NASA a publicat joi în revista Science primele două studii efectuate pornind de la datele primite de la sonda de 3,6 tone în timpul primei sale apropieri de Jupiter pentru a încerca să-i afle misterele, informează France Presse.

Orbita eliptică a lui Juno a permis oamenilor de ştiinţă să facă observaţii cu totul noi. Sonda a putut astfel să survoleze polii lui Jupiter şi s-a apropiat la mai puţin de 5.000 de kilometri de straturile atmosferice superioare ale planetei.

''Imaginile din regiunile polare ale lui Jupiter, nemaivăzute niciodată până acum, arată mase strălucitoare de formă ovală care sunt foarte diferite de ceea ce s-a putut observa la polii lui Saturn'', un alt gigant gazos, scriu oamenii de ştiinţă.

De fapt, este vorba de uragane gigantice al căror diametru poate atinge 1.400 de kilometri.

Apropiindu-se de nori, Juno, care este echipată cu nouă instrumente ştiinţifice, a putut măsura activitatea termică în adâncul atmosferei joviene.

Datele colectate relevă structuri neaşteptate pe care oamenii de ştiinţă le-au interpretat ca indicii ale maselor de amoniac care provin din adâncul atmosferei şi formează sisteme meteorologice.

O analiză a câmpului magnetic al lui Jupiter a relevat, de asemenea, că acesta este mult mai intens în apropierea planetei decât prevedeau modelele matematice. El este de aproximativ zece ori mai puternic decât câmpul magnetic al Pământului.

Deasupra polilor, Juno a detectat jeturi de electroni provenind de la vântul solar care inundă atmosfera superioară a lui Jupiter şi ar alimentează enormele aurore boreale observate prin camerele cu infraroşu ale sondei.

Aceste ploi de electroni par să aibă o distribuţie diferită de cele care apar deasupra atmosferei Pământului. Acest lucru sugerează interacţiuni complet diferite ale lui Jupiter cu mediul spaţial, cred oamenii de ştiinţă.

Lansată la 5 august 2011, Juno s-a plasat pe orbită în jurul lui Jupiter la data de 4 iulie 2016. Sonda a trecut la 27 august cel mai aproape de planetă, la 4.200 de kilometri deasupra stratului gros de nori.

Juno, o misiune de 1,1 miliarde de dolari, urmează să rămână circa douăzeci de luni în jurul lui Jupiter pe care trebuie să o survoleze de 37 de ori, între 10.000 şi 4.667 de kilometri deasupra norilor.

Survolările lui Juno sunt mult mai aproape decât precedentul record de 43.000 de kilometri, stabilit de sonda americană Pioneer 11 în 1974.

În timpul acestor apropieri ale lui Jupiter, instrumentele sondei studiază, în afară de giganticele sale aurore boreale, atmosfera şi magnetosfera, precum şi imensa sa pată roşie.

Unul dintre principalele obiective ale misiunii este de a înţelege mai bine din ce este compus interiorul acestei planete, până în prezent neobservat, şi de a determina dacă are un nucleu solid.