar deasupra nucleului planetar se află apă, metan și amoniac. Analizele teoretice indică faptul că în condițiile ideale de presiune și căldură acești compuși se pot transforma în carbon cristalizat, adică în diamante.

„În cazul giganților de gheață știm acum că carbonul formează aproape exclusiv diamante atunci când se separă și nu ia o formă de tranziție fluidă”, concluzionează cercetătorii.

Studiul a fost publicat în Nature Communications.

Noutăţile partenerilor

comentarii: