Cu o lună mai înainte, la mijlocul lunii decembrie 2015, ex-președintele Nicolae Timofti convocase ambasadorii străini denunțând presiuni asupra sa și a familiei sale din partea „unor forțe politice interesate și a unor structuri oligarhice, care doresc să influențeze instituția prezidențială și să-și sporească influența asupra altor instituții ale statului”. Ambasadorii s-au declarant șocați atunci. Timofti era presat să-l numească pe Plahotniuc prim-ministru. În pericol era unul din fii săi. A rezistat și a fost aclamat în stradă pentru asta. Ce-i drept, în ultima zi a mandatului său – exact în ultima zi – a cedat și și-a cerut scuze de la Plahotniuc într-un interviu acordat ziarului „Timpul”.

Pe semne, lui Plahotniuc îi place când cei care l-au blamat îi cad în genunchi și se umilesc, cerșind îndurare. Timofti se putea căi a doua zi, dar nu – Plahotniuc a vrut să-l vadă umilindu-se find încă președinte. Și l-a văzut: „Am făcut acea declarație la emoții. Mai târziu am avut dovada că informația de care dispuneam nu era adevărată, am fost indus în eroare de cineva foarte apropiat, din motive pe care nu vreau să le expun public. I-am spus ulterior și lui Plahotniuc ca n-am avut dreptate atunci și că politica e politică”, s-a scuzat Timofti. Și a fost iertat, iar finul lui Plahotniuc, Andrian Candu, împreună cu Sergiu Sîrbu, Ștefan Creangă și Igor Vremea, au semnat o inițiativă legislativă care îl asigura pe Timofti cu mașină, birou și asistent personal pentru încă 4 ani: „În vederea eficientizării activității de colaborare cu un fost președinte, experiența căruia nu trebuie de neglijat, se propun unele modificări ce țin de asigurarea cu mijloc de transport, birou și asistent personal”, își explicau cei 4 deputați gestul. Inițiativa a fost votată într-o zi de joi, 8 decembrie 2016.

La fel, în 2013, s-a căit și și-a cerut scuze de la Plahotniuc, pentru că l-a numit „criminal” (în contextul scandalului legat de vânătoarea din „Pădurea Domnească” în timpul căreia a murit un om), liderul PLDM Vlad Filat: „Am greșit! Recunosc, în politică deseori ajungi în situaţia, în care unele probleme să le concentrezi la nivel de o persoană”, spunea Vlad Filat într-un interviu publicat de agenția de stat „Moldpres” la 22 aprilie 2013. Declaraţia venea în contextul în care se ajunsese la o înţelegere între cei doi (Filat și Plahotniuc), iar Vlad Filat se aştepta să fie aprobat de oligarh la funcţia de premier pentru a treia oară. Acum Filat e la pușcărie.

Revenim la învestirea Guvernului Filip în ianuarie 2016. România a salutat prima învestirea acestui Guvern, cu încălcarea procedurii legislative, în timp ce protestatarii încă scandau în fața reședinței președintelui Timofti. Atunci și-a dat demisia de onoare Vlad Țurcanu, purtătorul de cuvânt al lui Timofti, pentru că a mințit jurnaliștii că nu se planifică nici o ceremonie de depunere a jurământului, iar dimineață am aflat toți că, noaptea, procedura a avut totuși loc.

La 21 ianuarie 2016, a salutat învestirea Guvernului Filip și UE, prin gura Comisarului european pentru politică de vecinătate și negocieri de extindere, Johannes Hahn. „UE ar trebui să susțină orice guvern care este gata să întreprindă reformele necesare”, declara Hahn, în cadrul unei dezbateri în Parlamentul European pe tema implementării Acordurilor de Asociere semnate de UE cu Moldova, Ucraina și Georgia.

UE a legitimat astfel Guvernul condus, de facto, de omul fără nici o funcție în stat Vlad Plahotniuc, iar din acel moment a început capturarea instituțiilor statului. Teoretic, Bruxellesul a ales „răul cel mai mic” – exista riscul ca, urmare a alegerilor parlamentare anticipate, să câștige forțele pro-ruse. Frica europenilor de „tancurile rusești” și-a spus cuvântul. S-au îmbătat cu „stabilitatea” promisă de Plahotniuc și au acceptat falsa retorică pro-europeană a PD-ului contrar avertismentelor societății civile.

În baza creditului de încredere al UE, democrații și-au schimbat strategia pe terment lung – a început migrarea formațiunii de pe centrul eșichierului politic spre dreapta. Dodon jubila. În paralel, Plahotniuc își extindea caracatița. Instituțiile statului erau capturate rând pe rând.

Cu toate acestea, la 24 august 2016, România livrează în contul Guvernului de la Chișinău prima tranșă, în valoare de 60 de milioane de euro, din ajutorul financiar rambursabil de 150 de milioane promis în 2015. Numeroase voci din societatea civilă și opoziția din Republica Moldova cereau atunci României să nu trimită bani în Moldova, pentru că aceștia sunt furați. România a condiționat alocarea banilor, dar în cele din urmă s-a mulțumit cu îndeplinirea formală a condițiilor de către guvernarea de la Chișinău.

La 8 decembrie 2016, jurnaliștii au aflat că procurorul general fusese învestit subit – tot de Nicolae Timofti. Acesta l-a învestit în funcție pe același procuror general care până atunci a deținut interimatul – Eduard Harunjen, pe care presa îl suspecta de legături cu guvernarea oligarhică.

Au urmat controversatele inițiative vizând „legalizarea capitalului și amnistia fiscală”, „acordarea cetățeniei prin investiție” – proiecte menite să legalizeze banii furați din sistemul bancar… În paralel, în septembrie 2016, miliardul de dolari furat din băncile moldovenești a fost transformat în datorie publică și pus pe spatele cetățenilor. Iar pentru a se asigura că nu vor ajunge la pușcărie, urmare a schimbării puterii prin alegeri, au votat, împreună cu socialiștii și popular-europeanii lui Leancă, contrar recomandărilor Comisiei de la Veneția, trecerea la sistemul electoral mixt – sistem ce le va permite, cu bani, să-și propulseze în viitorul Parlament „baronii locali”.

UE a criticat deciziile regimului de la Chișinău, a înțeles că reforma justiției a fost mimată, nu implementată, că investigarea furtului miliardului este doar mimată și a tăiat, anul trecut, finanțarea proiectelor din domeniul justiției. Era prea târziu, însă, pentru „pedepse” atât de blânde. Regimul Plahotniuc se întărise prea tare ca să fie cumva afectat de „vărguța” UE. Propagandistic, trustul media pe care îl controlează poate anihila lejer efectul unor astfel reacții subtile ale partenerilor externi. Prin urmare, democrații au continuat să fluture steagul UE și, sub el, să-și construiască imperiul dictatorial.

Invalidarea alegerilor din Chișinău a fost ultimul argument pentru UE că Moldova a intrat în dictatură și că Plahotniuc face aici tot ce vrea. Așa că a decis să pună punct relației false cu guvernarea de la Chișinău și să delegitimeze regimul lui Plahotniuc prin rezoluția votată joi în Parlamentul European vizând suspendarea asistenței financiare. E deja târziu? Poate că încă nu. Poate.

PD-ul este pus acum într-o situație ingrată – a nimerit în propria capcană. Prin reacțiile de ieri ale fruntașilor PD, dar și prin reacția oficială a partidului, democrații se plasează în opoziție cu UE. Supărarea lor e vizibilă. Se simte un soi de șantaj nedeclarat: – Nu ne mai susțineți? Nu ne mai dați bani? OK, o să cheltuim niște bani din ceea ce am furat, dar o să întoarcem vectorul politicii externe spre Rusia împreună cu Dodon.

Numai că stânga e deja ocupată de socialiștii lui Dodon cărora PD-ul le-a ținut umbrela ca să crească în perspectiva unei combinații politice parlamentare post-electorale. Fiind lipsit de dreptul de a mai defila sub drapelele UE, democraților nu le rămâne decât să se lase absorbiți de PSRM. Iată și sfârșitul teoretic al caracatiței.

O altă cale ar fi impunerea în continuare a dictaturii numai că prin metode draconice. Asta ar presupune acte criminale la care UE și SUA nu vor putea închide ochii. Cum ar reacționa poporul? E greu de intuit.

Articolul 2 (2) din Constituția Republicii Moldova: „Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului”.

Vitalie Călugăreanu (Cotidianul.md)