Robyn Schofield, cercetător la Universitatea din Melbourne, Australia, care nu a participat la acest studiu, susţine că descoperirea este „înfricoşătoare” şi „majoră”, scrie site-ul Descoperă.

Substanţa chimică se numeşte diclorometan (CH2Cl2). Sursele naturale ale acesteia sunt mici, conform lui Ryan Hossaini, chimist la Universitatea Lancaster din Regatul Unit şi autor al acestui studiu. Astfel, cercetătorul precizează că această creştere a emisiilor  din anii recenţi au origine antropică. Între anii 2000 şi 2012, concentraţii de altitudine joasă de vapori de CH2Cl2 au început să crească cu o medie de 8% pe an.

La nivel global, concentraţiile s-au dublat din 2004 până în 2014. Hossaini, împreună cu echipa sa, estimează că emisiile curente de CH2Cl2 sunt de un milion de tone pe an.

Diclorometanul, odată ajuns în atmosferă, este descompus de razele solare, iar clorul liber distruge moleculele de ozon cu care interacţionează.

CH2Cl2 face parte din clasa de substanţe CFC (chlorofluorocarbons). În 1987, un acord internaţional numit Protocolul Montreal a dus la interzicerea multor compuşi din această clasă, dar au ignorat diclorometanul pentru că cercetătorii de la acea vreme nu credeau că molecula va rămâne intactă suficient de mult pentru a ajunge în stratosferă. Noile studii însă, confirmă că CH2Cl2 poate ajunge în partea inferioară a stratosferei, care include stratul de ozon, în ciuda înălţimii de opt kilometri la poli.