Andrei Năstase: „Cel care va sta acasă pe 24 februarie va condamna democrația din RM la temniță grea” // INTERVIU

Dle Andrei Năstase, pentru omul simplu, manipulat în ultima perioadă de o cohortă întreagă de posturi de televiziune aservite puterii, dus în eroare de sondaje și știri false, necăjit de o mulțime de probleme, este extrem de greu să discearnă între adevăr și minciună. Cum să se descurce el în tot ce se întâmplă în țara lui?

Înțeleg foarte bine cumpăna opțională despre care vorbiți. Mai ales că mereu sunt în contact cu oamenii din localitățile noastre, în fiecare săptămână merg acolo pentru a informa, a explica, a discuta cu ei. Doar așa putem contracara impactul dezastruos al media oligarhice, care mint despre victoriile nenumărate ale guverării, despre viața de vis pe care o avem cu toții și despre reavoința opoziției „nerușinate”. Eu zic că pentru a discerne adevărul, pentru a separa grâul de neghină, este necesar să se înțeleagă în primul rând un lucru simplu: două adevăruri total contradictorii nu pot exista concomitent prin definiție. Deci, un lucru este cert: nu se poate să avem dreptate și NOI, opoziția antioligarhică, si EI, cei de la putere. Nu se poate ca Moldova să fie în același timp captivă, așa cum spunem NOI și liberă, așa cum susțin EI. Deci, nu se poate să avem dreptate si noi si ei… Cineva minte și minte cu neobrăzare. Cine? Simplu: dacă avem salarii și pensii mizerabile, dacă nu există locuri de muncă suficiente și decent plătite, dacă justiția le dă  dreptate criminalilor, dacă hoții Plahotniuc și Șor nu sunt la pușcărie, ci în capul mesei, dacă copiii noștri pleacă să-și caute norocul în țări străine, dacă doar mita grasă soluționează probleme în instituțiile statului, dacă pomicultorii nu au ce face cu roada și o lasă să înghețe la margini de livezi, dacă controalele inopinate sufocă orice afacere, dacă oamenii sunt impuși să întoarcă statului banii furați de niște bandiți ordinari etc., atunci EI nu au cum să aibă dreptate. Atunci EI mint, iar NOI spunem adevărul. Și EI trebuie schimbați, dați afară de la guvernare, pentru că nu-și fac treaba, ba mai mult, unii dintre EI trebuie să stea la pușcărie! Și vor sta! Eu zic că, desi încă există haosul informațional implementat cu bună știință de o putere ipocrită, criminală, totuși lucrurile s-au limpezit. Acum oamenii pot alege între BINE SI RĂU. E cât se poate de clar: de o parte e ACUM, dincolo - toți ceilalți.

Vom reveni la momentul 24 februarie, dar să mai zăbovim în prezent. Dvs afirmați că în Republica Moldova se instaurează dictatura lui Plahotniuc. E chiar atât de grav? 

Cred că adevărul îl cunoașteți și Dvs. E prea evident și nu-mi atribui drepturile de autor asupra acestei afirmații, nu numai eu susțin că Republica Moldova se îndreaptă cu pași repezi spre un sistem autoritar reprobabil. Singurul de asemenea sorginte în vechea Europă! Atunci când poporul se apară de guvernare, asa cum se întamplă în Moldova, se cuvine sa recunoaștem că există dictatură. Doar dacă unei guvernări îi pasă de popor, de libertatea și bunăstarea acestuia, putem spune că este vorba despre democrație. La fel e și cu dictatorul. Dacă un conducător de stat merge la serviciu cu bicicleta, se plimbă prin parcuri fără gardieni sau pur și simplu se întâlnește nestingherit cu oamenii la diverse evenimente, inclusiv de informare reciprocă, de discuții dezinvolte, atunci putem spune că acest conducător nu se teme de poporul său, ci îl slujește. Dar câti oameni l-au vazut pe Plahotniuc în stradă, singur, sau însoțit de unul, doi tovarăși? Dar pe Șor? Oamenii aceștia umblă cu garzi de corp și la toaletă! De cine se tem ei? De popor? Probabil, dar nu numai de el și nu atât de el, ci mai mult de alți mafioți ca și ei. Dacă faci atat de bine oamenilor, asa cum spui, care este motivul pentru a te feri de ei, motivul pentru care pui între oameni și tine, alți oameni înarmați până în dinți? Cine l-a vazut vreodată pe Plahotniuc într-o biserică, la piata, într-un mall? Nimeni, niciodată! Și atunci cum poți avea încredrere într-unul pe care nu-l poți vedea, pe care nu-l poți atinge, într-un om caruia nu-i poți vorbi față în față și care controlează totul dintr-o umbră obscură la care au acces doar necuvântătorii devotați? În altă ordine de idei, pe câți dintre membrii mișcării de rezistență, de curând ai Blocului electoral ACUM i-ati văzut înconjurați de gărzi de corp, transportați de colo-colo în mașini blindate, vorbind cu oamenii de după umbrele anti-glonț? E o întrebare retorică, dar importantă pentru elucidarea stării de fapt din Republica Moldova.

Starea de fapt din Republica Moldova este critică, într-adevăr. Tocmai de aceea scrutinul din februarie comportă o importanță crucială…

Exact. Moldova suferă, țara noastră este bolnavă rău! Asemenea unui copil care se zbate să scape de boală. Copiii mici plâng, suferă, dar nu știu să spună ce-i doare. În acele momente oricare părinte și-ar da și viața să-l poată înțelege pe copil și să știe ce are de făcut așa încât suferința micuțului să dispară. În cazul Moldovei știm foarte bine ce-i provoacă suferința cumplită. Mai este nevoie ca Moldova să ne spună de ce suferă? Chiar trebuie, dupa atâția și atâția ani, să ne prefacem că nu știm? Și, dacă atunci cand pruncul tău suferă, ești dispus să-ți dai și viața ca să-l alini, este cumva prea mult să mergi la vot pentru ca să-ți alini, să-ți salvezi țara? Scrutinul din februarie va fi decisiv, înțelegeți? Absenteismul ar fi o gravă greșeală. Dezamăgirea ar fi un ghid fals, catastrofal chiar. Atunci când o națiune refuza să lupte până la capăt, când ea nu mai vrea să-și asume seturi de libertăți umane, cred că se poate vorbi despre falimentul emoțional al acesteia. Și atunci când pronunți cuvântul FALIMENT, te duci cu gandul la faptul că ai încercat să faci totul fără excepție, dar nu s-a mai putut face nimic. ABSOLUT NIMIC. Dar nu e cazul nostru, pentru că noi mai avem un moment, poate singurul care ne-a mai rămas, în care putem evita FALIMENTUL EMOȚIONAL ȘI IDENTITAR AL NAȚIUNII NOASTRE. Acesta este momentul 24 februarie 2019. În fond, alegerile de la anul sunt DESPRE CINE SUNTEM CU ADEVARAT. Așa cum spunea un mai vechi amic al meu, noi trebuie sa alegem: vrem sa fim un popor cu genunchii răniți cronic sau o națiune cu capul sus, chiar dacă spart. Ideea este că pentru a avea capul sus, trebuie, obligatoriu, să fii un luptător, să stai în picioare și nu în genunchi, pupând inelul unui sultan ca Plahotniuc, care decide dacă ai dreptul să trăiești, să respiri, să vorbești, să mănânci o pâine, să-ți crești copiii.

Ce ar însemna la modul practic absenteismul în cazul alegerilor din februarie 2019? Cum ați convinge oamenii să iasă la vot?

Oamenii trebuie să înțeleagă un singur lucru: rămânerea la putere a actualului regim hibrid va distruge fără drept de apel această țară. Atunci chiar nu va mai exista nicio cale de salvare! Încă patru ani de dictatură mafiotă vor fi fatali pentru Republica Moldova, trebuie să ne pătrundem de acest adevăr dureros și să nu-i lăsăm nicio cale să se producă. Hrișca și cârnații, o dată la patru ani, ca mită electorală nu vor salva pe nimeni de foame și sărăcie. Patru ani de dictatură încheiați cu o pomană electorală, oferiți cu genrozitate falsă de Plahotniuc, nu pot fi un parcurs normal, un ciclu electoral normal. Normalitatea constă în patru ani de activitate în beneficiul populației, la finele cărora această populație conștient solicită (prin vot!) încă patru ani de guvernare celor care și-au făcut onest datoria. Sunt două concepte opuse ale procesului politic. Al LOR și al NOSTRU. Alegerea aparține cetățeanului. Absenteismul înseamnă să mănânci hrișcă gratuită o dată la patru ani. Participarea activă înseamnă să contribui la propria prosperitate continuă, constantă. Poate gravitatea situației nu e similară, dar avem exemplul absenteismului din 2016 în România. Atunci românii nu au iesit la vot, au fost disciplinați doar votanții PSD, așa încat acel partid a fost votat de 18% dintre cei înscriși pe listele electorale. Consecința este faptul că Romania este astăzi condusă de PSD-ALDE, iar atacul pe care coaliția de la Bucuresti îl aplică Justitiei și Statului de Drept este unul care nu doar va lua un număr de prizonieri, ci va încarcera întreaga țară. Astazi românii regretă că au stat acasă în ziua votului, ei nu-și puteau imagina că într-o țară europeană, în secolul XXI, se mai poate întampla așa ceva. Și, țineți cont, România este țară membră UE! Moldova nu este. Mai simplu spus, și îmi asum cele pe care le voi zice acum. Cel care va sta acasă în ziua votului din 24 februarie va condamna democrația din Moldova la temniță grea. În următorii patru ani Plahotniuc va avea grijă ca tânara noastră democrație să nu mai vadă niciodată lumina soarelui.

Actuala guvernare are vreo șansă să se schimbe, să devină mai receptivă față de valorile europene?

Cred că glumiți! Am spus în repetate rânduri că se impune schimbarea RADICALĂ și structurală a clasei politice. Nu există altă cale de salvgardare a Republicii Moldova în parametrii civilizați, europeni. Iar această schimbare nu poate fi decisă decât de JOS ÎN SUS, deoarece cei de la putere nu se vor plecați. Adică prin vot consolidat, masiv. Am propus Moldovei un alt mod de a face politică, iar reprezentanții partidelor care cred că Moldova merită să fie o țară condusă de oameni corecți au decis să se alăture demersului DA-PAS, adică Blocului electoral ACUM. Punct. De altfel, regimul este în panică, să știți. El a pariat, știm sigur acest lucru, pe fărâmițarea votului autentic pro-european, iar când colo, astăzi se confruntă cu cea mai dificilă criză de identitate politică, o criză la care nu se așteptau. Plahotniuc nu se mai poate defini politic, regimul lui este unul autocratic, golit de conținut, fără profilurile clare ale unui partid construit în jurul unor principii. De aceea atacurile la adresa celor care doresc binele Moldovei sunt fulminante, crâncene, disperate, specifice arsenalului aflat la dispoziția unor structuri specializate în DEZIMFORMARE, MANIPULARE, RAZBOI HIBRID etc. Plahotniuc și întreaga lui armată de ocupație politică interpretează o partitură similară cu cea de la Bucuresti: se încearcă mutarea atenției poporului la subiecte false, inventate, așa cum procedează și regimul lui Liviu Dragnea, președintele PSD. Nimic nu este întamplător, nimic nu este lăsat la voia întamplării de Plahotniuc și de întreaga media aflată în slujba lui. Priviți cu atenție știrile de la televizor sau citiți cu mai mare atenție ceea ce cititi de obicei pe internet. Știrea, articolul, reportajul tv livrate populației de media aflată în solda regimului sunt manipulatorii și nu respectă sub nici o formă normele profesionale, deontologia. Nu mai există limite în scornitul de minciuni abominabile. Fabricile de minciuni lucrează la limita uzurii. Și toate astea pentru că regimul știe foarte bine că deșteptarea cetățeanului, ieșirea lui la vot va fi decisivă pentru debarcarea lui.

Totuși, există rezerve în ceea ce privește determinarea cetățeanului nostru de a ieși la vot. Derutarea își spune cuvântul, precum și firea moldoveanului care, știut lucru, nu rezistă la curse lungi...

Sunt conștient de acest lucru. Dar e vorba doar de speculații care trebuie divulgate. Unii gândesc că Plahotniuc și Dodon nu vor putea fi îndepărtați de la putere, deoarece ei sunt cei care realmente o dețin, că nimic nu se poate schimba, că Moldova nu mai are nicio șansă. Dar vă spun cu toată responsabilitatea: nimic mai fals! Dacă fiecare dintre noi, fără excepție, ar face cel mai mic efort de a se elibera de sub acest jug,  SĂ IASĂ LA VOT, nimic nu mai poate împiedica eliberarea Moldovei. Puterea fiecăruia dintre NOI în parte este mică, dar uniți, umăr lângă umăr, putem genera un tăvălug împotriva căruia nici Plahotniuc, nici Dodon, nici altcineva nu se va putea opune. Furnicile pot muta din loc un munte, știți asta. Pentru ca sunt multe, disciplinate, fără pic de tihnă până cand isprăvesc ceea ce și-au pus în gând. Muntele este mutat! Așa e și apa: cu fiecare picătură, poate sculpta în cel mai dur granit. Și nu e vorba aici de cine știe ce curaj, de eroism, de sacrificiu. Ca să voteze un om nu are nevoie de curaj. Îi trebuie doar rațiune, obiectivitate, lucididate, determinare și implicare civică. Este o eroare să considerăm că avem nevoie de curaj deosebit ca să eliberăm Moldova de mafioți! Tocmai de aceea nu am promovat niciodată violența, deși am fost, așa cum se știe, de sute de ori provocați. Ca atare, nu de curaj avem nevoie ca să votăm. Ci de dorința de a trăi normal, de dragoste de țară. Trebuie să vedem dacă ne pasă în ce țară trăim, iar apoi, să stăm câteva minute de vorbă cu noi înșine și să stabilim ce înseamnă Moldova pentru fiecare dintre noi.

Și ce înseamnă Moldova pentru Dvs, dle Andrei Năstase?

Pentru mine Moldova e Acasă. Și de aceea nu suport să mă simt străin în casa mea. Vreau să fac curățenie și să trăiesc liniștit cu familia mea întreagă ACASĂ, bucurându-mă de NORMALITATE. Și asta vrem noi să facem cu toții, cei din ACUM: să dăm cu var, să igienizăm, să deschidem geamurile să nu mai miroase. Primul si primul lucru pe care niste oameni gospodari trebuie să-l facă în propria casă este CURAȚENIA! Apoi un gospodar își evaluează proprietățile și le pune în ordine. Așa că după ce vom ajunge la putere, vom face un mare și serios inventar al proprietăților pe care această țară le mai are după ani și ani de jaf si corupție. Vom face public acest raport, iar procurorii liberi se vor ocupa de  vinovații care au delapidat, au furat, au distrus, au uzurpat, au abuzat etc. Concomitent, vom trece imediat la reconstrucția Moldovei. Iar reconstrucția trebuie să înceapă cu adoptarea și implementarea unui set de legi care sa facă imposibilă întoarcerea la dictatură. Vom face legi care sa ocrotească cetățeanul, vom face legi care să sprijine micul sau marele om de afaceri onest, legi care să promoveze valori umane, moderne, europene. În aceste timpuri Moldova este o țară fără reguli, în care impostorii o duc bine. Dar NOI TREBUIE SA IMPUNEM REGULI EUROPENE ÎN ȚARA NOASTRĂ. Dacă nu facem acest lucru, nu vom reuși să ne simțim vreodată ACASĂ în Moldova.

Probabil, mulți sunt reticenți față de promisiunile electorale doar din simplul fapt că nu mai cred că politicienii le și onorează. Dvs le puteți garanta că tot ce spuneți se va transforma în faptă după alegeri?

Înțeleg aceste suspiciuni, această ezitare. Am simțit, nu o dată că oamenii își doresc garanții în ideea că tot ceea ce ACUM spune astăzi, va face mâine! Și, știți ceva, sunt absolut de acord cu ei, având în vedere de câte ori moldovenii au votat și au fost înșelați imediat de clasa politică pe care, așa cum am spus, noi vrem să o schimbăm! Care ar putea fi aceste garanții? Intreb, pentru că atât eu cât și toți colegii mei suntem dispuși să le depunem imediat! Cum arată ele, despre ce este vorba, de fapt? Daca există o asemenea GARANȚIE, să ni se spună despre ce este vorba și noi o depunem imediat. Dacă, însă, nu există o asemenea garanție și este vorba doar despre pierderea încrederii în cei care se implică în viața publică și politică, vă rog să măsurați cu rațiune cel puțin cele făcute de mine! Cele făcute de mine în toți acești ani care au trecut de când am deconspirat laundromatul rusesc prin băncile moldovenești și până acum reprezinta garanția celor spuse de mine. Lăsați timpul să-mi măsoare vorbele. Dar mai faceți ceva: procedați la fel, atunci când este vorba despre garanții, și cu Plahotniuc și cu Dodon! Ce garanții mai pot oferi acești oameni, avand în vedere faptele lor trecute?

La nivel de discurs proeuropenismul este pilonul în jurul căruia gravitează celelalte subiecte aduse în atenția publică atât de către guvernare, cât și de opoziția pe care o reprezentați. Care e diferența? Cum o identificăm?

Simplu. Orice discurs trebuie să fie confirmat prin fapte, altfel nu e decât demagogie. Opoziția liberă și democratică din Moldova, coagulată în jurul Blocului Electoral ACUM are indicatori de evaluare impecabili pentru standardele Parlamentului European, Comisiei Europene, Consiliului European, în vreme ce actuala putere este descalificată rușinos de propriile ei minciuni. Timpurile când Plahotniuc era crezut pe cuvânt în cancelariile europene au trecut ireversibil. Nu-l mai crede nimeni acolo. Nu poți pretinde că ești proeuropean, uzurpând puterea, distrugând statul de drept, persecutând opoziția, răpind oameni în plină stradă, anulând alegeri perfect legale, jefuind băncile, capturând toate instituțiile publice etc. Dublul limbaj al actualei puteri de la Chisinau este deja extrem de aspru sancționat de oficialii europeni. De curand, prim-ministrul Filip a declarat la Chisinau ca invalidarea mandatului primarului ales a fost doar o găselniță a Parlamentului European pentru a suspenda acordul de asistență financiara. Absurditatea unei asemenea afirmații depășește conceptualitatea lui Kafka. La Bruxelles, oamenii zâmbesc și așteaptă să vină la putere niște parteneri credibili cu care să se poată debloca toate instrumentele instituționale și financiare cu care Europa poate susține Moldova. De altfel, recent Comisia Europeană a și transmis puterii de la Chișinău, în care nu mai are încredere, că pentru a beneficia în continuare de regimul liberalizat de vize pentru cetăţenii săi, Republica Moldova trebuie să ia măsuri URGENTE împotriva spălării banilor şi corupţiei. Europenii nu mai cred în cuvinte ipocrite rostite de mafioți erijați în oameni politici, ei cer doar fapte concrete și sunt dispuși să sancționeze orice derapaj antidemocratic. A fi frecventabil la nivel european și mondial înseamnă să ai aspirații, convingeri și abordări democratice, să-ți respecți cu demnitate cuvântul, sa nu recurgi la limbaj dublu, să-ți conduci națiunea către epicentrul democrației mondiale, sa-ți asumi principiile democrației și ale societăților deschise în care cetățeanul, drepturile și libertățile acestuia, se află în centrul preocupărilor puterii și nimic altceva. Vă spun un singur lucru: Moldova va fi respectată atunci, când va fi condusă de oameni respectați, onești, corecți, sinceri. ACUM își propune să facă din Moldova o țară respectată, un partener de dialog, de fapte, de realizări cu țările europene civilizate.

Faptul că majoritatea moldovenilor care pleacă peste hotare în căutarea unei vieți decente se îndreaptă spre Europa este o confirmare indirectă a faptului că și aspirațiile general naționale sunt pro-europene. Cu regret, au plecat din Moldova cei mai activi cetățeni – tinerii apți de muncă, dornici să prospere, să se afirme. Aveți un dialog cu Diaspora noastră?

Dacă am un dialog cu Diaspora noastră? Cum să nu vorbesc cu familia mea, care e și ea de nevoie  în Diaspora? Cu oamenii care susțin toate acțiunile noastre de protest și ne scriu zilnic? Pot să vă spun cu certitudine că Diaspora așteaptă cu speranță inimaginabilă schimbarea regimului. Veți vedea în campania electorala care este nivelul la care diaspora noastră a decis să se implice. Comunitățile noastre din toată Europa și de peste Ocean se organizează, își calibrează comunicarea cu cei din țările respective. Va fi cum nu a mai fost vreodată în Moldova. Asaltul, căci tocmai despre un ASALT DEMOCRATIC va fi vorba, va fi unul total, nimicitor și va spulbera totul în cale. Oamenii s-au săturat până peste cap, le ajunge, vor să trăiască într-o țară fără stapâni penali, fără interlopi cocoțați în funcții vajnice, într-o țară unde nu se plătesc taxe de protecție, unde se pot face afaceri corecte, la toate nivelurile, unde investițiile sunt protejate, iar justiția nu apără bandiții și raiderii. Știți de ce nu avem locuri de muncă în Moldova? Pentru că Plahotniuc cere taxe de protecție, iar cele mai multe companii serioase internaționale nu deschid afaceri în țări în care nu exista Justiție, în țări în care trebuie sa renunțe la o parte din afacere în beneficiul unui mafiot! Să vă mai întreb ceva. Știți de ce avem salarii de mizerie în țara noastră? Pentru că sunt mult mai puține locuri de muncă decât oferta și pentru că acele locuri de muncă nu sunt de calificare înaltă! Suntem săraci nu pentru că suntem leneși, ci pentru că Plahotniuc ne vrea săraci! De ce? Pentru că un om sărac, care abia a obținut un loc de muncă la stat, este un om pe care îl poți controla. În țările cu democrații consolidate, majoritatea covărșitoare a oamenilor muncesc în sectorul privat, au salarii foarte bune și nu pot fi controlați de Stat. Să vă mai spun de ce avem pensii care plasează majoritatea pensionarilor sub limita saraciei: pentru că fondul național de pensii nu poate fi susținut din taxe și impozite. Asta se întâmplă într-o țară ca Molodva care nu are o economie funcțională și nu are nici angajați care sa plătească din taxele lor pe salarii pensii rezonabile cărunților noștri.

Ce ar putea face cei din Diaspora pentru a-și populariza mesajul proeuropean până la ziua alegerilor propriu-zise?

Ceea ce facem cu toții cei care ne dorim schimbarea oriunde ne-am afla: să-și pună actele în ordine, să se inregistreze din timp, să convingă cât mai multă lume să iasă la vot. Multe dintre persoanele tinere active sunt plecate prin această lume, cele mai multe în Europa de Vest, după cum am mai spus. Iar cei mai mulți dintre bătrânii noștri au rîmas acasă, în orașele și satele Moldovei. Asta înseamnă că cei tineri au văzut și aflat lumea, iar cei  de vârsta a treia - nu! Dar votează și unii și alții. De aceea este de datoria celor care au văzut lumea să le povestească părinților și bunicilor cum este ea, lumea, de fapt. Mesajul meu este și următorul: vorbiți cu cei de acasă, spuneți-le ce vedeți, cum trăiți, cum munciți, cum sunteți remunerați, ce drepturi și ce obligații au cetățenii țărilor care v-au găzduit. Faceți eforturi reale pentru a le spune părinților și bunicilor că lumea adevărată nu are niciun fel de legatură cu lumea despre care Plahotniuc și Dodon le vorbesc oamenilor de la televizor!  Nu avem voie să permitem minciunii și manipulării să ne convingă părinții și bunicii pentru că noi nu avem vreme sau pentru ca nu ne pasă.

Aveți vreun mesaj și pentru cei de Acasă? E o întrebare cu care vă propun să încheiem acest interviu.

Este posibil ca unii dintre cei care citesc acum interviul, foarte puțini, este adevărat, să gândească exact cum iși doresc mafioții să gândească oamenii: „Lasă, domnule, merge și așa, cine știe cum va fi când vor ajunge pro-europenii antioligarhici la putere?!” Bine, dacă argumentele noastre care susțin dorința legitimă de libertate nu sunt cele care vă pot convinge, gândiți atunci cum va fi cu Plahotniuc și Dodon încă patru ani la guvernare! A fost oare mai bine în toți acești ani cât Plahotniuc a condus Moldova din spatele cortinei sau a fost din ce în ce mai rău? Dar în alți patru ani ce se mai poate întâmpla? Dragii mei, există o lege nescrisă: dacă nu alegi libertatea, vei primi robie. Vei primi o viață din ce în ce mai grea, în sărăcie și frig. Alegeți privind cu rațiune, cu discernământ ce va urma într-o țară în care mafioții și oligarhii vor fi validați de votul popular încă pentru 4 ani! Noi, moldovenii, știu sigur, nu suntem proști, așa cum și-ar dori Plahotniuc să fim. Eu cred că fiecare dintre noi știe exact ce are de făcut! Și va face! Mi-a spus cineva de curând că noi, moldovenii, încă trebuie să învățăm să fim liberi! Posibil! Probabil, în cazul unora dintre noi libertatea trebuie să fie învațată. Dar și acest proces este ca mersul pe bicicletă: după ce deprinzi acest lucru, nu-l mai poți uita niciodata! Haideți să fim liberi ACASĂ la noi! Nu mai există niciun fel de dubiu în ceea ce privește opțiunile pe care le are cetățeanul în scrutinul din februarie. Cred cu tărie că Moldova are viitor, viitorul pe care cei mai mulți dintre noi și-l doresc cu adevărat. ACUM este astăzi alianța politică care adună tot ce este mai bun în această țară. Știu ce spun!

Vă mulțumesc!