Este vorba despre două coifuri corintice, 47 de bare (sau lingouri) din oricalc şi o amforă ce datează de la sfârşitul secolului al VII-lea – începutul secolului al VI-lea înainte de Hristos. Descoperirile au fost făcute în februarie de o echipă de scafandri de la departamentul aeronaval al poliţiei financiare din Palermo. Obiectele - vechi de peste 2.500 de ani - au fost găsite la 300 de metri de coastă, în apropiere de Gela, o fostă colonie grecească situată pe coasta sudică a Siciliei.
În aceeaşi zonă fuseseră găsite cu aproape doi ani mai înainte alte 39 de bare metalice. De altfel, pe fundul mării zac în zona respectivă două epave.
Printre alte obiecte găsite până acum se mai numără o ancoră marină, recipiente pentru uleiuri preţioase, resturi de amfore şi coifuri.
Coifurile şi alte arme găsite la bord serveau probabil la apărarea de atacurile piraţilor.
Însă ceea ce îi intrigă cel mai mult pe arheologi sunt acele bare metalice sau aşa-zise „lingouri”, turnate destul de grosier, dar care sunt încă strălucitoare, în tonuri de roşu şi auriu. Aceste lingouri cântăresc între 254 de grame şi 1.340 de grame şi variază ca lungime între 17 şi 32 de centimetri. Arheologii spun că ar putea fi vorba de oricalc, un aliaj metalic legendar, asociat cu mitul Atlantidei.
În greacă, oreikhalkos înseamnă „arama munţilor”. Potrivit mai multor texte ale poetului grec Hesiod şi ale filosofului grec Platon, metalul era folosit de atlantizi - locuitorii pe jumătate zei, pe jumătate oameni care populau insula Atlantida înainte ca aceasta să se scufunde în mare. Metalul era mai preţios decât aurul.
Şi atunci, se pune întrebarea: oare barele metalice descoperite recent ar putea proveni din oraşul scufundat în adâncuri şi niciodată găsit?
În dialogurile sale „Timaios” şi „Critias”, Platon spune că metalul orna interiorul templului lui Poseidon, situat în centrul Atlantidei. „Zidurile erau puse în evidenţă de lumina roşie a oricalcului”, scria Platon.
Analizele efectuate asupra barelor metalice găsite în epavă arată că ele au fost fabricate pe bază de cupru (75-80 la sută), zinc (14-20 la sută) şi conţineau urme de nichel, plumb şi fier. Această compoziţie i-a orientat pe arheologi pe pista oricalcului. Dacă procesul de fabricaţie încă mai face obiectul dezbaterilor, rezultatul lui este un aliaj strălucitor, care nu se înnegreşte şi este suficient de solid pentru a fi folosit la crearea bijuteriilor. Poate că pentru confecţionarea bijuteriilor erau destinate barele metalice transportate de nava care s-a scufundat la intrarea în portul Gela. Vechea cetate grecească era în epocă (600 - î. H.) un centru pentru artizanii specializaţi în bijuterii. În egală măsură, barele puteau să constituie ofrande aduse zeilor, spun alţi arheologi, care încă din 2015 au subliniat că descoperirea acestor lingouri nu confirmă cu nimic existenţa Atlantidei. În schimb, pentru ei sunt o adevărată mană cerească - vor afla mai multe despre economia regiunii în timpul Antichităţii.
Jurnal.md
