Cu ajutorul acestei metode, cercetătorii au arătat că „praful” care schimbă proprietăţile dioxidului de titan este un strat subţire de o singură moleculă ce are în componenţă două a substanţe organice acide: acid acetic şi acidul formic. Descoperirea este surprinzătoare, întrucât există urme extrem de reduse ale existenţei în aer ai acestor acizi. Rezultatele şi detaliile noii metode a fost publicată recent în jurnalul Science.

Cercetătorii au ales o suprafaţă de dioxid de titan (TiO2), întrucât acesta este un mineral abundent folosit deseori ca suprafeţe care se curăţă singure, relatează Phys.

„Pentru a evita impurităţile, experimente precum acesta trebuie realizate în vid”, a precizat Ulrike Diebold autorul studiului şi cercetător la Universitatea Tehnică din Viena. „De aceea, a trebuit să creăm apă care nu a venit în contact cu aerul, apoi să plasăm un strat de dioxid de titan care a fost curăţat atent, la scară atomică”, a adăugat cercetătorul. Sarcina a fost şi mai dificilă dacă avem în vedere faptul că apa se evaporă extrem de rapid în vid, indiferent de temperatură.

Astfel, oamenii de ştiinţă au venit cu o soluţie: au răcit un vârf de dioxid de titan la temperatura de -140 de grade Celsius, iar vaporii de apă ultra-ură au fost eliberaţi în cameră. Apa îngheaţă pe vârful „degetului”, producând cristale mici de gheaţă. Apoi, un strat de dioxid de titan a fost pus sub vârf, iar la topirea gheţii, picăturile cad pe suprafaţă.

Suprafaţa a fost studiată cu ajutorul microscoapelor performante, dar savanţii nu au găsit urme de molecule necunoscute.