Ostaticii celor două „republici”

Deşi locuieşte într-o casă dărăpănată de pe strada Comunarov, din s. Corjova, e una din gospodăriile în pragul căreia se interseactează două „republici”. Azi pot fi vizitaţi de autoritățile Primăriei Corjova, subordonată Chișinăului, familia fiind una dintre cele mai vulnerabile din sat, iar mâine îi poate bate la uşă miliția din așa numita „republică moldovenească nistreană”.

Pretind că gospodăria e pe teritoriul „rmn”, iar femeia nu are viză de reședință și „cetățenia rmn”. A fost amendată în repetate rânduri pentru că încalcă regimul de ședere și riscă să fie expulzată. Și ar fi fost deja expulzată, nu ar fi scăpat doar cu amenzi, cei doi copii ai săi sunt însă cetățeni ai „rmn”. Cum să fie lăsaţi singuri?

familie Corjova

Casa de la hotar

Natalia este originară din raionul Șoldănești. S-a măritat și a născut unul după altul trei copii. Ea şi soţul păreau fericiţi şi erau plini de aspirații de a avea o casă şi o gospodărie în rând cu lumea. La scurt timp după nașterea copiilor, bărbatul a plecat în căutarea unui loc de muncă la Moscova. La început trimitea bani acasă, cu timpul însă relația lui cu familia și copiii s-a răcit. Casa unde locuiește azi Natalia și copiii aparținea bunicului soțului. Bărbatul urma să moștenească gospodăria. Atât doar că după moartea bătrânului, acesta nu s-a grăbit să se întoarcă, să perfecteze actele şi să intre în posesia imobilului și nici nu s-a complicat să perfecteze o procură pe numele Nataliei ca aceasta să înregistreze casa pe numele ei ori al copiilor. Soţul motivează că nu are bani să revină acasă.

Deși locuiesc timp de aproape două decenii în această casă, Natalia Chirtoacă nu are viză de reședință aici, respectiv nu poate obține așa numita „cetățenie rmn”, fapt pentru care suferă la propriu. Îi e frică de orice străin care-i bate la uşă, să nu fie miliția, să nu fie amendată, ori și mai rău, să fie expulzată pentru „încălcarea legislației referitoare la migrație a rmn”. Are statut de „emigrant” în Transnistria. Şi aceasta în pofida faptul că satul Corjova se consideră a fi sub jurisdicţia Chişinăului. A fost informată că poate plăti amenzile care i se aplică la oricare dintre băncile din stânga Nistrului. Odată penalitățile i-au crescut de la 95 de rub. la 270 rub. Dar de unde să ia bani, doar nu lucrează. Cu greu, din lucrul cu ziua își ridică cei doi copii! Odată la 30 de zile traversa podul de peste Nistru și venea înapoi ca să completeze o fișă de migrație temporară, valabilă timp de o lună. Dar din cauza multiplelor amenzi a început să aibă probleme la așa numitele posturi vamale.

familie Corjova

Ori de câte ori trece Nistrul, riscă să nu poată reveni acasă. Și atunci, ca să evite controalele, face un ocol pe la Molovata Veche, adică 50 de km în plus, pentru a traversa „hotarul” cu bacul. „Înainte traversam Nistrul pe podul Hidrocentralei. Mă întrebau unde merg? Le spuneam că acasă și le spuneam adresa noastră. Îmi spuneau că potrivit registrului de evidenţă a persoanelor din „rmn”, în gospodăria dată nu locuiește nimeni, stăpânii sunt morți. Uneori le povesteam întreaga istorie, că aici locuiesc eu, aici a locuit soțul meu care e plecat în Rusia, aici îmi sunt copiii. Îi îndemnam să sune la primărie, dar pe ei nu-i interesează ce spun cei de la primărie. Dacă erau oameni buni, li se făcea milă și îmi permiteau să trec, dacă nu, trebuia să înconjor Nistrul, pe la Molovata Nouă. Pe la Coșnița ori pe la podul de la Poltava nici nu aveam ce căuta, știam că nu mi-ar permite să trec. Cel mai greu mi-a fost când mi s-au îmbolnăvit copiii…”.

familie Corjova

Marcați de cancer

În 2012, pe când Mihaela fiica mai mică, avea nouă ani, a aflat că are o tumoare pe creier. Copilul a acuzat iniţial dureri de cap. La scurt timp, şi-a pierdut vederea la un ochi. După un examen medical făcut la Chişinău, verdictul medicilor i-a năucit. Copilul avea cancer în stadiul trei. Susținută de directorul gimnaziului din s. Corjova, Constantin Sucitu și de unele rude și oameni cu suflet mare, copilul a petrecut un an în Spitalul oncologic şi a suportat câteva proceduri de chimioterapie. A învins boala și ulterior a revenit pe băncile Gimnaziului din Corjova. „Mai acuză dureri de cap, dar e o luptătoare”, ne-au spus reprezentanții gimnaziului.

În anul în care Mihaela s-a întors acasă, s-a îmbolnăvit fiica mai mare, Victoria. Avea 13 ani. Un nou verdict, la fel de dur, din partea medicilor, leucemie. Victoria a luptat timp de patru ani cu boala. Când părea că a învins și greutățile au rămas în urmă, starea i s-a agravat. S-a stins în 2017, la vârsta de 17 ani.

Azi, cea de-a doua fiică, Mihaela deşi a învins boala, are nevoie de un regim alimentar special. Indemnizația pe care o primește însă copila, 2200 lei se dovedește a fi insuficientă. Reprezintă unicul venit al acestei familii.

Lipsiţi de locuri de muncă

În perioada rece a anului, Natalia Chirtoacă şi copiii se înghesuie într-o încăpere de circa zece metri pătrați. Femeia ni-l prezintă pe noul ei concubin, Vadim, un bărbat timid, slab, de vreo 35 de ani. E originar din Coșnița Nouă, o localitate din Transnistria, situată la hotar cu Ucraina. În perioada caldă a anului Natalia și Vadim lucrează cu ziua, dar toamna târziu și iarna, nu prea au de lucru. „Oamenii au strâns popușoii, au terminat de bătut răsărita. Nu prea avem cu ce ne ocupa acum”, ne spune Natalia. „Vara lucram la construcții. Primeam 200 de lei pe zi. La câmp ne dau câte 100 de lei. Majoritatea sunt plecați peste hotare, e ca după război la noi, unde și unde câte un om”, adaugă Vadim.

În camera unde doarme familia e umed şi frig. Copiii aprind un bec fără abajur, se așează pe marginea cuptorului. Dintr-un ungher caută în jos o icoană. Pereţii sunt acoperiți cu pete mari de igrasie. „Am descleiat zilele acestea tapetele. Vreau să văruiesc înainte de a intra în iarnă”, spune Natalia, parcă ghicindu-ne gândurile.

Mihaela și Valentin se bucură că le-am trecut pragul. Rareori când le vin oaspeți, dar și aceea vin cu obiecţii la mama lor, că ar cheltui inadecvat banii copiilor ori că o expulzează din „republica moldovenească nistreană”. Mihaela ne aduce „un document”, o hârţoagă cu scris de mână în limba rusă, ce amendă şi pentru ce trebuie să plătească. Până vor găsi bani, se păstrează în album, între fotografiile Victoriei.

familie Corjova

Mihaelei îi tremură buzele în timp ce caută spre imaginea surorii mai mari. Buzele Victoriei, fata frumoasă din fotografie, sunt aproape că negre. „E din cauza chimioterapiei”, precizează Mihaela.

familie Corjova

Odată cu dispariția tatălui copiilor, apariţia cancerului, lipsa banilor şi a unui loc stabil de muncă, Natalia a început să consume în exces băuturi alcoolice. Copiilor însă nu le place să vorbească despre aceasta și par recunoscători că evităm subiectul, că vorbim cu Natalia de la egal la egal, nu o acuzăm, nu o amenințăm.

familie Corjova

Între română şi „moldovenească”

Mihaela, după chimioterapie, și-a pierdut vederea la un ochi. Celălalt îi obosește, îl închide, se odihnește, apoi iar începe să citească. Până în clasa a noua a învățat la gimnaziul cu predare în limba română din Corjova. Din septembrie, curent, a mers în clasa a X-a la școala Nr 3 din or. Dubăsari, cu predare în așa numita „limbă moldovenească” în grafie chirilică. Liceul cu predare în limba română „Mihai Eminescu” din Corjova e prea departe de casa lor, pe când ea nu întotdeauna avea cu ce se îmbrăca și cu ce se încălța iarna.

La gimnaziu îi plăcea limba și literatura română. „De când am trecut în școala nouă, îmi place mai mult matematica. Am doar note de patru și cinci. Doar la limba și literatura moldovenească am nota 3. Nu mai învățăm istoria românilor. Sunt niște capitole cu Stalin, cu Brejnev”. Compunerile le scrie în limba română în grafie latină, apoi le copie în chirilică. Așa a sfătuit-o învăţătoarea să facă, dacă îi vine astfel mai ușor „să învețe a scrie în moldoveneşte”. Din vechii autori, din programul de literatura romană, în manualul de „literatura moldovenească” l-a descoperit doar pe Vasile Alecsandri. Va avea examen la „limba și literatura moldovenească”. Îşi mijeşte ochiul şi aşa suferind pentru a citi şi a scrie aşa cum i se cere.

O întrebăm pe Mihaela dacă are vreun vis care ar vrea să i se realizeze în prag de sărbători. Tace. Nu mai crede în minuni. „Să fim noi sănătoși”, ne răspunde sfătoasă copila. „Să avem un televizor? Poate. … Dar cu adevărat mi-aş dori niște haine și încălțăminte pentru fratele meu”.

familie Corjova

Mihaela vrea să ajungă veterinar. Îi plac animalele. Îi plac și oamenii. În comunicare cu ea o simți că are nevoie să creadă în oameni. Și încă mai crede.

Asistenta socială de la primăria Corjova, Tatiana Olaru, ne-a informat că familia Nataliei Chirtoacă este una din cele mai vulnerabile din cele aflate la evidenţa autorităţilor. Au dorit să plaseze copiii la un centru de plasament timp de trei luni, ca Natalia să urmeze un tratament de dezalcoolizare, dar copiii au refuzat chiar şi instituţionalizarea temporară. „Le-am schimbat cinci geamuri la casă, i-am ajutat cu cărmădă pentru sobă. Îi vizităm des. Aici nu putem forma comisii sociale, căci suntem împiedicaţi de miliţia transnistreană să lucrăm. Le acordăm un ajutor social o dată pe an, compensaţiile pentru căldură. Dar acest lucru este insuficient”, ne-a spus asistenta.

La Corjova sunt peste 25 de familii dezavantajate. Recent autorităţile separatiste, au instalat un post de grăniceri la capătul podului Hidrocentralei, care a împovărat şi mai mult viaţa oamenilor. Oamenii însă nu pot protesta, deoarece Tiraspolul a înăsprit legea, oricine participă la un protest neautorizat riscă cinci ani de închisoare.

P.S. Dacă cineva dorește să îndeplinească visul de Crăciun al Mihaelei, ar putea lua legătura cu asistenta socială de la Primăria Corjova le telefonul 0248 52 222 ori să ne telefoneze la telefonul redacţiei 022 23 76 45.

Svetlana Corobcean