În cadrul unui studiu publicat recent, Enoto şi colegii săi au confirmat pentru prima oară speculaţiile apărute în 1925 privind acest fenomen. Conform Live Science, în aceea perioadă cercetătorii sugerau că particulele radioactive încărcate energetic ar putea pătrunde în afara fulgerelor şi tunetelor. 

Aceste particule ar emite energie cu o lungime de undă precisă, pe care Enoto şi colegii său au reuşit să o detecteze în premieră. Atunci când fulgerul loveşte electronii se propagă rapid printre nori şi suprafaţa Pământului  (sau între doi nori). Pe parcurs, acestea se ciocnesc în repetate rânduri în moleculele de gaz din atmosferă. Toate aceste coliziuni încălzesc gazul şi îl transformă în plasmă. 

Rezultatele lui Enoto sugerează că aceste raze de energie invizibilă, în special razele gamma, provoacă apariţia oxigenului şi a nitrogenului în atmosferă, distrugând neutronii din moleculele pe care razele gamma le întâlnesc în cale. Cu alte cuvinte, se produce fisiune nucleară. Nucleii de nitrogen cu 14 neutroni sunt stabili, dar atunci când unul dintre neutroni lipseşte râmane un izotop radioactiv instabil denumit nitrogen-13. În mod similar, oxigenul-16 este stabil, însă oxigenul-15 nu. 

În timp aceste molecule de N-13, O-15 se descompun. Astfel fiecare izotop instabil pierde câte un neutron şi un pozitron, ambele particule elementare cu proprietăţi speciale. Neutronii se dispersează, dar pozitronii şi antielectronii se ciocnesc cu electronii din atmosferă. Astfel antimateria şi materia se anihilează şi emit energie. 

Enoto a detectat fenomenul în interiorul unei furtuni cu fulgere, prezentând astfel faptul că fulgerele sunt un accelerator de particule natural.