Constând în capul conservat şi în vase cu organele interne, rămăşiţele îi aparţin lui Nebiri, un demnitar egiptean care a trăit în timpul domniei faraonului Tutmes al III-lea (1479-1425 î. Hr.) din cea de a 18-a dinastie.

Mumia lui Nebiri a devenit celebră în urmă cu doi ani când a fost diagnosticată drept cel mai vechi caz de insuficienţă cardiacă cronică.

"Avea între 45 şi 60 de ani când a murit", a declarat Raffaella Bianucci, bioantropolog în cadrul secţiei de medicină legală a Universităţii din Torino. "Mormântul lui din Valea Reginelor a fost jefuit în antichitate şi trupul i-a fost distrus deliberat", a adăugat ea.

În anul 1904, egiptologul italian Ernesto Schiaparelli a descoperit ceea ce a mai rămas din mumie, iar rămăşiţele sunt acum găzduite la Muzeul Egiptean din Torino.

Acum, după profanarea mormântului său, Nebiri a fost adus la viaţă prin mijloace criminalistice moderne. Folosind un tip special de tomografie computerizată şi tehnici de reconstrucţie facială, cercetătorii au produs o aproximare facială impresionantă.

Nebiri pare să fi fost un bărbat cu un nas proeminent, maxilare puternice, sprâncene drepte şi buze destul de groase, notează LiveScience.

"Reconstrucţia este drăguţă, dar nu este numai artă în ochii mei", a declarat Philippe Charlier, medic legist şi antropolog în cadrul Universităţii Paris 5. "Este o muncă criminalistică serioasă, bazată pe ultimele tehnici de reconstrucţie facială (...) Pe lângă frumuseţe, există o realitate anatomică", a adăugat el.

Datele chimice preliminare prezentate la Congresul mondial al mumiilor de la Rio de Janeiro din 2013 au arătat că fâşiile de in fuseseră tratate cu un amestec complex format din grăsime animală sau ulei de plante, un balsam sau o plantă aromatică, o răşină de conifere şi răşină încălzită de Pistacia. Scanările cu computer tomograf arată că feşele au fost introduse cu grijă peste tot în cap, în nas, urechi, ochi şi gură.

Capul mumificat al lui Nebiri este rezultatul unei "împachetări perfecte", au explicat Bianucci, Charlier şi colegii lor într-o lucrare publicată în revista "Forensic Science, Medicine and Pathology". O faşă suplimentară a fost introdusă în gură pentru a umple cavitatea bucală.

"Împachetarea meticuloasă a creat o barieră pentru a proteja corpul de colonizarea insectelor. În acelaşi timp, avea se pare un scop cosmetic, permiţând trăsăturilor feţei şi gâtului să-şi menţină aparenţa de viaţă", a mai spus Bianucci.

Oamenii de ştiinţă au fost intrigaţi de faptul că au descoperit o mică gaură în structura osoasă cunoscută sub numele de platoul cribriform, care separă cavitatea nazală de creier. Totuşi, notează LiveScience, creierul nu a fost scos.

"Dat fiind tratamentul meticulos aplicat capului, se poate specula că perforarea platoului cribriform nu a fost realizată pentru a extrage creierul, ci pentru a introduce faşa de in", au apreciat cercetătorii. Într-adevăr, fragmente de feşe de in pot fi văzute în ţesutul cerebral deshidratat.

Folosind datele rezultatele în urma tomografiilor, oamenii de ştiinţă au reuşit să realizeze o reconstrucţie 3D a suprafeţei creierului, ceea ce le-a permis să reconstituie ţesuturile moi sau modificate de alterări postmortem.

"Nu au fost depistate anomalii anatomice", a spus Bianucci.

Tratamentul elaborat aplicat capului seamănă cu tehnica de îmbălsămare descoperită la cuplul non-regal format din Yuya şi Thuya. Analize ADN efectuate în 2010 au identificat cuplul ca fiind format din străbunicii lui Tutankamon.

"Am putut să consolidăm argumentul că Nebiri a fost parte a elitei înalte", a declarat pentru LiveScience principalul autor al lucrării, Robert Loynes, din cadrul Centrului KNH pentru bioegiptologie medicală de la Universitatea Manchester din Anglia.

Loynes a notat că acest cap conservat este un exemplu rar de tratament funerar de rang înalt aplicat în cazul unui individ care nu era rege la începutul celei de a 18-a dinastii. "Este o descoperire unică care precede evoluţiile din perioada târzie a celei de a 18-a dinastii sau din a 19-a şi a 20-a în ceea ce priveşte faraonii, reginele şi rudele lor", a mai spus Loynes.

"Folosind o combinaţie de tehnici neinvazive, cercetătorii au reuşit să descopere un tratament special al creierului, care nu implică extragerea sa", a declarat Dario Piombino-Mascali, antropolog la Universitatea Messina, din Sicilia, care nu a fost implicat în studiu.

Aflată la răscrucea dintre antropologie legistă şi osteo-arheologie, cercetarea deschide noi posibilităţi pentru studiul mumiilor. "Reconstrucţia facială a fost produsă din fişierul Dicom (Digital Imaging and Communications in Medicine) al tomografiei şi, din acest motiv, poate fi reprodus în cazul oricărei mumii care a fost scanată cu un computer tomograf", a mai spus Loynes.