Atunci când cercetătorii din Antarctica au descoperit pentru prima oară o stâncă pătată cu apă roşie în 1911, au presupus că algele roşii au fost responsabile de culoare. Locul a devenit rapid cunoscut sub denumirea de Blood Falls(Cascadele de Sânge, n.red.), deşi s-a dovedit că nu era nici despre sânge, nici despre alge.

De fapt, Blood Falls este rezultatul umezelii încetinite, a apei sărate bogate în fier, care oxidează în contact cu aerul, la fel ca rugina. Apa este atât de sărată încât este mai precis descrisă ca soluţie salină. Şi acum geologii au dat seama în cele din urmă de unde provine „saramura”.

Un nou studiu, condus de cercetători de la Universitatea Fairbanks din Alaska, a evidenţiat calea pe care soluţia salină o parcurge pentru a scăpa de sub un gheţar, de cel puţin 1,5 milioane de ani. Blood Falls este situat la capătul nordic al Gheţarului Taylor, care se întinde pe o distanţă de peste 100 de kilometri prin Munţii Transantarctici. 

Când gheţarul se extindea de-a lungul continentului îngheţat, cu un milion de ani în urmă, el a prins un mic lac de apă sărată în nenumărate straturi de zăpadă şi gheaţă. Apa sărată a devenit din ce în ce mai concentrată, până când soluţia salină adevenit sărată pentru a îngheţa la temperaturi regulate.

Acest lac de sare subglacial a primit constant adaos de fier de la roca de bază, acest lucru oferindu-i culoarea sângerie, odată ce ajunge în lumea exterioară.