Această realizare "va permite prelungirea vieţii Voyager 1 cu doi sau trei ani", şi-a exprimat satisfacţia într-un comunicat Suzanne Dodd, directoare de proiect în cadrul NASA.

Propulsoarele servesc la orientarea Voyager 1 într-o direcţie propice pentru ca antenele sale să poată comunica cu Terra.

Sonda Voyager 1, care de la lansarea sa în urmă cu 40 de ani a schimbat istoria astronomiei, se deplasează în spaţiul interstelar cu aproape 17 km pe secundă şi se află în prezent la peste 21 de miliarde de kilometri distanţă de Terra.

Repunerea în funcţiune a propulsoarelor de la această distanţă s-a dovedit prin urmare o veritabilă provocare.

"Dacă încercaţi să porniţi o maşină care a rămas într-un garaj timp de decenii, nu vă aşteptaţi probabil ca motorul să pornească", scrie NASA în comunicat, pentru a insista asupra faptului că aceste propulsoare nu au mai funcţionat din noiembrie 1980.

Pentru a-şi realiza scopul, inginerii de la NASA au trebuit prin urmare "să examineze programele care au fost codificate într-un limbaj învechit", a povestit inginerul şef Chris Jones.

În final, oamenii de ştiinţă au aşteptat 19 ore şi 35 de minute ca rezultatul testului lor să parcurgă, cu o viteză apropiată de cea a luminii, imensa distanţă care separa sonda de Terra, înainte de a constata miercuri succesul misiunii lor.

Începând din ianuarie, aceste patru propulsoare vor fi repuse în funcţiune pentru a înlocui alte propulsoare la care inginerii au constatat o degradare din 2014.Având în vedere reuşita proiectului în cazul sondei Voyager 1, NASA intenţionează să realizeze un test similar pe "geamăna" sa Voyager 2, ale cărei propulsoare sunt totuşi în stare mai bună.