La originea cauzei se află sesizările depuse de către Avocatul poporului Mihail Cotorobai, deputaţii în Parlament Tudor Deliu, Octavian Grama şi Grigore Cobzac, precum şi excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de către avocatul Dumitru Sliusarenco în două dosare.

Prevederile contestate din Codul civil stabilesc că persoana, care în urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale) nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale, poate fi declarată incapabilă de către instanţa de judecată iar asupra ei se instituie tutela.

Totodată, potrivit prevederilor contestate din Codul de procedură civilă, adulţii declaraţi incapabili nu îşi pot apăra în instanţă de sine stătător drepturile, libertăţile şi interesele legitime, cererile depuse de către aceştia nu sunt examinate de către instanţa de judecată, fiind restituite sau scoase de pe rol, iar actele de procedură efectuate de aceştia sunt lovite de nulitate. La fel, cererea de declarare a incapacităţii de exerciţiu poate fi examinată fără audierea persoanei. 

Autorii sesizărilor au pretins că prevederile contestate restrâng drepturile şi libertăţile persoanelor cu dizabilităţi.

De cealaltă parte, Curtea a menţionat că tutela reprezintă acea măsura de protecţie care trebuie să fie luată în ultimă instanţă, după epuizarea altor măsuri mai puţin restrictive, şi doar în cazurile în care instituirea unei asemenea măsuri este inerentă protecţiei persoanei lipsită de discernământ.

De asemenea, Curtea a constatat că instituţia tutelei, potrivit actualelor reglementări, privează persoana în totalitate de dreptul de a întreprinde în nume propriu orice acţiune minoră care ar viza-o, inclusiv de dreptul de a se adresa în instanţa de judecată.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi intră în vigoare la data adoptării.