Inventatorul pungilor de plastic a avut cu totul altceva în minte atunci când le-a creat. În 1959, în Suedia, Sten Gustaf Thulin inventa pungile de plastic pe care le folosim și astăzi atunci când mergem la cumpărături. Fie că ajunge în sertarul cu pungi, fie că e refolosită pe post de sac de gunoi, punga de plastic are o durată de viață destul de mică la tine în casă. Partea proastă e că, deși tu o arunci și scapi de ea, aceasta ajunge la gunoi și se descompune într-o perioadă extrem de lungă de timp.

Înainte, oamenii foloseau cel mai multi pungi de hârtie, care nu poluează. Singura problemă era că, pentru realizarea acestora, o cantitate uriașă de copaci trebuia tăiată pentru a asigura un stoc suficient. Astfel, impacul negativ asupra atmosferei era și el destul de mare.

Astfel, Thulin a încercat să găsească o modalitate prin care să poată crea o pungă ușoară, dar care să poată fi reutilizată și rezista mult timp. A ajuns la pungile de plastic. Astfel, mai ar fi fost nevoie de mai puțini copaci tăiați, iar atmosfera n-ar mai fi avut de suferit, scrie Playtech.ro.

Punga de plastic putea fi împachetată și purtată în buzunar, oriunde, iar oamenii chiar erau încurajați să facă asta. „Pentru tatăl meu, ideea că oamenii le-ar arunca pur și simplu ar fi bizară”, spune Raoul Thulin, inventatorul pungii de plastic.

Pungile de plastic au ajuns să fie folosite diferit

Pungile deveniseră foarte utile, iar majoritatea avea mereu una la îndemână atunci când mergea la cumpărături. Totuși, cu timpul, oamenii au devenit leneși și au început să le arunce după fiecare utilizare.

Ulterior, pungile de plastic au devenit unul dintre motivele pentru care poluarea cu plastic este o problemă atât de gravă astăzi.

Există și alternative, cum ar fi pungile de hârtie sau cele din bumbac, însă acestea necesită foarte multe resurse pentru a fi produse.

În schimb, o pungă de plastic se obține mult mai rapid și mult mai ușor. Problema ar fi tot la oameni, care nu le refolosesc suficient pe acestea sau nu le reciclează după ce se rup.