„El nu și-l amintește pe tatăl său, căci acesta a murit când Andrei avea doar doi anișori. Dar știu că aceasta este o dramă, pe care Andrei o simte mereu undeva acolo în adâncul sufletului – a crescut fără tată și mare nevoie a avut de povața lui în viață. Iar tatăl lui, trebuie să vă spun, era un om și jumătate. La el nu exista să arunci vorbe în vânt. Lângă vorbă era și fapta. Fără excepție! Iar Andrei e bucățică ruptă – îi seamănă leit!”, continuă Andrei Mustea

„Om dintr-o bucată, bărbat puternic, cu autoritate în sat, Andrei-tatăl și-a dorit o gospodărie frumoasă, așezată, căci avea nevastă vrednică și doi băieți ca aurul. Și a pornit-o cum știa el – mare și mândră. Numai că nu a reușit s-o ducă la capăt, căci l-a răpus boala. Peste vreo trei ani Vasilică, băiatul cel mare a plecat din sat la învățătură, iar Andrușa a rămas drept stăpân acasă. Să țineți minte de la mine – Andrei a dus greul gospodăriei de la 5 ani! El nu prea a avut timp de joacă în copilărie. Săpat, prășit, hrănit animale, păsări, adus apă – făcea totul! Reușea și la învățătură, era printre primii! Cu vârsta a ridicat și gorpodăria, așa cum și-a dorit tatăl său: mândră, mare, de-o plăcere să o privești. A răzbătut în viață singurel. Dar chiar dacă a plecat întâi la Suceava, apoi la Iași la studii, la Mândrești venea regulat. Nu ca să se odihnească, ci ca să lucreze, să aibă și din ce se întreține, că nimeni nu-i băga în pungă! Reușea să învețe în România și totodată să-și ajute mama!”, mai spune unchiul lui Andrei Năstase.

„Așa că Andrei e un om tare călit în viață și are răbdare multă. Greutățile l-au întărit și l-au înverșunat împotriva nedreptății. Nu cred să-l doboare cineva în lupta lui. Dacă a zis că face, apoi face! Nu pune de două ori piciorul în prag – o dată îl pune. După asta rupe ușa, dacă e nevoie!”, își încheie mesajul Andrei Mustea.