Deşi procurorul a depus solicitări separate pentru fiecare dintre magistraţii vizaţi în parte, CSM a luat o decizie unică. Membrul Consiliului Dumitru Visternicean a votat împotrivă. Magistratul a prezentat ulterior o opinie separată prin care demonstrează că solicitarea procurorului general nu este întemeiată.
CSM şi-a motivat decizia de a da curs solicitării procurorului general, bazându-se pe faptul că organul de urmărire penală are obligaţia de a lua măsuri prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, de a evidenţia atât circumstanţele care dovedesc vinovăţia bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât şi cele care îl dezvinovăţesc, precum şi circumstanţele care îi atenuează sau agravează răspunderea. De asemenea, CSM remarcă faptul că poate examina demersul procurorului general doar sub aspectul respectării condiţiilor sau a prevederilor Codului de procedură penală pentru percheziţia judecătorului, fără a da apreciere calităţii şi veridicităţii materialelor prezentate.
Potrivit materialelor care au ajuns în posesia portalului Anticoruptie.md, procurorul general a prezentat membrilor CSM doar lista de ordonanţe emise de magistraţi şi numele părţilor implicate, fără a demonstra vreun temei că judecătorii au emis aceste ordonanţe contrar legii.
Într-o opinie separată, semnată de membrul CSM Dumitru Visternicean, magistratul explică de ce nu a susţinut decizia adoptată de majoritatea membrilor CSM.
„Art. 307 din Codul Penal stabileşte componenţa de infracţiune «pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri contrare legii». Dispoziţia alin. (1) este: „Pronunţarea cu bună-ştiinţă de către judecător a unei hotărâri, sentinţe decizii sau încheieri contrar legii”. Judecătorii vizaţi în sesizare sunt bănuiţi de „pronunţarea unei hotărâri contrar legii”. Niciunul dintre ei nu a „pronunţat” o hotărâre. Toţi ei au eliberat ordonanţe judecătoreşti, în conformitate cu procedura în ordonanţă. Iar ordonanţa judecătorească nu este obiectul material al componentei de infracţiune prevăzută de art. 307 Cod Penal”, a argumentat Visternicean.
Membrul CSM aduce şi alte argumente în susţinerea poziţiei sale, inclusiv faptul că ordonanţele judecătoreşti emise de aceşti magistraţi nu au fost contestate. „În consecinţă, ţinând cont de cele expuse, consider că CSM nu a avut temei suficient de a elibera acordul la pornirea urmăririi penale.
Poziţia expusă în prezenta opinie este o poziţie strict bazată pe interpretarea şi aplicarea legii în vigoare la moment, raportată strict la circumstanţele invocate de către autorul sesizărilor, fără acele argumente de ordin emotiv sau de alte evenimente ce se petrec actualmente în Republica Moldova.
Regula precum că „om de-ar fi că articol se va găsi» cred că nu este aplicabilă. Am pledat şi pledez pentru ca fiecare persoană, inclusiv judecătorii, trebuie să poarte responsabilitate pentru acţiunile sale, dar numai în conformitate şi în limita legii”, se arată opinia separată semnată de membrul CSM.
La 20 septembrie, Consiliul Superior al Magistraturii a dat acordul ca 16 actuali şi foşti judecători, implicaţi în spălarea a circa 18 miliarde de dolari din Federaţia Rusă prin sistemul judecătoresc din Republica Moldova, să fie cercetaţi penal la solicitarea procurorului general interimar Eduard Harunjen. Decizia a fost luată în cadrul unei şedinţe închise.
Pe 20 octombrie, Judecătoria sectorului Buiucani a prelungit mandatele de arestare în privinţa magistraţilor şi a executorilor judecătoreşti, care ar fi implicaţi în „Spălătoria rusească”. Termenul a fost extins cu 25 şi 30 de zile pentru fiecare. Învinuiţii se află în continuare în izolatorul Centrului Naţional Anticorupţie.