Noua tehnologie a contribuit şi la descoperirea unei sonde spaţiale active ce orbitează în jurul Lunii, Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO), aparţinând NASA. Aceasta a fost lansată la 18 iunie 2009, iar Chandrayaan-1 a fost lansată la 22 octombrie 2008.

"Găsirea LRO a fost relativ uşoară, deoarece lucram cu navigatorii misiunii şi aveam date precise legate de locaţia ei", a explicat Marina Brozovic, om de ştiinţă la NASA's Jet Propulsion Laboratory şi cercetător principal în cadrul proiectului-test. "Găsirea sondei indiene Chandrayaan-1 a necesitat însă mai multă muncă detectivistică pentru că ultimul contact cu nava a fost realizat în august 2009", a completat ea.

O provocare suplimentară pentru specialişti a fost faptul că Chandrayaan-1 are dimensiuni foarte mici, de circa o jumătate de maşină, şi se află la aproximativ 380.000 de kilometri depărtare.

Pentru a găsi sonda, echipa de cercetători a utilizat antena de 70 de metri a NASA de la Goldstone Deep Space Communications Complex din California, trimiţând un jet puternic de microunde direcţionat către Lună, precizează sursa citată.

Ecourile care au venit de la Lună au fost recepţionate de telescopul de 100 de metri Green Bank Telescope din West Virginia.

Potrivit NASA, aceste antene radar imense au demonstrat că pot detecta şi pot da de urma unor sonde mici aflate în apropierea Lunii. "Radarele de la sol ar putea juca un rol în misiunile robotizate şi umane viitoare către Lună, atât ca instrument de evaluare a riscului de coliziune cât şi ca mecanism de siguranţă pentru navele spaţiale care se confruntă cu probleme de navigaţie sau de comunicare", a adăugat agenţia, conform sursei citate.