Fiul procuror, tatăl condamnat-amnistiat şi o sentinţă revizuită de instanţă după 16 ani

Fiul procuror, tatăl condamnat-amnistiat şi o sentinţă revizuită de instanţă după 16 ani
Sursa: jurnal.md Foto: jurnal.md 15.02.2017 08:02
În septembrie 2016, Judecătoria Militară a revizuit o sentinţă pe numele unui colonel, emisă acum 16 ani, şi a hotărât încetarea procesului penal în privinţa acestuia. Ziarul de Gardă scrie că cererea în judecată a fost depusă de procurori militari, colegi cu fiul colonelului, fost procuror militar, actualmente procuror în cadrul Procuraturii mun. Chişinău.

Ivan Grosu are 64 de ani şi este colonel în rezervă. El este fost colaborator al Departamentului Protecţiei Civile şi Situaţii Excepţionale (DPCSE). Acum 17 ani, la 1 martie 2000, colonelul a fost condamnat de Judecătoria Militară pentru atitudine neglijentă în serviciu. Totodată, cauza penală pe numele lui Ivan Grosu a fost încetată, fiind aplicate prevederile Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a cincea de la adoptarea Constituţiei R. Moldova. Totuşi, după condamnare, chiar dacă a fost amnistiat, autorităţile au înaintat o acţiune civilă împotriva colonelului Grosu, iar instanţa l-a obligat să achite daunele provocate, aproximativ 1,17 milioane de lei. Suma urma să fie rambursată de către Ivan Grosu lunar, banii fiind decontaţi din pensia acestuia.

Pagube de 1,17 milioane şi cererea semnată de colegii fiului

În sentinţa Judecătoriei Militare din anul 2000 se preciza că Ivan Grosu şi-a făcut serviciul militar prin contract în perioada 20 decembrie 1996 – 30 noiembrie 1998, fiind şef al Direcţiei asigurare tehnico-materială din cadrul DPCSE. În obligaţiile sale de serviciu intrau mai multe sarcini, inclusiv organizarea şi controlul evidenţei, dar şi depozitarea corectă a mijloacelor materiale, organizarea descărcării şi transportării acestor mijloace. Grosu a fost găsit vinovat de faptul că, în timp ce s-au primit materiale în calitate de ajutor umanitar din partea Statului Major al Armatei Belgiene, în procesul descărcării bunurilor, nu a organizat evidenţa cuvenită şi controlul acestor materiale, nu a întocmit documentele de însoţire a mărfii, nu a asigurat paza, evidenţa şi integritatea ajutorului umanitar, iar „în rezultatul atitudinii neglijente faţă de îndeplinirea obligaţiunilor funcţionale” au dispărut 349 plăpumi de lână, 2331 costume sportive, 30 impermeabile, 900 perechi de pantaloni, 740 de scurte, alte produse primite în calitate de ajutor umanitar, în valoare de 1,17 milioane de lei.

Între timp, în 2006, Ivan Grosu, fiul cu acelaşi nume al colonelului Ivan Grosu, a ajuns procuror în Procuratura Militară, instituţie care instrumentase în urmă cu un deceniu dosarul tatălui său. De la 1 august 2016, Procuratura Militară, dar şi Secţia investigaţii şi infracţiuni în Forţele Armate din cadrul Procuraturii Generale (PG), cea care gestiona activitatea Procuraturii Militare, urmau să fie lichidate. Unul dintre ultimele dosare pe care procurorii militari l-au instrumentat a fost cel al colonelului Grosu, condamnat şi amnistiat în 2000 de către Judecătoria Militară. Procurorii au adus martori noi care, după 18 ani, şi-au amintit detalii despre acel dosar. Cel care s-a ocupat, la etapa iniţială, de instrumentarea lui a fost procurorul Corneliu Lavciuc, atunci procuror în Secţia investigaţii şi infracţiuni în Forţele Armate din cadrul PG. Astăzi, Lavciuc este procuror în Secţia tehnologii informaţionale şi combaterea crimelor cibernetice din cadrul PG. El susţine că, în urmărirea penală pe care a exercitat-o, nu a fost influenţat de relaţia de colegialitate pe care o avea cu procurorul Ivan Grosu, fiul celui pe care-l investiga.

„Eu doar am avut cererea de revizuire. Am făcut verificări şi am transmis la instanţă pentru aprecierea acceptării sau nu a informaţiilor acumulate. Eu nu am solicitat nimic, ci doar examinarea cererii. Nu văd cum putea el (procurorul Ivan Grosu, n.r.) să mă influenţeze, pentru că secţia în care activam era superioară ca structură Procuraturii Militare. Dă, mă rog. Coleg, coleg, dar nu am avut influenţări. Nu am fost rugat. A fost adresată cererea. Nu puteam să o arunc la coş. Este prevăzut de Codul de procedură penală, în baza căruia am acumulat probele, am cântărit şi le-am expediat în instanţă spre apreciere. Cu Ivan Grosu eram în relaţii de serviciu. Eu nu am participat în instanţă pentru că, de la 1 august, procuraturile militare s-au lichidat, secţia tot nu mai era, iar dosarul a fost trimis la Procuratura Chişinău”, explică acuzatorul de stat Corneliu Lavciuc.

Procurorul din instanţă: „Îmi puneţi multe întrebări şi eu nu ţin minte”

În instanţă, acuzarea de stat a fost reprezentată de procurorul Radu Talpă. Acesta a activat până în 2015 în cadrul Secţiei investigaţii şi infracţiuni în Forţele Armate, fiind coleg cu procurorul Lavciuc. A plecat din sistem, dar a revenit în februarie 2016 în cadrul Procuraturii Basarabeasca, pentru ca astăzi să fie procuror în oficiul Râşcani al Procuraturii Chişinău. Anterior, a fost procuror la Procuratura Chişinău, unde a fost coleg cu Ivan Grosu, ajuns şi el la Procuratura Chişinău după desfiinţarea Procuraturii Militare. Acuzatorul de stat a cerut judecătorului Judecătoriei Militare, Serghei Ciobanu, „încetarea procesului penal în legătură cu faptul că există alte circumstanţe care exclud tragerea la răspundere penală, pe motiv că fapta nu a fost săvârşită de către Ivan Grosu”. Instanţa a audiat mai mulţi martori, care au relatat circumstanţe de acum 18 ani. Dosarul a fost examinat timp de doar o lună, în perioada 25 august 2016 – 29 septembrie 2016, când judecătorul Serghei Ciobanu a decis încetarea procesului penal în privinţa lui Ivan Grosu. Sentinţa pe pagina portalului instanţelor de judecată este secretizată, fiind depersonalizate toate numele participanţilor din dosar, inclusiv cel al inculpatului.

Continuarea articolului pe Ziarul de Gardă

Ştiri similare

ULTIMELE ŞTIRI