Misteriosul marsupial, cunoscut şi sub denumirea de Thylacinus, era odinioară foarte răspândit în Australia. El a dispărut însă total de pe continent în urmă cu circa 3.000 de ani.

Thylacinus a rezistat pe insula Tasmania, în sudul Australiei, până în 1936. La acel moment, ultimul specimen cunoscut a murit într-o grădină zoologică din Hobart. Ceilalţi tigri tasmanieni de pe insulă au fost exterminaţi în urma vânării intensive.

Pe continent, oamenii de ştiinţă estimau până acum că animalul a fost victima câinilor sălbatici, sau dingo, aduşi de navigatori în urmă cu aproape 3.500 de ani. Dar în Tasmania nu au existat niciodată câini dingo, notează AFP.

O altă teorie sugera că vânătorii aborigeni i-au venit de hac tigrului de Tasmania, unul dintre animalele cele mai mitice din Australia.

Unii refuză să creadă că marsupialul, care seamănă cu un câine şi are dungi pe spate, a dispărut cu adevărat. Aceştia îi semnalează cu regularitate prezenţa pe site-uri dedicate, dar semnalările nu au putut fi verificate.

Un studiu publicat în această săptămână de Journal of Biogeography şi realizat plecând de la ADN-ul din bucăţi vechi de oase fosilizate şi din specimene de muzeu, a ajuns la concluzia că dispariţia lor pe continent a avut loc, probabil, din cauza secetei.

Cercetătorii Centrului ACAD din universitatea din Adelaide au creat cea mai importantă bază de date ADN privind tigrul tasmanian existentă până în prezent, cu 51 de noi secvenţe din genom, şi s-au folosit de ea pentru a studia evoluţia populaţiilor de-a lungul istoriei.

"ADN-ul vechi ne spune că extincţia a fost rapidă pe continent, fiind rezultatul unor factori instrinseci precum endogamia şi pierderea diversităţii genetice", scrie Lauren White în studiu.

Până la 3.000 de ani urmă, o populaţie importantă şi diversificată de tigri trăia în sudul Australiei. Apoi, secetele provocate de sistemul meteorologic El Nino au decimat probabil populaţia, potrivit cercetătorilor.

"S-au găsit şi semne ale scăderii populaţiei şi pierderii diversităţii genetice în Tasmania în aceeaşi perioadă", explică Jeremy Austin, director adjunct al ACAD.

"Tasmania trebuie să fi fost protejată într-o anumită măsură de această climă mai caldă şi mai uscată de abundenţa mai mare a ploilor, dar se pare că şi această populaţie a suferit efectele El Nino înainte de a depăşi situaţia", adaugă el.

Curentul ecuatorial El Nino este periodic şi provoacă creşteri de temperaturi în Oceanul Pacific. În Australia, el poate provoca secetă în locuri în mod normal caracterizate de umezeală.