“…Când am ajuns la secția mea de vot, am găsit o încăpere plină de angajați ai CEC-ului și observatori de la partide, probabil. Și doar doi alegători: o pereche de pensionari care se certau în limba rusă cu funcționara care le verifica buletinele, aveau o problemă…”, scrie Vitalie Ciobanu.

Vitalie Ciobanu mai spune că în prezent Republica Moldova este împărțită între cei care vor să trăiască demn, corect, civilizat și într-un stat în care să-și poată decide viitorul în libertate, și cei care nu pun preț pe morală,identitate, educație și dedicație în numele binelui public.

“Azi, pe la 9.45 dimineața, când m-am dus și eu să votez, m-am întâlnit pe scară cu vecinul meu de la etajul 3, domnul Ion, care urca treptele cu două sacoșe încărcate, venea omul de la piață. „Ați fost la vot? l-am întrebat, pentru a lega așa un capăt de vorbă, dar mai ales pentru a ne ști conectați pe aceeași lungime de undă. „Eu am venit special de la țară, de la Ungheni, ieri, pentru asta! Am fost la 8.05 la secția de vot!”, mi-a spus el și vocea lui mi-a sunat mai categoric ca niciodată. Apoi, urcând câteva trepte, a mai spus pe un ton meditativ: „Nu știu, Vitalie, dacă asta va schimba ceva, dar am vrut să fiu cu conștiința împăcată”.

„Am vrut să fiu cu conștiința împăcată”. Este lucrul esențial la care trebuie să ne gândim, dincolo de gusturi, opinii, inerții, scepticisme. Să faci ceva, să pui umărul, să te duci să votezi.

Nu știu ce credeți voi, dar pentru mine azi, 20 mai, la Chișinău, socoteala e foarte simplă: nu optăm pentru melodia preferată, căci nu suntem la Eurovison, nu votăm într-un concurs de frumusețe și nu alegem între cluburile de fotbal favorite – Dinamo, Steaua sau Rapid. Noi nu trăim în aceeași țară în care cetățenii, indiferent de echipele de club cu care țin, tresar cu toții când aud imnul național. Noi nu ascultăm același imn național.

Pentru că există Moldova celor care vor să trăiască demn, corect, civilizat într-un stat în care să-și poată decide viitorul în libertate. Și există Moldova „lor” – a celor care nu pun preț pe morală, identitate, lege, bună-cuviință, cei șapte ani de acasă, pe adevăr, istorie, memorie, jertfă, cultură, educație, dedicație în numele binelui public. Moldova celor care tranzacționează valorile fundamentale, care strâmtorează libertatea de exprimare și batjocoresc statul de drept, cei care fură și-i protejează la rândul lor pe hoți, uniți prin legământul tăcerii, pentru a nu fi la rândul lor „turnați” de complicii lor. Cei care recurg la șantaj, minciună, manipulare, intimidare, calomnie monstruoasă. Ei, doar ei, sunt la putere de 27 de ani. Sub orice pretext, sub diferite titulaturi, doctrine, steaguri, discursuri, blazoane...

Chiar dacă am mai auzit de alegeri „definitive” în Republica Moldova ultimelor două decenii, există un motiv care face ca alegerile din 20 mai de la Chișinău și cele parlamentare din toamnă să fie cu adevărat cruciale: Moldova se depopulează rapid, Moldova rămâne fără oameni. Cei care pot face schimbarea aleg „să voteze” cu picioarele, să-și caute o viață mai bună pe alte meleaguri. Nu-i condamnăm că pleacă, îi condamnăm pe cei care i-au forțat să-și ia lumea în cap. Fără conaționalii noștri plecați sau care se pregătesc să emigreze, și fără noi, cei care mai rămânem aici, mâine nu va mai avea cine să opteze în Basarabia nici pentru Democrație, nici pentru Unire, nici pentru Europa.

…Când am ajuns la secția mea de vot, am găsit o încăpere plină de angajați ai CEC-ului și observatori de la partide, probabil. Și doar doi alegători: o pereche de pensionari care se certau în limba rusă cu funcționara care le verifica buletinele, aveau o problemă…

Prieteni, aveți o zi la dispoziție. Mergeți la vot! Pentru că dacă veți rămâne acasă, va trebui să conviețuiți cu rușinea sau cu regretul că n-ați făcut nimic pentru ca lucrurile să se schimbe, deși ați fi putut. Votați ca să fiți cu conștiința împăcată.

Și nu e deloc puțin lucru!”