Sonda Juno a avut cea mai apropiată întâlnire cu mega furtuna de pe Jupiter luni seară, după ora Pacificului, când a trecut la 5.600 de mile (9.000 km) pe deasupra norilor ciclonului mamut.

Vor trece însă mai multe zile până când datele şi imaginile captate de camerele şi alte instrumente ale sondei vor ajunge la oamenii de ştiinţă de la Jet Propulsion Laboratory (JPL), din Pasadena, California, şi mult mai mult până când datele vor fi analizate.

Oamenii de ştiinţă speră că exerciţiul îi va ajuta să lămurească mistere precum forţele care determină formarea furtunii, cât de veche este, cât de mult pătrunde în atmosfera inferioară a planetei şi de ce pare că se disipează gradual.

Astronomii cred şi că o mai bună înţelegere a Marii Pete Roşii ar putea oferi indicii privind structura, mecanica şi formarea planetei Jupiter.

"Este o furtună mai mare decât întregul Pământ. Se află aici de sute de ani. Vrem să ştim cum se produce fenomenul", a spus Steve Levin, şeful de proiect pentru misiunea Juno la JPL.

Levin a declarat că se crede că furtuna este alimentată de energia emisă din interior de Jupiter, combinată cu rotaţia planetei, dar mecanismul său precis de funcţionare este necunoscut.

Cele mai importante date despre survolul sondei Juno ar urma să provină de la un instrument conceput pentru să sondeze în interiorul Marii Pete Roşii la şase adâncimi diferite, a precizat Levin.

Imensul ciclon este cea mai mare furtună cunoscută din sistemul solar, măsurând 10.000 de mile în diametru (16.000 km) şi fiind însoţită de rafale de vânt cu viteze de sute de mile pe oră. Furtuna pare a fi formată dintr-o formaţiune sferică roşie, înconjurată de straturi de galben pal, portocaliu şi alb.

Marea Pată Roşie a fost monitorizată în continuu de pe Pământ din anii 1830, deşi observatorii cred că aceasta ar exista de peste 350 de ani.

Odată suficient de mare pentru a înghiţi trei planete de mărimea Terrei, faimoasa furtună de pe Jupiter s-a micşorat în ultimii 100 de ani şi ar putea dispărea cu totul în cele din urmă.

Totuşi, pata rămâne caracteristica cea mai cunoscută a celei mai mari planete din sistemul solar, un gigant de gaz care are de 11 ori diametrul Pământului şi de două ori masa tuturor celorlalte planete din sistemul solar la un loc.

Survolul de luni a Marii Pete Roşii este una dintre cele 12 misiuni de acest tip programate de NASA pentru sonda Juno, care se va apropia din nou de acoperişul de nori al lui Jupiter în luna septembrie.