„Problema majoră este că mai departe orice judecător întotdeauna va sta cu frica în sân, nu cumva să i se intenteze o urmărire penală. Şi aşa cum noi avem legi care nu sunt suficient de clare, aceasta este şi funcţia judecătorului, ca să interpreteze legea şi să o aplice faptelor concrete. Pericolul este frica care poate fi instituită între judecători, care se vor teme mai departe să aplice legea. Poate să se ajungă la situaţii de absurd, că vor aştepta de fiecare dată, vor încerca fie să sesizeze Curtea Constituţională, fie altfel să se gândească: oare cum eu trebuie să aplic? Dacă va mai fi vorba de un organ administrativ şi va fi vorba de o situaţie destul de politizată, judecătorii se vor teme, fie vor decide întotdeauna în favoarea organului administrativ. Şi atunci nu mai ai un recurs efectiv în justiţie, pentru că ştii că judecătorii se tem să ia cumva altfel de decizie şi tot vor urma, vor menţine hotărârile unor organe administrative. Acesta este pericolul cel mai mare”, susţine experta.

Un alt pericol o vizează nemijlocit pe judecătoare, pentru că îi afectează cariera, afirmă Nadejda Hriptievschi: „Să fii urmărită penal, pentru că, de fapt, ai aplicat legea aşa cum ai înţeles, aşa cum reiese din toată practica ta, este un atac destul de serios nemijlocit asupra judecătoarei”.

Directoarea de programe de la Centrul de Resurse Juridice mai spune că standardele internaţionale spun clar că un judecător nu poate fi urmărit penal sau disciplinar pentru simplul fapt că hotărârea sa a fost modificată de o instanţă superioară. „Vorbim de interpretări diferite, de aceea şi avem două sau trei grade de jurisdicţie. Dacă vom urmări fiecare judecător pentru hotărârile sale modificate, atunci ajungem la nişte situaţii de absurd şi la faptul că se instaurează pe interiorul sistemului o ierarhizare, care este inadmisibilă. De unde avem noi siguranţa că cei de la Curtea Supremă de Justiţie nu încalcă ei, la rândul lor, legea?”, a menţionat Nadejda Hriptievschi, într-un interviu pentru Europa Liberă.

Mai mult, experta susţine că nu cunoaşte alte cazuri similare. „Este inadmisibil să tragi la răspundere penală un judecător, atunci când legea nu este clară, nu există un alt precedent judiciar, judecătorul vine cu motivaţii de ce a aplicat astfel legea, o interpretare a faptelor. Este inadmisibil ca în acest caz să intervină un organ exterior organelor judiciare, adică să intervină procurorul general care zice: „Nu, stai un pic. Tu, judecătorule, nu ai interpretat corect legea. Stai că îţi arăt eu cum trebuie de interpretat legea”. Deci este o interferenţă directă şi crasă în justiţie”, susţine Nadejda Hriptievschi.

„Din păcate, în Republica Moldova noi am avut cazuri de încălcare evidentă, crasă a legii şi nu am văzut nu doar urmăriri penale, cu greu am văzut răspundere disciplinară aplicată. Să ne amintim de cazul faimos „Aroma Floris”, în care un judecător de la Curtea Supremă de Justiţie a participat de două ori în aceeaşi cauză, a participat în prima instanţă şi apoi a participat la Curtea Supremă de Justiţie. Colegiul Disciplinar a aplicat răspunderea disciplinară. Consiliul Superior al Magistraturii a anulat-o. Iarăşi, e o interpretare. Unii interpretează că a doua oară a participat doar în revizuire şi se admite. Deci ce facem atunci, îi atragem la răspundere penală pe judecătorii aceştia de la Curtea Supremă de Justiţie? Nu a urmat nicio urmărire penală, corect?”, a continuat dânsa.

Totodată, experta de la Centrul de Resurse Juridice spune că faptul că CSM a făcut şedinţă închisă este absolut nejustificat. 

„Mie îmi pare rău că la noi se confundă lucruri, de fapt, de mai-marii din justiţie. CSM a refuzat examinarea cauzei în şedinţă deschisă, motivând că astfel prevede regulamentul CSM. Aceasta e o scuză doar. Or, nu poate un regulament să fie mai presus decât o lege şi decât standardele internaţionale, în primul rând. În al doilea rând, trebuie să facem diferenţă. Atunci când acordul pentru urmărire penală se solicită de către procurorul general, pentru că este vorba fie de o cauză care urmează, deci, acel flagrant, să zicem, sau este o cauză penală în care este informaţie că judecătorul, ei trebuie să aplice măsuri speciale de investigaţie, atunci desigur că este justificată examinarea în şedinţă închisă, pentru a nu prejudicia cauza penală. În cazul de faţă, toate acţiunile s-au consumat, hotărârea judecătoarei este publică, hotărârea Curţii Supreme de Justiţie. Ce mai poate face judecătoarea aceasta? Cum prejudiciem urmărirea penală? Din contra, prejudiciem însăşi apărarea acestei judecătoare, pentru că publicul nu înţelege, de fapt. Procurorul general se bazează doar pe concluziile Curţii Supreme de Justiţie, care are dreptul acesta, face un act de justiţie, îşi motivează. Procurorul general ia toate acele motive pentru a intenta urmărire penală. E o situaţie nemaipomenită şi acesta este un pericol extraordinar”, a declarat Nadejda Hriptievschi.

„Dacă noi am fi avut cauze în Republica Moldova, când vedem că acest fenomen este des şi apoi se schimbă, poate nici nu ne ridica atâtea suspiciuni. Dar să ne aducem aminte de spălătoria aceasta de miliarde. Care a fost răspunsul Consiliului Superior al Magistraturii şi răspunsul Procuraturii Generale? Aproape zero, da? Avem cazuri în care judecătorii acceptă să plătească din buzunarul statului unei firme private, fără un contract scris, fără un contract perfectat conform legii. Şi acolo nu urmează nimic şi în cazul de faţă urmează. Acesta este un semnal, de fapt, că e o abordare selectivă. Şi aici, iarăşi, este pericol foarte mare. Avem judecători care îndrăznesc să mai vorbească şi este cazul doamnei Manole, care a ieşit de mai multe ori în public şi a criticat anumite lucruri din sistem. Şi aici urmează urmărirea penală, în alte cazuri, unde este vorba de judecători”, a punctat experta de la Centrul de Resurse Juridice.

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.