"Leagănul rămăşiţelor umane", în care au fost făcute descoperiri remarcabile — precum ansamblul oaselor feţei şi o mandibulă—, a fost găsit cu ocazia unor săpături arheologice realizate în 2004 în situl Jebel Irhoud din nord-vestul Marocului.

Cercetătorii au constatat că "faţa unuia dintre acei primi Homo sapiens era asemănătoare unei persoane pe care o poţi vedea astăzi într-un metrou".

Jean-Jacques Hublin spune, amuzat, că dacă acel bărbat din Jebel Irhoud ar purta o pălărie, nu ar putea fi diferenţiat de oamenii din prezent.

Cutia lui craniană, în schimb, este destul de diferită de cea a omului actual. "A urmat încă o lungă evoluţie înainte să se ajungă la o morfologie modernă", a precizat acelaşi cercetător francez.

Situl marocan, aflat în regiunea Safi, la 400 de kilometri sud faţă de Rabat, este bine cunoscut de către arheologi. În 1968, în acelaşi sit a fost descoperită fosila unui copil de Homo sapiens, denumit "Irhoud 3", a cărui vechime a fost iniţial datată la 40.000 de ani, apoi la 160.000 de ani.

Declarându-se sceptici în privinţa veridicităţii acelei datări, Jean-Jacques Hublin şi echipa lui au demarat un nou set de săpături în anul 2004. Arheologii au efectuat o nouă datare şi activitatea lor a fost relatată în două studii publicate miercuri în revista Nature.

"Am crescut numărul fosilelor umane descoperite în sit de la 6 la 22. Rămăşiţele aparţineau cel puţin unui număr de cinci indivizi: trei adulţi, un adolescent şi un copil. Şi încă nu am terminat!", a declarat profesorul francez.

Datarea acestor fosile a fost realizată de Daniel Richter, expert în geocronologie la Institutul Max Planck din Leipzig, cu ajutorul termoluminiscenţei, o tehnică foarte cunoscută şi utilizată începând din anii 1980.

Fosilele descoperite în situl Jebel Irhoud au detronat — ca vechime — fosilele Omo I şi Omo II, descoperite în situl Omo Kibish din Etiopia, a căror vechime a fost estimată la 195.000 de ani.

Puţin mai "recente", şi tot în Etiopia, trei cranii fosilizate datând din urmă cu 160.000 de ani au fost descoperite în apropiere de satul Herto din regiunea Afar.

Aceste descoperiri, făcute în aceeaşi zonă, i-au făcut pe cercetători să creadă că toţi oamenii actuali descind dintr-o populaţie care a trăit în Africa de Est, supranumită "Grădina Edenului". Această teorie a fost pusă sub semnul întrebării în urma descoperirilor făcute în situl Jebel Irhoud.

În plus, uneltele găsite în sit alături de fosilele strămoşilor noştri — ţepuşe din lemn şi, mai ales, vârfuri de săgeţi — sunt tipice pentru ceea ce experţii au denumit "Epoca de Piatră Mijlocie".

"Am găsit deja acest tip de unelte, datate tot în urmă cu 300.000 de ani, cam peste tot prin Africa, fără să ştim însă cine a putut să le facă", a explicat Daniel Richter.

În prezent, cercetătorii estimează că prezenţa acelor unelte poate fi asociată cu prezenţa lui Homo sapiens.

"În mod cert, cu peste 300.000 de ani în urmă, înainte de Jebel Irhoud, a avut loc deja o dispersare a strămoşilor speciei noastre pe ansamblul continentului african. Întreaga Africă a participat la acest proces", a adăugat acelaşi savant.

Numeroase grupuri foarte diferite au coexistat, trăind în acelaşi timp nu doar în regiuni îndepărtate între ele, ci şi în regiuni foarte apropiate.

Multe grupuri de Homo sapiens arhaice, la care se adăugă alte specii umane cunoscute, precum Homo erectus, neandertalienii, denisovienii şi, poate, Homo naledi, au coexistat.

"Aşadar, pentru un timp îndelungat, au existat mai multe specii umane în lume, care s-au întâlnit, au coabitat, au făcut schimb de gene", a declarat Antoine Balzeau, paleoantropolog, care nu a participat însă la acest studiu.

"Ne îndepărtăm tot mai mult de această viziune liniară asupra evoluţiei umane, descoperind o succesiune de specii care se învingeau unele pe altele", a adăugat Jean-Jacques Hublin.