Este şi cererea reprezentantului juridic al Guvernului demisionar. Situaţia pare cât se poate de clară şi poziţiile părţilor coincid pe un element juridic principial: atât reclamanţii, cât şi reclamantul principal (Guvernul R. Moldova) optează pentru ca judecata să se desfăşoare în condiţiile unui Guvern care este în drept să i-a decizii acoperite constituţional. Reclamanţii consideră că în cazul concesionării Aeroportului Internaţional Chişinău, o serie de demnitari de înalt rang şi funcţionari au comis ilegalităţi care întrunesc toate condiţiile pentru a li se aduce învinuirea de ÎNALTĂ TRĂDARE a intereselor statului. Reclamanţii consideră că instanţa nu trebuie să creeze situaţii când demnitari şi funcţionari, responsabili de administrarea bunurilor statului, să se ascundă în spatele mandatului lor provizoriu ori demisionar.

Completul de judecată modificat insistă (după demiterea din 29 octombrie 2015 a Guvernului Streleţ) să examineze cazul în ritm accelerat, chiar şi în lipsa reprezentantului Guvernului, cum a procedat în şedinţa a şaptea din decembrie trecut.

Examinarea în orice condiţii, dar cât mai grabnică, o cere reprezentantul companiei beneficiare a faptului concesionării ilegale – AviaInvest – şi putem presupune DE CE? Mai mult decât stranie este poziţia Agenţiei Proprietăţii Publice, subordonată Guvernului R. Moldova via Ministerul Economiei. De ce oare? Nu cumva pentru a obţine o decizie a Curţii în care să se dea câştig de cauză Companiei beneficiare (aşa cum doreşte şi insistă Agenţia Proprietăţii Publice) pe timpul unui guvern „iresponsabil”(cu atribuţii limitate), cum a fost şi cel al lui Leancă din 29 mai 2013 care a pus începuturile acestei enorme ilegalităţi (tâlhării)?

Pe de altă parte este stranie, simptomatică chiar, indiferenţa societăţii în general, a instituţiilor mass-media în marea lor majoritate, inclusiv a instituţiei naţionale publice Teleradio-Moldova, a societăţii civile în special. În societăţile normale examinarea unor asemenea cazuri se transformă, prin amplificarea lui de către interesul mass-media, în fenomene de mare rezonanţă publică. Subiectului îi sunt consacrate ore de dezbateri, rezervate pagini de reportaje şi interviuri şi cicluri de emisiuni analitice şi de investigaţie. Aşi auzit cumva să se organizeze la Televiziunea Publică careva dezbateri la subiect în toţi aceşti aproape trei ani trecuţi de la mârşava hoţie? Niciun minut!

Bre, oameni buni, cum aşa? Este proprietatea noastră, a tuturor, nu este a PLR sau în parte a ex-deputaţilor lui. Cum vreţi să oprim marea tâlhărie a bunurilor comune ale cetăţenilor, cum să oprim luarea în captivitate a statului cu asemenea atitudine?

Asta să fie stabilitatea care ni se pune la cale: hoţii să fure stabil, fără frică şi din gros, iar cei furaţi să tacă mâlc, să arate bucuroşi că nu le pasă – ca la casa de nebuni? Cunoaşteţi că în democraţiile antice cei indiferenţi de treburile publice (politică) se numeau idioţi?

Da, ăştia erau idioţii. Atunci termenul avea o conotaţie neutră, tolerant-indulgentă, întrucâtva pozitivă chiar. Dar de atunci au trecut mii de ani. Vremurile s-au schimbat profund, ca şi conotaţia termenului, stimaţi concetăţeni.

Privită dintr-o parte, din România ori Germania, să zicem, indiferenţa noastră generală faţă de un proces în desfăşurare, având drept subiect concesionarea ilegală şi păguboasă, contrar interesului statului, a celui mai principal aeroport al ţării, nu poate stârni nicidecum sentimente de neutră apreciere, iar cele tolerant-indulgente ori pozitive trebuie excluse cu certitudine.

În asemenea stare nu putem pretinde nici stima şi respectul societăţilor europene. Din contră, sunt îndreptăţite să ne trateze în termenii sinonimului antic al numelui comun al celor ce demonstrează indiferenţă faţă de fenomenele care le face viaţa atât de grea. Din ce în ce mai grea…, dar nu le pasă…

Valeriu Saharneanu