În stradă am văzut foarte multă lume defilând cu stegulețe „pdm” în direcția Pieței …Centrale. Încolo plecam și eu după cumpărături. Era ora 10.20. Mult mai multă lume cu aceleași însemne am văzut-o defilând spre aceeași destinație la întoarcere. Era ora 11.30. În Piața Centrală de pe strada Armenească am auzit tânguirea unui cetățean inconștient și apolitic: „aiștea, de la miting, au dat năvală și au ridicat prețurile în piață”. Cumpărători care ar fi trebuit să fie în cealaltă Piață, erau într-adevăr mulți (identificați după stegulețe, balonașe albastre, alte însemne ale partidului organizator). De, oamenii cu nevoile lor.

În perimetrul PMAN am văzut foarte multe autobuze, autocare, microbuze și alte mijloace de transport cu care au fost aduși în capitală acești oameni. Mărturie că mulțimea din cele două piețe a fost asigurată pe seama provinciei. La tot colțul de stradă, la toate chioșcurile și magazinele erau rânduri. Lumea multă din preajmă lor mâncau din picioare, beau și…poluau.

La televizor i-am văzut și pe ceilalți participanți la miting. Pe cei care nu au avut nevoia să viziteze Piața Centrală. Aceștia se aflau în Piața Marii Adunări Naționale și erau separați de cei veniți din Chișinău. Cei veniți din Chișinău stăteau pe scenă, cu fața către cei aduși de prin raioane. Cei din Chișinău stăteau înfipți în scândura scenei într-o poziție solemnă, îmbrăcați la patru ace, în costume scumpe și cămăși albe, stilate, cravate de culoare albastră închisă. Semăna a uniformă militară, deși sindrofia a fost anunțată cu numele de Adunare Națională a Partidului Democrat, adică civilă.

Cei de pe scenă erau exaltați, vorbeau, gesticulau. Din timp în timp strigau lozinci împrumutate: ba de Voronin-Dodon -„Moldova, Maldova!”, ba de la opozia proeuropeană -„Noi suntem poporul!”. Cei de vizavi răspundeau timid,. Cu totul altfel decât ne-am deprins să-i auzim cum reacționează participanții adevăratelor Adunări Naționale, la care oamenii vin din nevoia de manifestare a conștiinței. Așa cum indicația pe unitate a fost că totul în țară este bine datorită Partidului Democrat, și cuvântările au fost pline de elogii în adresa lui. Au fost discursuri oficiale de lansare și afirmare a mesajului că sus, în PD, adică în țară, totul este bine; au fost cuvântări de confirmare a mesajului că și în structurile de mai jos lucrurile merg bine și cuvântări cu sarcină emotivă, cu mame, copii și familii fericite, datorită PD.

Dintre cuvântători s-au evidențiat premierul Filip și ministra Babuc. Candu a fost prolix, deși se străduia să pară bățos. Plini de patosul slujbașilor credincioși, Filip și Babuc au glorificat capacitățile de organizator de echipă ale liderului PD, Plahotniuc, i-au mulțumit cât se poate mai convingător pentru încrederea ce le-a acordat-o și au declarat că sunt mândri ca niciodată că sunt împreună cu Plahotniuc. Albirea și umanizarea lui Plahotniuc a fost de fapt unul din scopurile principale ale mitingului.

Tehnologic, mitingul a fost construit impecabil: lume cărată cu mii de autobuze, locație relativ plină, filme despre partid, mesaje din diaspora, echipă spilcuită expusă publicului, cuvântări siropoase, fericire afișată pe chip de copilași. Artista Babuc s-a întrecut pe sine dedicându-se conducătorului și îndemnându-i și pe alții să se consacre la fel. Impecabil doar până aici, căci starea de obediență prosternată a ministrei nu corespundea cu cea a spectatorilor ei; nici a celor din PMAN și nici a celor de la televizor. Realitatea în Republica Moldova este cu totul alta decât cea cântată fals de pe scena mitingului. Arătarea era penibilă cu atât mai mult că adulațiile ministrei veneau dinspre o pretinsă intelectuală, cu antecedente politice frontiste și chiar liberale. Ministra a făcut demonstrația unui oportunism desgustător.

Mitingul a costat scump. Mai multe milioane de lei. La facerea lui „impecabilă” a fost mobilizată toată structura administrativ-polițienească a statului și toată infrastructura rutieră a lui. Participanții, în marea lor majoritate au fost supuși mobilizării administrative obligatorii, indiferent de simpatiile politice ale fiecăruia. De aceea, ajunși în capitală, jumătate dintre ei au ales să viziteze Piața Centrală și să asalteze unitățile comerciale în schimbul spectacolului politic din PMAN. Cealaltă jumătate venită în PMAN spunea și ea multe. Deși televizorul insista pe planuri generale și panorame lungi, pe fețele arătate în puținele planuri mari am citit încordare, nedumerire și… mirare: expresia a „ce naiba caut eu aici?”

Scopul urmărit de organizatori a fost ca mitingul să impresioneze, prin amploarea lui să dea de veste la Bruxelles că, iată, voi, europenii care ne proboziți și ne impuneți condiții, vedeți bine că respingeți un popor. Poporul nu are pretențiile voastre stupide cu statul de drept; lui îi convine statul nostru, el este fericit, ne iubește și demonstrează asta aclamându-ne în cea mai mare Piață a țării. Autoamăgire cumplită, pentru că mitingurile forțate, cum a fost cel de ieri, se deosebesc categoric și în toate de cele adevărate, fie ele de susținere ori de protest.

Punctul culminant al acțiunii propagandistice de anvergură a fost centrat tehnologic pe discursul lui Plahotniuc. Nici nu se putea altcumva – a fost mitingul lui. Liderul PD a vrut să corespundă rolului excepțional pe care și l-a ales în scenariul manifestării. El a intrat în grosul ideii că este mare teoretician și genial conducător al Partidului său (vezi dedicațiile ministrei Babuc), cu vederi clare și desigur luminoase asupra viitorului Republicii Moldova. La un miting de o însemnătate electorală crucială, Plahotniuc a ținut cu tot dinadinsul să vină cu adausuri de doctrină la teoria și practica de guvernare a partidului său. Practică pe care el o vede de lungă durată. Încă nu știm dacă este vorba de decenii, de secole ori de milenii, dar, cu siguranță, vom fi anunțați.

Imitându-i pe Mao, pe Stalin, pe Hitler la un loc luați, dar și pe mai proaspătul dictator venesuielean Maduro, Plahotniuc a anunțat de la tribuna mitingului că el și partidul lui au ales pentru Republica Moldova o a patra cale de dezvoltare. Un vector deosebit care urmează să ne îndrepte spre un Eldorado către care doar el cunoaște drumul. Calea aleasă nu este nici spre Est, nici spre Vest, nici în Unirea cu România. Este un vector strict orientat pro-Moldova, către moldoveni. Altfel spus: nu ne vom îndrepta nici înapoi, dar nici înainte; vom rămâne pe loc.

Cum în PD contribuțiile intelectuale la facerea discursurilor „programatice” sunt probabil stric prohibite, nimeni, nici măcar obedienta doamnă Babuc nu a îndrăznit să-i spună lui Plahotniuc că doctrina „pro-Moldova” nu este deloc originală. Ba este una terfelită în toate felurile de guvernările cripto-comuniste de până acum. Vectorul „patriotic” al statului pe loc este politică națională în statul Republica Moldova de la începuturi și până azi. „Pro-Moldova” au fost agrarienii (și cu Snegur, și cu Lucinschi), „pro-Moldova” a fost Voronin, „pro-Moldova” este azi colegul de binom Dodon. În cadrul acestui „vector patriotic” Republica Moldova a devenit cea mai coruptă și mai săracă țară, iar cetățenii ei disperați au dat buzna să fugă din țară cu sutele, cu miile, cu milionul.

Ce înseamnă în fapt doctrina „Pro-Moldova” din punctul de vedere al unui rezumat istoric al acestui stat. Realizată de guvernările stataliste de până acum, inclusiv de guvernarea executată de Partidul Democrat sub comanda lui Plahotniuc, ea înseamnă următoarele: să poți tolera ocupația străină și să faci business în interes de clan cu separatiștii criminali; să poți legifera autonimii separatiste pentru a le transforma în enclave care să „garanteze statalitatea” în statul statului pe loc; să poți să furi Aeroportul principal al țării, Compania aeriană, să furi un Miliard din rezerva Băncii Naționale și apoi să pui restituirea datoriei pe umerii generațiilor de moldoveni. Lista este lungă la capitolul acestor dovezi.

După 2009 s-a încercat și s-a reușit o mică „abatere” către un vector pro-european promițător. Abaterea s-a transformat în „poveste de succes” , a fost asistată cu mai mult de un miliard de euro venite de la partenerii de dezvoltare și s-a încununat cu semnarea Acordului de Asociere cu UE. Numai că Acordul este un document juridic care cere guvernelor „pro-Moldova” să fie realmente pro Republica Moldova, adică sa facă reforme pentru cetățeni, îndreptate la ridicarea standardelor lor de viață, indică măsuri concrete de consolidare a statului de drept, de luptă cu corupția și asigurarea independenței reale a justiției și mass-media. Lucruri cu totul incompatibile cu doctrina „pro-Moldova” a „patrioților” moldoveni.

Iată că, fără să se asigure că nu va arăta penibil, fudul și prost chiar și la cea mai importantă apariție publică a anului, Plahotniuc a pus miza pe tehnologia construirii unei aparențe a puterii lui asupra oamenilor, pe care pretinde că o are, și a ignorat mesajul conținutului în sine al discursului politic. În pofida elogiilor gratuite ale ministrei Babuc, el a arătat într-adevăr prost. Ori, este lucru știut: fie omul cât de bine îmbrăcat, dacă vorbește prostii, de prost este luat.

Doctrina vetustă și păguboasă „pro-Moldova”, articulată, cu pretenții de originalitate, drept a patra cale de dezvoltare aleasă de Partidul Democrat pentru Republica Moldova, este de fapt o a cincea roată la căruța acestui stat despuiat și deja tras de Partidul Democrat de pe magistrala istorică europeană a dezvoltării. Tras pentru a fi prădat și de acum înainte cu aceeași poftă nebună de îmbuibare. Asta este esență probată istoric a politicilor „pro-Moldova”: un produs puternic alterat și servit de Plahotniuc maselor ca prospătură. Aceste politici aparțin forțelor reacționare antinaționale, antieuropene, antidemocratice, antistatale – dacă vreți, profund corupte și nemărginit ipocrite, reprezentate în ziua de azi de Partidul Democrat. Că așa este, mitingul de ieri ne-a arătat-o pe toate fețele.

Valeriu Saharneanu